![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Cele cateva pagini, care se parcurg repede... Iata: Proclamarea recentă de către papa a dogmei înălțării Fecioarei Măria la cer cu trupul, ne dă prilej să facem unele considerații asupra deosebirilor dintre mariologia ortodoxă și cea catolică și asupra diferitelor semnificații ce stau la baza acestor deosebiri. Elementele comune ale dogmei mariologiei ortodoxe și catolice sunt: pururea fecioria Mariei (aeiparthenia), calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu (theotochia) și cinstirea ei mai presus de toți Sfinții și îngerii (hyperdulia). Sunt cele trei elemente propovăduite de Apostoli și aflătoare în Scriptură cu ocazia descrierii evenimentului Buneivestiri. Dar catolicismul n'a rămas la aceste elemente comune, ci a adăugat la ele câteva elemente noui, datorită cărora mariologia lui a ajuns să se deosebească de mariologia ortodoxă. Acestea sunt: imaculata concepție a Fecioarei Măria, care are caracter de dogmă (dela 8 Decembrie 1854), calitatea ei de împreună răscumpărătoare a neamului omenesc; (corredemptrix), deocamdată numai în fază de doctrină teologică, dar cu perspectiva de-a deveni în curând dogmă și forma recentă de dogmă a învățăturii despre înălțarea Fecioarei cu trupul la cer, care ca credință neformulată dogmatic și cu o nuanță deosebită, e proprie și Bisericii Ortodoxe. Prin aceste elemente noui mariologia catolică manifestă un spirit propriu, deosebit de spiritul mariologiei ortodoxe. El s'ar putea rezuma în următoarele trei tendințe: 1) tendința de-a paraleliza pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, de a-i atribui un rol oarecum coordonat cu al Lui în mântuirea lumii: 2) tendința de-a autonomiza pe Maica Domnului de dumnezeescul ei Fiu, de-a scoate evenimentele vieții ei din lumina Lui, sub care ea le-a voit acoperite; 3) tendința de-a scoate pe Maica Domnului din solidaritatea cu neamul omenesc și cu universul creat, de-a o ridica deasupra Lui. după chipul în care e ridicat Iisus Hristos. Cele trei tendințe, și mai ales primele două sunt strâns înrudite și împletite. De aceea urmărindu-le în paginile următoare, nu vom semnala todeauna explicit pe fiecare. Spre deosebire de tendințele acestea, tendințele mariologiei ortodoxe sunt de-a privi pe Maica Domnului ca primindu-și toată slava dela dumnezeeseul ei Fiu împreună cu ansamblul făpturilor din cosmos, deși ca cea dintâi dintre ele. Tendințele mariologiei ortodoxe se acopere cu tendințele Evangheliilor și ale creștinătății primare. Cine n'a observat că Testamentul Nou acopere cu o discreție aproape totală viața Preacuratei Fecioare? Cauza nu poate fi alta decât că însăși Maica Domnului a înfrânat pornirea curată a sfinților scriitori de-a da vre-o știre despre ea, mai ales după înălțarea Fiului ei la cer. Nu fără sens Ev. Ioan notează un cuvânt, singurul cuvânt al Maicii Domnului, adresat chiar la începutul activității Lui, la nunta dela Cana, apostolilor și, după ei, tuturor credincioșilor din toate timpurile: Faceți ceeace vă va spune; (2,5). E singura ei propovăduire indicată în Testamentul Nou și arată voința Maicii Domnului de-a îndrepta atențiunea credincioșilor în modprincipal spre Fiul ei. Faptele Apost. ne spun că ea era cu apostolii (1, 14) dar nici un alt amănunt nu ne dau despre ea, cu siguranță pentru că așa era voia ei. Tot așa de semmricativ este faptul că nici din primele veacuri următoare nu avem știri despre viața, activitatea, moartea și înălțarea Maicii Domnului, decât în scrierile apocrife, neacceptate de Biserică. Deabea dela sinodul din Efes, care a proclamat solemn theotochia Maicii Domnului, preocuparea de ea a luat o mare desvoltare. Era, se vede, un consemn moștenit de pe vremea apostolilor, care au cunoscut că