![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
În primul rând, apreciez faptul că, deși avem opinii diferite în anumite privințe, dvs discutați și polemizați creștinește, în mod pașnic, cu toleranță și politețe. Dumnezeu să vă ajute să păstrați această atitudine! N-am avut intenția de a relativiza dogmatica noastră ortodoxă (Doamne ferește), pentru că și eu știu că dogmele sunt adevăruri revelate, sunt reperele corecte în înțelegerea și trăirea relației cu Dumnezeu! Ce ne-am face, de exemplu, fără dogma Sfintei Treimi? Ne-am pierde calitatea de creștini... Așadar, departe de mine gândul de a relativiza învățătura de credință ortodoxă. În mesajul anterior, m-am referit doar la faptul că acei creștini, care sunt persecutați pentru credință, cred în dogmele fundamentale (se închină Aceluiași Dumnezeu Treimic și cred că una dintre Persoanele divine S-a întrupat, S-a sacrificat și a înviat pentru noi). Trăind în contexte politice și sociale greu de imaginat pentru noi (persecuții), ei n-au avut ocazia de a aprofunda și de a compara învățăturile diferitelor confesiuni creștine, poate că unii dintre ei n-au auzit niciodată de existența Sfinților Părinți etc. Totuși, în simplitatea credinței lor, ei își riscă viața, mergând chiar până la sacrificiul suprem, din dragoste pentru Dumnezeul nostru Iisus Hristos! Nu-L reneagă din lașitate, ci-L mărturisesc cu demnitate și curaj, conștienți fiind că... în orice clipă, pot plăti cu viața devotamentul lor față de Domnul. Chiar acum, în timp ce noi dezbatem pe forum diverse probleme mai mult sau mai puțin importante, în timp ce eu studiez liniștită diverse teme teologice pentru examenele din sesiunea care se apropie, exact în acest momente în care noi ne trăim în pace și libertate credința noastră, există în lume creștini arestați, condamnați la moarte pentru "crima" de a fi îndrăznit să creadă că Hristos este Dumnezeu. Mă refer la cetățenii unora dintre statele islamice, care au curajul de a se converti la creștinism. Aceștia, pentru "blasfemie" și "apostazie" (adică pentru convertirea la creștinism) sunt, pur și simplu, condamnați la moarte (din câte știu, execuțiile se fac prin spânzurare). Este o realitate tragică și chiar nu mă refeream nici la situația creștinilor din primele trei secole și nici la ultimul film pe care l-am văzut la televizor... ci descriu o situație reală DIN ZILELE NOASTRE! Suntem contemporanii acestor martiri ai lui Hristos, pe care noi îi acuzăm de "erezii", când ei știu, poate, doar un singur lucru: Dumnezeu este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar Fiul, adică Iisus Hristos, a murit din dragoste față de fiecare dintre noi. Aceste noțiuni elementare despre Dumnezeu, dublate de trăirea efectivă, personală a comuniunii cu El, sunt, oare, suficiente pentru mântuirea unor creștini capabili să se sacrifice pentru Cel în Care cred și Căruia s-au dăruit pe ei înșiși? Cred că da! Să ne gândim la Sfinții Mucenici din Biserica primară ale căror convingeri, deși încă nedogmatizate prin Sinoadele ecumenice, erau atât de vii și profund înrădăcinate în inimile lor, fiindcă se bazau pe descoperirea pe care conștiințele lor curate o primeau direct de la Dumnezeu. Ei n-ar fi știut să formuleze adevărurile de credință în termenii teologiei dogmatice de mai târziu, dar simțeau, știau, erau siguri că Hristos este totul și, cu această certitudine duhovnicească, erau pregătiți să reziste celor mai cumplite suferințe și să depășească astfel orice formă de robie față de instinctul de autoconservare. Au existat apoi (și mai surprinzător pentru unii dintre unii dintre noi) Sfinți (mucenici, Părinți ai Bisericii etc) care, în scrierile lor, au avut și... erori dogmatice. Ce le facem? Îi anatemizăm? Cred că nu! :) Exact aceasta este, cred, situația creștinilor prigoniți în zilele noastre pentru credință și, ducând raționamentul mai departe, aceasta este situația oricărui creștin eterodox care-L iubește în mod sincer și profund pe Dumnezeu și înțelege corect adevărurile ce țin de esența creștinismului (Sfânta Treime și Întruparea lui Hristos). În privința noastră, a celor care am primit neprețuitul dar de a fi ortodocși și ne-am asumat angajamentul de a rămâne veșnic consecvenți în această credință... da, într-adevăr, pentru noi chiar convertirea la o altă confesiune creștină ar fi o tragedie spirituală. Rezumând ceea ce am scris (simt că am formulat destul de neatent...), mi-aș sistematiza astfel ideile exprimate: 1. dogmele ortodoxe sunt adevăruri revelate, în care datori suntem să credem din toată inima, din dragoste față de Cel Care ni le-a descoperit; 2. noi, cei care cunoaștem această învățătură și am făgăduit să o păstrăm, avem datoria de a rămâne consecvenți; 3. pentru dragostea lui Hristos, este bine și chiar necesar să manifestăm oatitudine plină de dragoste, respect și înțelegere față de confrații noștri creștini de alte confesiuni (pentru mine, cuvântul "creștin" desemnează o persoană care, indiferent din ce confesiune face parte, crede măcar în Dumnezeul Cel adevărat, neavând cine știe ce erezii antitrinitare sau hristologice) și mai ales față de aceia care, în situații critice, Îi rămân fideli Domnului nostru Iisus Hristos, jertfindu-și chiar viața pentru El. Acum sper că mi-am exprimat mai clar gândurile. Mă bucură faptul că sunteți atât de deschis la dialog. Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu doar ortodocsii au aceasta invatatura, ci toate cultele, chiar si protestantii (dar ei au inteles gresit, crezand ca nu mai au importanta faptele, doar harul si credinta). Chiar si in ecumenism este o invatatura facuta pe aceasta baza, adica nu este ceva fara har. Doar ca se afirma ca harul se ramifica la toate cultele de aceea sunt cam la fel toate cultele. De fapt nu e nimic diferit fata de ceea ce ne-a spus Iisus, ca nimeni nu se poate mantui fara botez si impartasanie. Iar azi stim care e invatatura dintotdeauna a Bisericii, ca Sfintele Taine pot fi doar in Una Sfanta Biserica, oricine se desparte de ea pierde harul. In concluzie, primul pas pe drumul spre mantuire este botezul in Sfanta Biserica (Ortodoxa), apoi urmeaza ceilalti pasi pana se formeaza un drum care duce spre Dumnezeu. Ecumenismul ortodox este acelasi cu cel al Sfintilor Apostoli, marturisirea adevarului crestin si indemnul catre toti oamenii de a veni in Biserica ortodoxa, singura mantuitoare. Dreptii din Vechiul Testament, chiar daca aveau credinta dreapta si fapte nu aveau posibilitatea efectiva sa se boteze, pentru ca nu se intrupase inca Hristos. Harul Duhului Sfant marturiseste si adevarul, daca cineva este bineplacut lui Dumnezeu acesta va afla si adevarul, la fel cum s-a intamplat si cu sutasul Cornelie. Multi din afara Bisericii au fost omorati pentru credinta lor, ar insemna sa spunem ca cei omorati de vreun imparat bizantin pentru o credinta gresita sunt mucenici. In cazul celor din regiunile unde sunt si musulmani, sa ne amintim ca de obicei acele regiuni au fost crestine in trecut. In Turcia, Siria, Egipt, chiar si zone din Africa, au fost crestini. Dar mai intai au adoptat o credinta eretica, monofizismul si apoi cand au venit musulmanii s-au convertit la islamism, probabil si prin silire. Vedem in schimb grecii, aflati atatea sute de ani sub ocupatia turceasca si si-au pastrat credinta dreapta. Mormonii au misiuni in multe tari, nu inseamna ca cei pe care ii convertesc sunt si crestini, chiar daca se si numesc Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din zilele din urma (asta e denumirea oficiala). O dovada ca nu sunt mucenici este ca nu exista sfinte moaste. In general in cazul mucenicilor raman si sfinte moaste, dar de exemplu in cazul armenilor sau a altor monofizit omorati de-a lungul timpului de musulmani, nu au sfinte moaste. Catolicii spun ca au, dar vedem ca nu seamana cu sfintele moaste. Doamne ajuta! |
#3
|
|||
|
|||
![]() |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 13.04.2013 at 01:28:38. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sau mana Sfantului Stefan al Ungariei, care a trait chiar inaintea Schismei: http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_I_of_Hungary Sfintele moaste sunt uscate, usoare, au o culoare galben-maronie si au un miros placut, asemanator mirului. Sfintele moaste din ortodoxie de dupa Schisma sunt la fel ca cele dinainte de Schisma. Doar in ortodoxie exista astfel de sfinte moaste, o sa vezi ca la catolici nu se spune de mirosul de mir. |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
"Creștinii" heterodocși nu au recunoașterea Bisericii Ortodoxe. Nu am auzit pe nimeni să spună că esența creștinismului s-ar reduce la două dogme. Mai mult, nu tot ceea ce li se pare unora că intră sub spectrul creștinismului face parte din Biserica lui Hristos. Creștinii Ortodocși nu fac parte din religia creștină, ci din Biserica lui Hristos. Iar esența Bisericii, asupra căreia nu cred că avem nici eu și nici dumneata cădere să ne pronunțăm, este cu mult dincolo de "credința" în două dogme. Acest reducționism, acest minimalism teologic și doxologic este străin de viziunea cea adevărată a Bisericii lui Hristos. Repet, nu neg că ochiul lui Dumnezeu îi vede și pe acei așa ziși creștini și că nu are grijă de ei în felul în care numai El știe, dar asta nu înseamnă că ortodocșii sau cei care se pretind că ar fi ortodocși au dreptul să minimalizeze Biserica, gnoza și credința creștină ortodoxă. A fi creștin nu se reduce la a "crede" două dogme. Această teză este străină Bisericii Ortodoxe. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Domnule Decebal, ma bucur ca ati revenit.
Ne-ati ramas dator cu raspunsul la o intrebare, imi ingadui sa va amintesc: Ce se intampla cu un nou nascut, botezat ortodox, care moare imediat dupa botez: ajunge in Rai sau nu ? |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
De la lume adunate, si-napoi la lume date... | ucenic | Generalitati | 27 | 28.06.2012 22:50:26 |
Despre lume si lepadarea de lume | buiacu gabriel | Intrebari utilizatori | 12 | 10.08.2010 11:27:11 |
|