Nedumeriri fata de spovedanie

[DragosP]

Dacă ai motive întemeiate şi cu binecuvântarea vechiului duhovnic se poate.

[klamath]

În prealabil postat de DragosP

Dacă ai motive întemeiate şi cu binecuvântarea vechiului duhovnic se poate.

Eu n-am avut niciodata un duhovnic. M-am spovedit "pe unde am apucat", ca sa zic asa. Ce ar fi de facut in cazul asta?

[Dumitru73]

În prealabil postat de klamath

Eu n-am avut niciodata un duhovnic. M-am spovedit "pe unde am apucat", ca sa zic asa. Ce ar fi de facut in cazul asta?

stabileşte-te la unul bun şi cât de cât accesibil, că timp şi distanţă.

[fallen]

Stiti ce mi-e mie frica? Cei de varsta mea sau mai mari, va amintiti cum erau pe vremuri dentistii? riscai sa ramai traumatizat pe viata dc nu aveai noroc sa intilnesti unul bland, si sa-ti pierzi toti dintii doar de frica. Acum se pare ca nu mai simti nimic, oriunde te-ai duce...
Cred ca m-ati inteles ce am vrut sa zic.
Bine, acum sunt si persoane care se simt jignite de ex daca li se pun intrebari prea personale, prea intime ( in timp ce altele poate exagereaza cu detalii sordide). Sunt multe persoane de asemeni care din pacate le place sa ascunda gunoiul sub pres si sa nu-l mai dezgroape niciodata,crezand ca asa sunt in siguranta (adica sa-si uite si sa-si renege greselile, sperind ca se vor sterge de la sine).
Ca sa revin la discutia anterioara, poate sunt si duhovnici care nu au experienta sau dispozitia necesara sa faca sapaturi in constiinta cuiva, mai ales daca persoana se arata refractara, si poate niuci nu e recomandat sa o faca. Uitarea e si ea un mijloc de protectie randuit probabil tot de Dumnezeu pt cei mai slabi, in timp ce pocainta autentica poate e doar pt cei in stare sa ii faca fata; zic si eu, parerea mea, iertati-ma daca gresesc...probabil sunt subiecti carora dc le-ar arata cineva toate greselile pe care le-au facut, n-ar putea rezista si ar lua-o razna.