Despre manipulare-După Revoluţie, s-au construit cinci biserici pentru fiecare şcoală

[guardian knight]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doar sa consolideze si sa renoveze, iar monumente noi sa nu se faca ? Unde ar fi ajuns Roma, Parisul, Petersburgul cu asemenea gandire investitionala ? Florenta ar fi ramas cu Cimabue si Fra Angelico, nu am fi auzit niciodata de vreun Michelangelo. Parisul ar fi ramas doar cu splendorile Vechiului Regim.

Monumentele, in cadrul carora lacasurile de cult ocupa un loc eminent, dau atractivitatea unui loc si fac sa i se duca vestea. Astazi, cand spuneti "Barcelona", spuneti "Catedrala Sfanta Familie", tot asa cum ieri, cand spuneati "Paris", spuneati "Notre Dame". A face investitii in arta monumentala inseamna nu numai a hrani familii de muncitori si artizani, ci a crea emulatia artistica, efervescenta, spiritul competitional si circulatia de idei fara de care arta moare, iar artistii emigreaza. Hotarat lucru: ei nu pot trai din proiecte de varuit Biserica lui Bucur Ciobanul. Pe urma, toate marile cheltuieli pe care arta monumentala le presupune le scoti cu varf si indesat de la turistii amatori de arta: unii parcheaza, altii cumpara ilustrate, altii platesc un ghid care plateste un impozit si toti beau Coca Cola. Cumparata de la buticuri care platesc chirie de "zona zero-vanzare sigura". Oare ce-ar fi nordul Moldovei fara manastirile ortodoxe din perioada buna a feudalismului romanesc ? Cred ca turismul ar scadea la jumatate in acea zona de economie calamitata. Poate ca lui Stefan i-a fost greu sa gaseasca bani sa ridice Putna intre doua razboaie, dar a avut intuitia geniala ca asta e opera care dureaza mai mult decat orice altceva. Iar daca anual mii de oameni merg in acea zona de Extrem Miazanoapte a tarii e ca sa vada Manastirea Putna, nu combinatul zootehnic Putna.

Dumneata, compari ,mere cu pere !!!
Cum se pot compara timpuri de ascensiune econmica, cu cele de recesiune ???

De ce taman in toiul crizei economice banii trebuie directionati inspre opere de arta, asa cum sustii dumneata ???

Eu cred ,ca trebuie sa fie tocmai invers, adica in vremi de ascensiune, cand exista un surplus, si intreaga societate este dispusa sa-si directioneze acest surplus,inspre opere de arta ,deci si biserici,atunci trebuie facut cum spui dumneata,si asa s-a procedat mereu in istoria lumii !!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de guardian knight

Dumneata, compari ,mere cu pere !!!
Cum se pot compara timpuri de ascensiune econmica, cu cele de recesiune ???

De ce taman in toiul crizei economice banii trebuie directionati inspre opere de arta, asa cum sustii dumneata ???

Eu cred ,ca trebuie sa fie tocmai invers, adica in vremi de ascensiune, cand exista un surplus, si intreaga societate este dispusa sa-si directioneze acest surplus,inspre opere de arta ,deci si biserici,atunci trebuie facut cum spui dumneata,si asa s-a procedat mereu in istoria lumii !!!

Este exact invers. MAI ALES in vremuri de recesiune statele trebuie sa investeasca in opere durabile, precum monumentele si lacasurile de rugaciune. Acestea, si nu masurile pompieristice sunt baza cresterii viitoare. A considera altfel inseamna a confunda temeliile si a cladi pe nisip, a lua in serios teoria marxist-leninista dupa care economicul, materialul primeaza, iar spiritualitatea, in caz ca e recunoscut conceptul, vine cumva dupa aceea si ca urmare a bunastarii. Iata inca unul dintre miturile ultimului secol!

Despre Stefan Voda (pentru ortodocsi: Sf Stefan), care a cladit zeci de biserici, una mai indrazneata decat alta, in epoca de mare tulburare, deja am vorbit. Ce-ar fi fost daca sfatnicul sau, Luca Arbore i-ar fi spus: "Doamne, altele sunt prioritatile: trebuie sa-i platim pe plavanii care trag cu arcul, trebuie sa cumparam tunuri nemtesti, trebuie sa facem bolnite pentru ologi si crese pentru tzanci !".