aceasta este voința Maicii Domnului. Până la sinodul dela Efes se afirma doar simplu că Maria este Maica Cuvântului făcut trup și că ea a fost Fecioară și se venera într'un cult embrionar. E ceeace datează dela apostoli, e ceeace au propovăduit ei despre Fecioara ca partea ei la mântuirea lumii. Acestea erau elementele prin cari nu se făcea decât să se pună în lumină dumnezeirea Celui născut din ea deci siguranța mântuirii noastre. După Efes Biserica n'a făcut decât să precizeze aceste elemente și la ele a rămas Biserica Orodoxă până azi. Dar să urmărim tendințele amintite ale mariologiei catolice în fiecare din învățăturile prin care s'a depărtat de fondul vechiu și comun al mariologiei creștine, arătând totodată netemeinicia acestei învățături sau tendințe. |
#2
|
|||
|
|||
![]() I. Imaculata concepție. I). Preliminarii. Prin dogma despre imaculata concepție a Fecioarei Maria, catolicismul vrea să pună dela începutul existenței ei pe Fecioara într'o paralelă, într'o egalitate cu Iisus. Precum Iisus s'a Conceput și s'a născut fără de păcatul strămoșesc, tot așa s'a conceput și s'a născut fără de păcatul străimoșesc și Maria. Prin aceasta Fecioara Maria este oarecum autonomizată față de Iisus. Și în același timp e scoasă din ordinea omenească, de sub legea universala umană; un om se concepe și se naște nu sub legea inflexibilă sub care se nasc toți oamenii, ci se naște ca Dumnezeu-Omul, fără să fie Dumnezeu-Om. Învățătura genuină a creștinismului, bazată pe cuvintele Sf. Scripturi, e că toți oamenii se nasc cu păcatul strâmoșesc, că niciunul nu poate veni pe lume, după căderea protopărinților, fară acest păcat (Rom. 5, 12; Ev. Ioan 3, 6). Deci toți au lipsă de mântuire și mântuirea a venit pentru toți, exclusiv prinHristos. Precum printr’un singur om s'a introdus păcatul in toți, așa prin unul Iisus Hristos; a venit mântuirea tuturor (Rom. 5, 15, 16). Catolicii scoțând pe Măria de sub legea nașterii cu păcătul strămoșesc, o scot și de sub necesitatea de a se mântui prin Iisus Hristos. Pentru ea nu mai este Iisus Hristos unicul Mijlocitor și Mântuitor. Ea s'a mântuit înainte de a veni pe lume Fiul lui Dumnezeu. Ea nu se mântuiește prin harul adus de Domnul Iisus Hristos. E drept că bula Ineffabilis Deus din 8 Decembrie 1854declară ca Fecioara Măria a fost preservată de orice pată a păcatului originar din prima clipă a conceperii, în virtutea meritelor lui Iisus Hristos. Dar prin aceasta, catolicismul săvârșește două abateri dela ordinea generală a lucrării harului mântuitor al lui Iisus Hristos, abateri cari nu fac decât să reliefeze concepția lui că Măria s'a mântuit în afară de Hristos: a) admite în cazul Mariei o lucrare mântuitoare a harului lui Hristos, înainte de a fi existat Hristos însuși, adică Dumnezeu-Omul; b) admite în cazul Mariei că harul lui Hristos însușiizbăvește pe om de păcatul strămoșesc după ce s-a născut cu el, ei îl ferește chiar de a se naște cu el. De aceea, recunoaște și dogma Ineffabilis Deus că grația care a ferit-o pe Maria de ase concepe cu, păcatul strămoșesc e o grație specială, nu grația mântuitoare ordinară. În orice caz, grația aceasta n-a mai venit în Maria prin Hristos și n-a fost aceeași grație pe care o primesc toți când se izbăvesc de păcatul strămoșesc. Dar în această învățătură e ascunsă o concepție caracteristică a catolicismului despre păcat, mântuire și grație, concepție cu totul deosebită de cea patriotică și ortodoxă. După concepția catolică, păcatul nu e decât culpă în fața lui Dumnezeu și pedeapsă pentru culpă. El nu e și o slăbire a naturii umane în adâncurile ei ontice. Căderea în păcat a primilor oameni a lăsat natura umană în starea ei pură (status naturae purae), privând-o doar de etajul suprapus al darurilor supranaturale. Deci, păcatul