Este crestineste sa iei chirie?

În prealabil postat de Yasmina

Au fost si din acelea,in trecut...
A avut meciuri si cu Zaharia,Cristiboss si mai deunazi cu AlinB;altora le-am pierdut sirul,azi sortii au picat pe mine-eu inculta,proasta,cinica si ingamfata forumului.
Sa ma iertati ca a trebuit sa ma suportati atat prin preajma!

Yasmina, nu te mâhni. Nu cred că meritai cuvintele de mai sus și îmi pare rău să văd că ți-au fost adresate de un prieten. Vă prețuiesc pe amândoi, și știu că și el te prețuiește atunci când nu este misogin :)

În privința facerii de bine sunt de acord cu ce ai scris. Fiecare are dreptul să aleagă dacă și cine trebuie ajutat. Iar realismul și pragmatismul de care te folosești pentru a face bine este pe nedrept disprețuit. Dacă ar fi mai mulți oameni ca tine, lumea ar arăta mai bine.

Este adevărat că „nu doar cu pâine se hrănește omul”, însă tare-i bine când, ocupat fiind cu aflarea hranei duhovnicești, se găsește o Martă care să-ți dea o bucată de pâine.

[Ekaterina]

Imi pare rau ca s-a ajuns in acest punct. Spun si eu acum ca un alt user al forumului: Daca taceam, filosof ramaneam. Saracii (cersetorii) nu au fost adusi in discutie de mine, ci de Alin. Am inteles ca se refera chiar la cei saraci si nu la chiriasi.

Problema chiriei este delicata si eu am dorit sa fie inteleasa intr-o cu totul alta optica. Am privit problema din punctul de vedere al intrajutorarii oamenilor, in situatia in care statul nu se mai implica. M-am gandit ca lucrurile ar trebui pornite de la proprietar, si nu la cerinta chiriasului (care asa cum s-a spus nu are nicio indreptatire sa ceara o favoare de acest gen). Proprietarul sa fie cel care sa se gandeasca daca poate din postura lui sa ajute, in conditiile in care chiriasul traieste intr-o tara care il umileste si il descurajeaza pe toate planurile. Bineinteles ca el nu este obligat sa faca asta, nu trebuie daca nu isi permite (are si el la randul lui alte probleme la fel de grave). Viata este extrem de complexa, oamenii de asemenea si solutiile gandite de noi nu se potrivesc intotdeauna cu realitatea.

Si eu am simtit ca se duce cazul in extreme atunci cand s-a facut o imagine a chiriasului care lasa de dorit. Sunt convinsa ca exista asemenea oameni, asa cum exista si oameni la polul opus.

Yasmina, nu trebuie sa te superi, suntem aici pe un forum si doar discutam, fiecare isi spune punctul de vedere, modul in care vede lucrurile in clipa de fata.

Nu toti cei aflati in situatii grele sunt lenesi care nu vor sa faca nimic si au pretentia sa o duca bine pe spatele altora. Unii nu pot mai mult (sanatate, inzestrarea de la natura, etc) sau sunt exact in faza de schimbare si reorientare profesionala si au nevoie de sustinere pentru o vreme, dupa care pot ei la randul lor sa-i ajute pe cei care le-au facut un bine .

Ideea de la care am pornit era aceea de a fi receptivi fata de aproapele, asa cum putem si cum ne permitem. Nu am afirmat ca trebuie sa lasi pe cineva gratis in casa, ca trebuie sa bagi pe oricine iti iese in cale, sunt multe derapaje in intelegere...lucruri care mi-au adus si mie mahnire.

[Mihailc]

Ca unul care a comis-o în foarte multe rânduri, am ajuns la concluzia că bascularea de deşeuri afective pe forum n-aduce niciun folos, din nicio parte. Dacă avem supărări, frustrări, isterii sezoniere şi alte reacţii neplăcute ale firii căzute în faţa realităţii cu care ne confruntăm zi de zi, să le "curăţăm" în lumea unde ele se consumă şi nu în lumile inventate de om pentru a întreţine fantasma comunicării globale. Altfel ne punem unii pe alţii în situaţia de ţapi ispăşitori ai unor carenţe relaţionale de care nu suntem, sub nicio formă, responsabili.

Iar dacă avem ceva de împărţit cu colegii de forum care ne-au rănit niştiuce speranţe iluzorii, există şi canale private de comunicare unde ne putem regla problemele, nu-i nevoie să-i folosim pe ceilalţi pe post de figuranţi în scenariul nostru de bătut şaua să priceapă iapa.

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Imi pare rau ca s-a ajuns in acest punct. Spun si eu acum ca un alt user al forumului: Daca taceam, filosof ramaneam. Saracii (cersetorii) nu au fost adusi in discutie de mine, ci de Alin. Am inteles ca se refera chiar la cei saraci si nu la chiriasi.

Stau si ma mir cum de reusesti sa pui egal intre saraci si cersetor.
Nu o data un sarac mi-a refuzat banii.
Si crede-ma, nu stiu daca avea ce sa manince de la o zi la alta, d'apai sa plateasca chirie de 250euro.

