La multi ani, Mame !!!

[lore86]

În prealabil postat de Yasmina

Mda,ciudata optica!
Dumneata spui ca cea mai importanta misiune a fost incredintata "mamelor",pe cand eu vad clar ca a fost incredintata unei singure femei!

Extrapoland,putem spune ca mantuirea a venit printr-un barbat,deci trebuie sa tratam pe toti barbatii ca pe Iisus,ceea ce este un non-sens.
Sau nu?

probabil ati avut o perioada cu mai multe incercari, de aceea aveti aceasta atitudine cel putin ciudata, referindu-ma la postarile cu care deja m-ati obisnuit.
Va recomand invataturile parintilor Bisericii, incepand cu Sfantul Ioan Gura de Aur, fericitul Augustin, pr Arsenie Boca cu privire la mama.
Nu ma astept sa intelegeti acum, dar stiu sigur ca atunci cand va veti strange pruncul in brate si cand va veti sacrifica noptile veghind la capataiul micutului veti intelege importanta unei mame.

În prealabil postat de lore86

probabil ati avut o perioada cu mai multe incercari, de aceea aveti aceasta atitudine cel putin ciudata, referindu-ma la postarile cu care deja m-ati obisnuit.
Va recomand invataturile parintilor Bisericii, incepand cu Sfantul Ioan Gura de Aur, fericitul Augustin, pr Arsenie Boca cu privire la mama.
Nu ma astept sa intelegeti acum, dar stiu sigur ca atunci cand va veti strange pruncul in brate si cand va veti sacrifica noptile veghind la capataiul micutului veti intelege importanta unei mame.

Mie îmi plac, în general, postările Yasminei. Găsesc ca are curajul să-şi exprime opiniile cu sinceritate, chiar dacă contravin altor forumişti, şi are o atitudine practică...
Deşi am citit recent că ar fi de dorit să renunţăm la sinceritate dacă prin asta îi rănim pe ceilalţi, cred că putem să ne exprimăm opiniile pe acest forum.
Suntem diferiţi, desigur, trebuie sa ne iubim aşa cum suntem. Sau cel puţin să ne acceptăm aşa cum suntem.

@Annyta:
E adevărat că uneori suntem brutal de sinceri, însă asta nu pentru că sinceritatea e brutală, ci din cauză că ne exprimăm fără milă de ceilalți, că nu ne temem să rănim. Nu cred că trebuie să renunțăm la sinceritate.

P.S. Nu am în vedere pe cineva anume, în afară de mine.

În prealabil postat de N.Priceputu

@Annyta:
E adevărat că uneori suntem brutal de sinceri, însă asta nu pentru că sinceritatea e brutală, ci din cauză că ne exprimăm fără milă de ceilalți, că nu ne temem să rănim. Nu cred că trebuie să renunțăm la sinceritate.

P.S. Nu am în vedere pe cineva anume, în afară de mine.

Am citit de curând "A iubi înseamnă a ierta" a ieromonahului Savatie Baştovoi. Şi el ne recomanda multă delicateţe în relaţiile cu semenii. Referitor la sinceritate, spunea ceva de genul de a ne cenzura pornirile de a spune ceva, chiar sincer şi adevărat, dacă prin asta îi rănim sau îi tulburăm pe cei din jur. De exemplu, dacă am bârfit pe cineva şi acela nu ştie, nu ne ducem să îi cerem iertare pentru că l-am bârfit, pentru că îl tulburăm fără folos. Dacă aflăm cumva că acea persoană a auzit de bârfa noastră, da, atunci îi cerem iertare.
Este o opinie, desigur. Mie mi-a reţinut atenţia. De obicei sunt mai directă, cu sinceritate, dar pot deranja pe cei din apropiere.
Apreciez pe cei care spun lucrurilor pe nume. Până la urmă contează ce este în interiorul nostru, căci aici este izvorul vorbirii.