are un caracter pur juridic, nu ontologic, și deaceea poate fi înlăturat tot printr'o procedură juridică. Dumnezeu iartă culpa provenită din neascultarea oamenilor, prin primirea echivalentului sau supraechivalentului ascultării lui Hristos. Dumnezeu reîntoarce, prin aceasta, oamenilor, grația pierdută de aceia prin neascultare. Dacă-i așa, Tatăl Ceresc poate acorda Fiului Său un avans din grația ce o va dobândi pentru oameni după întrupare, iar acest avans, un fel de primă de pregătire a întrupării Sale, de pregătire a locașului în care se va coborî pentru întrupare, să-l trimită cu anticipare Mariei. Pe de altă parte păcatul, conceput ca simplă vină și pedeapsă, nu și ca modificare a firii în adâncurile ei, se 'transmite, după teologii catolici, printr'o imputare externă din partea lui Dumnezeu, în baza unui contract încheiat de El cu Adam, ca reprezentant al tuturor oamenilor, nu printr'o împărtășire reală, tainică, a tuturor, de păcatul lui Adam. Dacă-i așa, Dumnezeu a putut excepta chiar dela încheierea contractului cu Adam, pe Maria, de sub vina lui Adam, care în baza contractului avea să fie imputată întregei lui posterități, în cazul când el va călca porunca ascultării de Dumnezeu. Dar această concepție, pe lângă faptul ca reduce păcatul urmașilor lui Adam, la un decret arbitrar al lui Dumnezeu, scoate pe Fecioara Măria din solidaritatea cu întreaga omenire, atât în ce privește păcatul, cât și mântuirea. Ea nu suportă păcatul cu întreaga omenire și nu se mântuiește cu ceilalți oameni. Concepția aceasta juridică sparge unitatea dintre oameni în păcat și sparge unitatea dintre ei și Hristos, în mântuire. Dogma imaculatei concepții nu e decât o ilustrare particulară a acestui fenomen general. În concepția ortodoxă, însă, păcatul nefiind numai culpă și pedeapsă, ci și o slăbire a naturii umane, scăparea de păcat înseamnă, pe lângă satisfacerea lui Dumnezeu de către Iisus Hristos prin ascultare și moarte, o întărire a acestei firi, prin ridicarea ei într'o unire intimă cu dumnezeirea. Aceasta a făcut-o Fiul lui Dumnezeu devenind și ipostas al firii omenești, devenind și om între oameni, ipostas omenesc între ipostasele omenești, și ca atare, fiind și unul din Treime, revărsând în semeni energia necreiată a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui Hristos curge iarăși harul în omenire. Desigur, moartea și învierea Lui ca om are un rol special în deschiderea umanității Sale pentru toată energia dumnezeiască, pentru tot Duhul pe care să-l transmită apoi oamenilor cari îl primesc. Astfel harul nu e un ajutor creiat, pe care îl dă Dumnezeu pentru Hristos, clar nu numaidecât prin Hristos, ca în catolicism, ci energia dumnezeiască necreată, care a trebuit întâi să se reverse în umanitatea luată de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să treacă la toți cei ce vreau să o primească. De aceea, eliberarea de păcatul strămoșesc nu o poate obține nici un om decât prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-0mul. Numai așa a obținut-o și Fecioara Maria. Desigur, n'a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu să fie deplin formată ca să transmită Maicii Sale libertatea de păcatul strămoșesc. Din prima clipă a zămislirii Sale ca om, curățenia de păcat a firii Sale umane, începută a se forma, a trecut asupra Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin același act prin care s'a atins de ea, pe de o parte a curățit-o, pe de alta a început formarea firii Sale, așa cum lumina, în același moment în care se aprinde, și luminează și alungă întunericul. Desigur, nedespărțit de Fiul, a lucrat Duhul Sfânt. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfânt în această atingere, căci Dumnezeu lucrează totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceea, Duhul pe deoparte a curățit-o, pe de alta i-a dat puterea de a naște fără de sămânță pe Fiul ca om. Dar exact în momentul în care se curățea și primea puterea de a naște fără de sămânță se și zămislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Când se zămislea Fiul lui Dumnezeu din ea, Duhul lucra asupra ei curățind-o și dându-i putere să-L zămislească. Lucrarea Duhului de curățire a Mariei și zămislirea Fiului lui Dumnezeu în ea nu se pot despărți temporal una de alta. Iată cum înfățișează această simultaneitate, sau mai precis faptul, că Fiu lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinătatea harului abia din momentul în care umple umanitatea Sa. Teofan al Niceii, care ne-a dat cea mai frumoasă, mai adâncă, mai sistematică și mai desvoltată laudă a Maicii Domnului: «Dar privește legătura negrăită a Mângâietorului cu Fecioara. Căci Dumnezeu Cuvântul și Fiul ei nu numai o curăță pe ea mai dinainte și o sfințește prin Duhul propriu, care e puterea curățitoare și sfințitoare, spre a o face aptă spre sălășluirea Lui negrăită, ci și la întrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr'un deget propriu, și așa o face pe aceasta să subsiste în El. Dar trupul (πρόσλημμα)Mântuitorului este și primul recep-tacol și izvor al însăși plenitudinii dumnezeiești, din care primesc toți credincioșii, care e harul și energia naturală a Sf. Treimi și al cărei procurator și distribuitor pe seama zidirii e Mângâietorul. Iar locașul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit după acela. Căci Dumnezeu Cuvântul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu după energie, întâi umple locașul și templul propriu de întreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr'un izvor în al doilea locaș și templu al Său. A se observa că, deși Teofan recunoaște o curățire și sfințire a Fecioarei înainte de conceperea Cuvântului, totuși harul din care primesc toți credincioșii, adică harul curățirii de păcatul strămoșesc, nu-l primește nici ea decât prin umanitatea Fiului ei, mai precis, în momentul în care începe conceperea umanității. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Baza de discutie normala intre catolici si ortodocsi este: Biblia si patristica. Repet intrebarea: ce anume din Biblie sau din Sfintii Parinti considerati ca pledeaza contra invataturii Imaculatei Conceptii ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Am apelat la copy-paste, pentru a va da mura-n gura... |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Iar Sf. Efrem Sirul, invocat de catolici ca cel mai prețios martor în sprijinul imaculatei concepții, alăturea de Ambrosie și Fericitul Augustin, zice: «Hristos s'a născut dintr'o natură supusă întinăciunilor, pe care Dumnezeu trebuia s'o curețe, cercetându-o... Astfel Hristos a curățit pe Fecioara și așa s'a născut, pentru a arăta că Hristos efectuiază toată curăția acolo unde se găsește. El a curățit-o în Duhul Sfânt pentru a o pregăti (spre a fi Maica lui Dumnezeu) și așa a fost conceput din-tr'un sân curățit». Iar în alt loc o înfățișază pe Fecioara zicând Domnului: Te voi numi Fiu, Frate, Mire și Domn, pe Tine care ai renăscut pe Maica Ta prin noua naștere al cărei izvor e apa? Sunt sora Ta, pentrucă amândoi avem pe David ca strămoș; de asemenea Maica Ta, pentrucă Te-am zămislit; mireasa Ta, fiind sfințită prin harul Tău; slujnica Ta și fiica Ta, născută din apă și din sânge, pentrucă m'ai răscumpărat cu sângele Tău, cu prețul vieții Tale și pentrucă a trebuit să mă naști prin botez. Cel pe care l-am născut, m'a renăscut la rândul Său printr'o nouă naștere, El care a împodobit pe Maica Sa cu un veșmânt nou și i-a încorporat carnea ei, în vreme ce ea însăși a îmbrăcat strălucirea, măreția și demnitatea Fiului ei.