Problema ta si care a semnalat-o Yasmina, motiv pentru care si-a incasat-o de la piosul nostru frate, a fost ca ai incercat procesul invers, sa asimilezi cersetorii (care practica si un cersit agresiv) cu saracii.

Problema chiriei este delicata si eu am dorit sa fie inteleasa intr-o cu totul alta optica. Am privit problema din punctul de vedere al intrajutorarii oamenilor, in situatia in care statul nu se mai implica. M-am gandit ca lucrurile ar trebui pornite de la proprietar, si nu la cerinta chiriasului (care asa cum s-a spus nu are nicio indreptatire sa ceara o favoare de acest gen). Proprietarul sa fie cel care sa se gandeasca daca poate din postura lui sa ajute, in conditiile in care chiriasul traieste intr-o tara care il umileste si il descurajeaza pe toate planurile. Bineinteles ca el nu este obligat sa faca asta, nu trebuie daca nu isi permite (are si el la randul lui alte probleme la fel de grave).

Stii, de ceva ani incoace incep sa cred ca o mare parte din problemele noastre sociale se datoreaza exact genul de mentalitate enuntata de tine mai sus.
Mentalitate care vine din trecutul de nu-asa-vesela-amintire, cand Statul iti dadea asigurari ca poti sa dormi linistit, el gandeste si face si drege pentru tine.
Tu sa stai linistit in rand, sa faci ceea ce ti se spune, sa parcurgi un anumit traseu si el o sa aiba grija sa ai un acoperis si o farfurie de mancare, binenteles cu alte interdictii de rigoare (politica, religie).

Pe atunci treaba a functionat binisor, chiar si cu liceul puteai avea o slujba destul de buna, si mai ales stabila, din care iti puteai plati rate la un apartament, si iti mai ramanea si bani de pus ceva pe masa, acelasi Stat avand grija sa te fereasca sa ajungi cumva obez.

La mai bine 20 ani dupa ce acest sistem a expirat, mentalitatea vad ca a ramas.

Oamenii se inscriu cuminti la facultati care la un studiu atent vezi ca nici nu formeaza profesionisti, nici nu au vreun viitor, nici profesional nici financiar, uneori platesc bani greu pentru ele (sau parintii) iar la sfarsit asteapa: Statul sa le faca rost de loc de munca, sa le dea cat se poate de multi bani, daca lucreaza la privat seful sa se "simta" sa le mareasca permanent si constant salariul (au o frica patologica sa-si ceara drepturile), taranul sa le faca reduceri la piata, proprietarul sa le ieftineasca chiria, Partidul X sa le majoreze pensiile cat se poate de des (si atunci votam cu ei, chiar daca ne fura mai mult decat ne dau).

La gradinita daca i se da copilului crenvusti (cu hartie igienica) si ii intrebi daca i se pare normal, vai cum sa nu, doar e meniu aprobat de Stat, nu?
De ce sa-si bata capul?
Asta daca nu cumva ii cumpara ei si isi indoapa copilul acasa (pai daca e in magazine, nu e otrava, doar Statul ce pazeste?).

Doamne fereste sa recunosca ca au dat-o in bara cu formarea profesionala, ca au un job in care sunt plafonati financiar, sa caute o solutie care sa implice o doza semnificativa de efort intelectual sau de ce nu, fizic (si viata la tara este o solutie daca este ales cu atentie contextul).

Viata este extrem de complexa, oamenii de asemenea si solutiile gandite de noi nu se potrivesc intotdeauna cu realitatea.

Si eu am simtit ca se duce cazul in extreme atunci cand s-a facut o imagine a chiriasului care lasa de dorit. Sunt convinsa ca exista asemenea oameni, asa cum exista si oameni la polul opus.

Poate nu realizezi, dar topicul a pornit de la o imagine a proprietarului, facuta de chirias, care lasa de dorit.

Ca un om hapsan, cu multi bani, care nu vrea sa tina cont de nevoile unei familii nevoiase.

Nu stiu daca realizezi, probabil ca nu - ca asta denota o lipsa de caracter.

Yasmina, nu trebuie sa te superi, suntem aici pe un forum si doar discutam, fiecare isi spune punctul de vedere, modul in care vede lucrurile in clipa de fata.

Tu chiar n-ai citit ce a provocat supararea sau pur si simplu ti se pare normal sa te exprimi astfel?

Adica daca tie ti s-ar spune, in lipsa de argumente, ca esti superficiala, inculta, snoaba, materialista, cinica, proasta, ai considera asta normal, doar s-a exprimat un punct de vedere?

Nu toti cei aflati in situatii grele sunt lenesi care nu vor sa faca nimic si au pretentia sa o duca bine pe spatele altora. Unii nu pot mai mult (sanatate, inzestrarea de la natura, etc) sau sunt exact in faza de schimbare si reorientare profesionala si au nevoie de sustinere pentru o vreme, dupa care pot ei la randul lor sa-i ajute pe cei care le-au facut un bine .