Da, de acord. Trebuie atenție și discernământ. Dar să nu ajungem să practicăm nesinceritatea sub pretextul grijii pentru rănile celuilalt (cum ar fi: O înșel, dar o mint ca să nu sufere). De fapt, contează mult felul în care celălalt reacționează. Sunt oameni care nu suportă adevărul, sunt și alții cărora adevărul le face bine, oricât ar fi de dureros.
Dar acesta e un alt subiect.

[Yasmina]

În prealabil postat de lore86

probabil ati avut o perioada cu mai multe incercari, de aceea aveti aceasta atitudine cel putin ciudata, referindu-ma la postarile cu care deja m-ati obisnuit.
Va recomand invataturile parintilor Bisericii, incepand cu Sfantul Ioan Gura de Aur, fericitul Augustin, pr Arsenie Boca cu privire la mama.
Nu ma astept sa intelegeti acum, dar stiu sigur ca atunci cand va veti strange pruncul in brate si cand va veti sacrifica noptile veghind la capataiul micutului veti intelege importanta unei mame.

Importanta mea ca mama va fi valabila pt mine,in intimitatea mea la momentul cuvenit si nu strigat si trambitat pe forumuri,nici asemanat cu SF.Fecioara!
Pana la urma,este ceva personal!

Nici nu ma astept sa-mi creasca bursa ca si valoare umana!
Caci ce am acumulat pana acuma tot cu aia voi ramane si cand voi fi mama si viceversa.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Nici nu ma astept sa-mi creasca bursa ca si valoare umana!

Frumos! Asta e atitudinea potrivită, să dea Domnul să ţi-o păstrezi mereu!
(Totuşi, în ciuda modestiei tale, am o veste "proastă": vrei nu vrei, valoarea ta va creşte! Că tu te smereşti şi nu cugeţi la asta, e lucru minunat. Dar vei afla mai multă preţuire, înaintea tuturor şi, în primul rând, sub forma dragostei şi recunoştinţei copiilor şi soţului tău.)

[alt_inceput]

Yasmina:

simt foarte multa neliniste sufleteasca in scrisul Dvs., ca un strigat de durere. Sper sa ma insel. Sa aiba Dumnezeu grija de Dvs. si sa va dea linistea pe care o cautati.

[Yasmina]

În prealabil postat de alt_inceput

Yasmina:

simt foarte multa neliniste sufleteasca in scrisul Dvs., ca un strigat de durere. Sper sa ma insel. Sa aiba Dumnezeu grija de Dvs. si sa va dea linistea pe care o cautati.

multumesc pt cuvintele bune si pt incurajari.
Sa stiti ca activez pe forum din 2010 si nu am facut cunoscute publicului problemele mele si nici nu am strigat pt ajutor.
Pur si simplu,nu-mi pun nadejdea in oameni si nici nu mor de curiozitate sa stiu ce cred altii despre mine.

Nelinistea imi vine din faptul ca oamenii incearca sa gaseasca in orice sansa si aspect al vietii lor,o gratificatie,un semn dinstict care ii diferentiaza net de restul prostimii,cautand merite deosebite acolo unde nici nu banuiesti.

Poate ca am reactia asta deoarece in familia mea femeile nu sunt atat de infatuate ca sunt nascatoare,este firesc pentru o femeie,nu?
Sunt femei normale,nu Superfemei sau zeite asa cum au devenit femeile in epoca moderna.

Dar am in familie si 2 cazuri cu femei care nu au urmasi si vai si amar si de acelea!Toti cei din jur le-au adus in pragul depresiei strigandu-le zilnic ca nu au nici un rost,ca sunt vai de ele etc.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Dar am in familie si 2 cazuri cu femei care nu au urmasi si vai si amar si de acelea!Toti cei din jur le-au adus in pragul depresiei strigandu-le zilnic ca nu au nici un rost,ca sunt vai de ele etc.

Rămăşiţe ale iudaismului în plin creştinism... Păcat...