Rare au fost perioadele de criza atat de mare in Statul Papal ca in vremea Papei Iuliu al II-lea. Banii erau dramuiti, bantuiau molimi si crestini in solda dusmanilor puterii temporale a Papei venisera cu tunurile pana la portile Romei. Si totusi, exact atunci Iuliu al II-lea a comandat Capela Sixtina lui Michelangelo, in timp ce un alt artist, Rafael Sanzio, platit tot cu aur, era ocupat cu zugravirea Salii de Receptie. Cine mai stie azi ca, in final, Papa Iuliu a esuat in luptele sale de a elibera Italia ? Nimeni. In schimb, Capela Sixtina a lui Michelangelo Buonaroti si Palatul Papal al lui Rafael Sanzio au uimit si uimesc si astazi o lume intreaga.

Mai inainte, cand imparatii Bizantului au construit Sfanta Sofia, cronicile vremii spun ca finantele erau atat de secatuite, incat nu mai erau bani nici ca sa se cumpere uleiul candelelor. Sapa de lemn in care aceasta ciclopica constructie a dus Bugetul Bizantin s-a uitat, in schimb astazi, cand spui "Istanbul", spui "Hagia Sophia".

Deci, tinere cavaler: e cea mai perversa iluzie ca, mai ales in caz de saracie, trebuie sa ne umplem mai intai burtile si pe urma sa avem grija de glagorie, cand exact invers e normal.

[cezar_ioan]

Zice Guardianul ceva despre operele de artă. Iar Mihnea zice şi el că da, opere de artă, chiar la sărăcie. Invocînd pe Luca Arbore, pentru moment...
Dar dacă vorbim de artă, picînd în sociologia şi istoria ei, să sesizăm că de-a lungul vremurilor s-au construit monumente şi au apărut felurite opere de artă nu doar în epoci blânde, cu surplus, ci şi în vremuri de sărăcie. Nu doar în ţări bogate ci şi în ţări sărace (sau viceversa). Nu doar când artistul era în floare ci şi când era pe moarte etc.

Se pare că arta îşi urmează drumul ei care ascultă de alte legi decât cele economice, cu care însă ce-i drept se mai ciocneşte din când în când. Exact cam cum Biserica cu statul, cu istoria.

Eu sunt adeptul celei de-a treia poziţii în materie de construit artă şi biserici: indiferent cât de sărac sau de bogat e statul şi boboru, să-şi vadă artele şi cultele de treaba lor. Că ele nu ascultă de bogăţia sau sărăcia noastră, ci de fiorul lor venit de-altundeva...

P.S. Un cuvânt despre biserici ca operă de artă. Pentru mine acest aspect, deşi nu îl neg şi deşi îi pricep întrucâtva rostul şi sensul, este secundar. E un aspect care poate fi lăsat la o parte, deşi plăcut ar fi ochiului şi duhului ca lăcaşul de cult să fie frumos, puternic, zdravăn, penetrant prin secoli.
Iată un argument luat din practica BOR: un preot ortodox, cu serioasă experienţă, cu pricepere şi meşteşug, cu suflet de preot precum îl cunosc eu (dar sunt conştient că acest argument e cel mai slab, fiind cel mai subiectiv) slujeşte de un an, în Italia, folosindu-se de-o... maşină Dacia. Practic, părintele îşi cară şi ţine biserica în maşină.
A fost trimis de Patriarhie să slujească acolo, a fost numit de episcopul locului, şi-a luat şi familia (soţia şi 3 copii) cu el şi, până s-o găta o biserică potrivită la Roma, părintele se foloseşte de maşina personală. Îşi ţine toate cele de trebuinţă în Dacie şi merge de colo-colo, unde îl cheamă nevoile turmei.
Desigur, un cămin cultural sau cam aşa ceva i-a pus la dispoziţie o sală, unde a improvizat o biserică. Dar fiind o sală goală şi atât, iar căminul fiind o resursă de spaţiu pentru multe alte activităţi, părintele îşi ia de fiecare dată icoanele şi obiectele de cult, vine la slujire, amenajează şi mobilează, ţine slujba, apoi strânge şi se duce....
Uimitoare situaţie, nu-i aşa?
Oare vine cineva acolo, la slujbă?
Ei bine, da, vine multă lume, biserica e plină de români creştini-ortodocşi, au loc toate cele din bisericile noastre, toate slujbele. Inclusiv Botezul, Cununia, Liturghia, Sfânta Împărtăşanie.
Veţi zice că nu e canonic? Habar n-am, dar câtă vreme episcopul şi Patriarhul au dat această ascultare...

În concluzie, precum creştinii de demult în grote, iată şi astăzi credinţa şi Tainele în căminele culturale şi Dacii. O Dacie care, de data asta nu mai e roz, ca poneiul, ci albastră de tot.