Pai au o solutie: a lua pe cineva in chirie, pentru perioada asta, pot castiga cel putin 100Euro pe luna.
De ce nici nu vrei sa vorbesti macar despre solutia asta?

Ideea de la care am pornit era aceea de a fi receptivi fata de aproapele, asa cum putem si cum ne permitem. Nu am afirmat ca trebuie sa lasi pe cineva gratis in casa, ca trebuie sa bagi pe oricine iti iese in cale, sunt multe derapaje in intelegere...lucruri care mi-au adus si mie mahnire.

De unde sa stie proprietarul ce probleme financiare au ei?
Ei stiu ce probleme financiare are proprietarul de exemplu?

Si inca un sfat, si mai bun: de ce nu esti tu mai receptiva, adica daca tot sunteti prieteni si ii sustii cauza pe nemestecate, de ce nu faci tu un gest in acest sens?

Vorbim de o familie de patru persoane care au un venit (minus chirie) de 1800ron/4= 450ron persoana.

Daca tu stai mai bine la capitol asta, de ce nu ii ajuti tu?

[DragosP]

Ia mai zi-ne nouă măi nenea Alinuş cum e cu chiria, cu săracii, cu cerşetorii, cu pioşenia şi cu operele intelectuale, că văd că ai competenţe multilateral dezvoltate. Şi nu în ultimul rând combaţi bine rău.

[mbmbmb]

@N .Priceputu
"Mi se pare că cei mai mulți dintre noi avem (încă) nevoie de o mamă la sânul căreia să mai sugem, care să ne mângâie, să ne poarte de grijă. Pe vremea comunismului Statul a încercat să joace rolul ăsta, iar când „a murit”, am rămas un popor de orfani. Așa se explică nostalgia după „cât de bine era înainte”........."

Domnule Priceputu,ma bucur tare mult sa constat ce tineret destept si credincios s-a ridicat in Campulung-orasul meu natal!!!!sunt deosebit de incantata sa va citesc interventiile.Sper sa va ajute Bunul Dumnezeu sa aveti o viata pe masura credintei dvs.Toata stima si respectul meu.

Vă mulțumesc tare mult, însă trebuie să vă mărturisesc că tânăr am fost, deștept încă nu (însă mă pricep destul de bine să fur de la alții), în privința credinței aș fi putut să-mi spun și N.Credinciosu – pentru că și sunt, și nu sunt – iar în privința originii, iarăși pot să vă dezamăgesc: sunt moldovean.
Însă am o stimă deosebită pentru Câmpulung, unde locuiesc doar de aproape un an.

[bogdan81]

Iertati-ma ca intervin, daca vi se pare indiscreta intrebarea puteti sa nu-mi raspundeti.
Si pana acum un an unde ati locuit ?

În prealabil postat de N.Priceputu

Vă mulțumesc tare mult, însă trebuie să vă mărturisesc că tânăr am fost, deștept încă nu (însă mă pricep destul de bine să fur de la alții), în privința credinței aș fi putut să-mi spun și N.Credinciosu – pentru că și sunt, și nu sunt – iar în privința originii, iarăși pot să vă dezamăgesc: sunt moldovean.
Însă am o stimă deosebită pentru Câmpulung, unde locuiesc doar de aproape un an.

Tocmai, ca moldovenii sunt repositoriul de credinciosi al Romaniei. Nu stiai? :)

În prealabil postat de AlinB

Stii, de ceva ani incoace incep sa cred ca o mare parte din problemele noastre sociale se datoreaza exact genul de mentalitate enuntata de tine mai sus.
Mentalitate care vine din trecutul de nu-asa-vesela-amintire, cand Statul iti dadea asigurari ca poti sa dormi linistit, el gandeste si face si drege pentru tine.
Tu sa stai linistit in rand, sa faci ceea ce ti se spune, sa parcurgi un anumit traseu si el o sa aiba grija sa ai un acoperis si o farfurie de mancare, binenteles cu alte interdictii de rigoare (politica, religie).

Mi se pare că cei mai mulți dintre noi avem (încă) nevoie de o mamă la sânul căreia să mai sugem, care să ne mângâie, să ne poarte de grijă. Pe vremea comunismului Statul a încercat să joace rolul ăsta, iar când „a murit”, am rămas un popor de orfani. Așa se explică nostalgia după „cât de bine era înainte”.

Din nevoia asta, unii au început să caute, să asculte și să descopere Biserica, înțelegând că cea care a murit era vitregă și că abia acum s-au întors la sânul mamei bune, de la care sugem laptele adevărat, dătător de viață adevărată.

Iar mama asta adevărată nu prea ne cocoloșește, ne ajută când suntem la pământ, însă în privința traiului în lume ne învață să creștem, să fim responsabili, să ne maturizăm. Ne lasă să cunoaștem și asprimea vieții, căci ne este de folos.

În cele duhovnicești, însă, nu ne refuză niciodată, oricât de copii ne-am dovedi: mereu ne iartă, mereu ne mângâie, mereu ne hrănește, doar-doar om învia.