Bachelet spune că aci ar fi vorba pe deoparte de o sfințire în momentul întrupării, care, deși nu se știe în ce constă, nu e în niciun caz curățirea de păcatul strămoșesc, odată ce Sf. Efrem Sirul o numește și înainte curată și sfântă, pe de alta de un botez ulterior al Maicii Domnului, după chipul altor botezuri de oameni justificați. Dar acestea sunt interpretări forțate. Am arătat înainte un mod mai just de armonizare a celor două curățiri. Iar de un botez dat după justificare nu știm nimic. Fecioara vorbește clar de renaștere printr'o nouă naștere. Aceasta înseamnă o naștere după nașterea fizică, nu deodată cu ea. Locurile acestea ale Sfântului Efrem arată cum trebuesc înțelese epitetele ce le dă el, și după el toți scriitorii din Răsărit, Fecioarei, chiar înainte de a zămisli pe Fiul ei: preaneprihănită, preacurată. Ele nu pot fi traduse prin cuvântul imaculată, în sensul lui tehnic catolic: fără păcatul strămoșesc, cum traduc teologii catolici. Alți Părinți declară apriat că Măria s'a născut cu păcatul strămoșesc. Așa, Ciril din Alexandria spune că, afară de Iisus, niciun om, nici Maria, n'a făcut excepție dela legea nașterii cu păcatul strămoșesc. Ca și Irineu, Origen, Teitulian, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Ieronim, Ilarie, îi atribuia anumite slăbiciuni, neînțelegeri, etc. Sinodul ecumenic din Efes a dat un mare avânt cultului Maicii Domnului și unui scris care elogia curăția și slava ei. Dar nu se poate demonstra nici prin scrisul acesta că Măria ar fi fost socotită ca născută fără păcatul strămoșesc. Teologii catolici aduc, ca prim pretins martor după Efes al concepției imaculate pe Teodat din Ancira, membru marcant al sinodului din Efes, care o opune pe Maria Evei, o numește neprihănită, liberă de viclenia Evei, ca un crin odrăslit în mijlocul mărăcinilor. Dar tot Teodot zice altădată: «Adversarii maternității divine n'au voit să înțeleagă învățătura alor noștri, privitor la transformarea spre sfințenie a Fecioarei. Dar asemănări împrumutate dela lucrurile pipăibile ne pot da o ideie despre taină. Dacă o bucată de fier cu totul neagră și încărcată de pete se curăță de corpurile străine când e aruncată în foc și primește într'o clipă puritatea naturii sale; dacă, câștigă asemănarea cu flacăra care o curățește, devine inaccesibilă atingerii și consumă orice materie ce se apropie de ea, ce e de mirat dacă Fecioara preaneprihănită a fost dusă la o curăție desăvârșită prin contactul cu focul divin și imaterial; dacă ea a fost curățită de tot ce era material și străin naturii παρὰ φύσιν și așezată în toată strălucirea frumuseții naturii, încât de aci înainte să fie inaccesibilă și închisă și sustrasă la toate falsificările trupești σαρκικοῖς παρανοθεύμασι. Și precum acela care se așează sub o cascadă este muiat deja cap până la picioare, la fel Fecioara, Maica lui Dumnezeu, a fost, aceasta e convingerea noastră, unsă în întregime de sfințenia Sfântului Duh, care s'a pogorît peste ea; apoi a primit Cuvântul lui Dumnezeu cel viu, în camera cu totul înmiresmată a fecioriei ei M. Jugie declară că acest pasagiu nu cadrează cu doctrina lui Teodot din Omilia a șasea. De aceea pentru el nu rămân decât două ipoteze: sau autorul acestei Omilii nu e identic cu autorul Omiliei a șasea, sau gândirea lui Teodot referitoare la curăția Mariei a suferit o anumită evoluție. Dar acestea sunt ipotezele disperării. Noi trebue să acceptăm deopotrivă ambele categorii de expresii pe cari le folosesc aproape toți scriitorii răsăriteni, despre Maria, chiar dacă ni se par contradictorii doctrinelor lor, căutând să înțelegem această aparentă contradicție, nu să le sacrificăm pe unele. Și punctul de vedere care le armonizează pe toate e că toți atribuiau Mariei o curăție și înainte de întruparea Cuvântului, dar nu o curăție de natură (am văzut că și Sf. Efrem Sirul spune că Iisus s'a născut dintr'o «natură supusă întinăciunilor, ci una personală. De aceea pot vorbi de o altă curăție în momentul întrupării. Aproape toți folosesc cele mai avântate cuvinte despre curăția Mariei, dar în același timp spun că la întrupare a fost mântuită, eliberată, firea. Teodot spune și el că la conceperea Cuvântului, firea a fost ridicată din starea contrară firii, prin ceea ce în general Sf. Părinți înțeleg păcatul originar. Aceeași exprimare contradictorie, plină de sens pentru noi, dar neînțeleasă, de catolici, o găsim la Proclu, patriarhul Constantinopolei (V446), invocat și el de M. Jugie pentru teza catolică. Pe de o parte spune că Dumnezeu a creiat-o pe Fecioară fără de ocară, pe de alta că a înnoit-o când s'a întrupat din ea și de aceea nu s'a întinat prin întrupare: Cuvântul nu s'a întinat locuind în sânul pe care El însuși l-a creiat fără ocară ἀνοβριστως ἐδημιούργησεν, căci lutul nu murdărește pe olar, când aceia înnoiește vasul pe care l-a făcut οὐ μιαίνει τὸν κεραμέα ἀνακαινίζοντα ὅπερ ἔπλασε σκεῦος. Vasul aci nu înseamnă toată natura omenească, pe care, după ce a făcut-o la început, a înnoit-o la nașterea Fecioarei, cum interpretează, împotriva textului, M. Jugie. Ci e persoana Fecioarei Maria, e sânul creiat fără ocară la nașterea ei. Dar acest vas pe care l-a făcut la nașterea ei, l-a reînnoit după ce l-a făcut. Și numai așa acest sân nu l-a murdărit, așezându-se în el. Isichie, preot din Ierusalim (mort la 450), un alt martor invocat de M. Jugie pentru imaculata concepție, deși spune că Dumnezeu a păstrat pe Maria curată de toată întinăciunea, interpretează sabia care a trecut prin ea, ca și Părinții din sec. IV, ca chinul gândurilor contradictorii și al nesiguranței la vederea patimilor Mântuitorului. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Găsesc aici lămurirea și argumentarea pentru poziția pe care am exprimat-o în postarea anterioară, cu numărul 191 de pe topic. În concluzie, e foarte clar: Fecioara este plină de har, exact cum citim, literal, că spune Arhanghelul. Un alt har, supraadăugat, este posibil ("har peste har"). Dar numai acceptînd că deja, înainte de Concepție, Fecioara e plină de har, EXACT CUM SPUNE TEXTUL BIBLIC. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Și reiau: Această interpretare nu este fundamentată biblic. Harul la care se referă evanghelistul Luca este zămislirea și nașterea lui Iisus. În acest caz este evident că textul se interpretează prin el însuși, nu este nevoie de transpunerea ilegitimă și abuzivă într-o paradigmă din care nu face parte. Cuvântul har ca termen al teologiei biblice neo-testamentare are mai multe semnificații, iar cea dată de romaniști este inaplicabilă textului de la Luca. Textul este despre cu totul altceva decât ceea ce în mod ilegitim și abuziv sugerează exegeza greșită a romaniștilor. Prin asta nu spun că Maria a fost sau nu zămislită fără de păcat, ci doar faptul evident pentru cei care citesc textul biblic că acest text nu susține interpretarea romanistă. Cine știe, poate că sunt alte texte care să și aibă relevanță, spre deosebire de acesta care este folosit în mod nejustificat, ilegitim și abuziv pentru a încerca justificarea unei așa zise dogme de credință. "Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta ? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat ? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău ! Și îngerul a plecat de la ea." (Luca 1, 26-38) Din textul evangheliei se vede foarte clar că interpretarea cuvântului har aici are un cu totul alt sens decât acela de har sfințitor. Este vorba de har în accepțiunea de dar de la Dumnezeu sau de favoare sau onoare înaintea lui Dumnezeu, și nicidecum de altă accepțiune. Acel kecharitomene (tradus cu "ceea ce ești plină de har") de la 1, 28 poate fi tradus în multe feluri, și ca mult dăruită, mult favorizată, mult sau special onorată și din contextul pericopei reiese evident că nu se referă la starea de a fi fără de păcat. Textul are în vedere cu totul altceva. Este vorba despre marea onoare, marea binecuvântare până la urmă a Mariei de primi în pântec și de a naște pe Iisus care se va chema Fiul Celui Preaînalt și a cărui împărăție nu va avea sfârșit. Citat:
Este absolut evident pentru toți cei care au citit textul citat de doamna Miha-Anca că Părintele Stăniloae, pe urma Sfinților Părinți Răsăriteni, prezintă o cu totul altă poziție decât aceea reținută (grație "harului" supraadăugat al prejudecății) de domnul Cezar. "Deci după asentimentul sfintei Fecioare, Duhul cel Sfânt s-a pogorât peste ea potrivit cuvântului Domnului, pe care l-a spus îngerul, curățind-o și dându-i în același timp și puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului și puterea de a naște. Atunci a umbrit-o înțelepciunea enipostatică și puterea prea înaltului Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, cel deofiintă cu Tatăl, ca o sămânță dumnezeiască și și-a alcătuit Lui din sângiurile ei sfinte și prea curate, trup însuflețit cu suflet rațional și cugetător, pârga frământăturii noastre. (....)" (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura IBMBOR, 2005, p. 116-117) "De aceea, eliberarea de păcatul strămoșesc nu o poate obține nici un om decât prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-Omul. Numai așa a obținut-o și Fecioara Maria. Desigur, n'a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu să fie deplin formată ca să transmită Maicii Sale libertatea de păcatul strămoșesc. Din prima clipă a zămislirii Sale ca om, curățenia de păcat a firii Sale umane, începută a se forma, a trecut asupra Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin același act prin care s'a atins de ea, pe de o parte a curățit-o, pe de alta a început formarea firii Sale, așa cum lumina, în același moment în care se aprinde, și luminează și alungă întunericul. Desigur, nedespărțit de Fiul, a lucrat Duhul Sfânt. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfânt în această atingere, căci Dumnezeu lucrează totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceea, Duhul pe deoparte a curățit-o, pe de alta i-a dat puterea de a naște fără de sămânță pe Fiul ca om. Dar exact în momentul în care se curățea și primea puterea de a naște fără de sămânță se și zămislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Când se zămislea Fiul lui Dumnezeu din ea, Duhul lucra asupra ei curățind-o și dându-i putere să-L zămislească. Lucrarea Duhului de curățire a Mariei și zămislirea Fiului lui Dumnezeu în ea nu se pot despărți temporal una de alta. Iată cum înfățișează această simultaneitate, sau mai precis faptul, că Fiu lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinătatea harului abia din momentul în care umple umanitatea Sa." (Dumitru Stăniloae) |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Dupa cum, daca vrem sa vedem ce a spus, de fapt, Hegel, deschidem "Fenomenologia Spiritului" si nu "Capitalul" lui Marx, in care acesta ne spune cum Hegel a avut intuitia dialecticii, dar a intors-o "cu susul in jos". Tot astfel, daca vrem sa vedem ce spune Sf Efrem Sirul, consultam lucrarile lui. Ca sa aplic metoda dv, iata largi pasaje reproduse din lucrarile acestui Sf Parinte ce sustine sfanta doctrina a Imaculatei Conceptii, in care ortodocsii si protestantii de azi nu mai cred, asa cum nu mai cred si in alte invataturi care ne vin de la Sfintii Parinti: http://catholicchampion.blogspot.fr/...f-blessed.html
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Iar când veți aduce dovezile suficiente și concludente pentru a demonstra că Sfinții Părinți și Sfinții Apostoli au crezut așa zisa dogmă a zămislirii fără de păcat a Mariei, de abia de atunci vom putea lua în calcul afirmațiile complet nerealiste, nejustificate referitoare la presupusa necredință a creștinilor ortodocși. |
#10
|
||||
|
||||
![]()
Nascatori de Dumnezeu
Dincolo de istorie este invatatura, Dincolo de invatatura este Duh. A ramane incastrati in istorie inseamna sa murim de sete, fara invatatura si fara Duh. De ce “imaculata conceptie” este un pleonasm? Pentru ca a fi nascatori de Dumnezeu, in mod necesar miracolul conceptiei devine fecund doar in matricea imaculata a sufletului. Nu putem vorbi de nasterea Lui Dumnezeu, in alt mediu, decat unul imaculat. Dumnezeu se naste doar in lotusul inimii. Fara albirea sufletului in pocainta vederii pacatelor, Dumnezeu nu poate sa se nasca – nu vom fi noi insine nascatori de Dumnezeu.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 27.04.2013 at 14:28:18. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Slujba de Adormirea Maicii Domnului intrerupta de DNA | Laura19 | Stiri, actualitati, anunturi | 51 | 21.08.2012 16:03:50 |
Adormirea Maicii Domnului | dan73 | Generalitati | 3 | 05.07.2012 16:22:32 |
Adormirea Maicii Domnului | partenie | Diverse Sarbatori | 20 | 15.08.2009 21:19:08 |
Adormirea Maicii Domnului | Laurentiu | Diverse Sarbatori | 1 | 15.08.2008 20:25:15 |
adormirea maicii domnului | Pupi | Generalitati | 1 | 12.08.2008 13:13:16 |
|