Nascatoare de Dumnezeu ?

[Decebal]

În prealabil postat de celestial_pottery

Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire.

Cinstirea sau supracinstirea Mariei poate fi privită ca o inovaţie ulterioară, Biserica primară necunoscând cinstirea (în sensul de cult adus) maicii Domnului. Nu există nici la apostoli, nici la mulţi dintre sfinţi cultul care mai târziu s-a dezvoltat pentru fecioara Maria. Şi pe vremea aia creştinismul nu era deloc o filosofie ... etc. Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat". Ţin minte că la un moment dat dădusem de un site sectar, al unei secte desprinse din "catolic"-ism, pe care se spunea că maica Domnului face parte din Sfânta Treime, că e o zeiţă căreia trebuie să i se aducă închinare.

[myself00]

În prealabil postat de Decebal

Cinstirea sau supracinstirea Mariei poate fi privită ca o inovaţie ulterioară, Biserica primară necunoscând cinstirea (în sensul de cult adus) maicii Domnului. Nu există nici la apostoli, nici la mulţi dintre sfinţi cultul care mai târziu s-a dezvoltat pentru fecioara Maria. Şi pe vremea aia creştinismul nu era deloc o filosofie ... etc. Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat". Ţin minte că la un moment dat dădusem de un site sectar, al unei secte desprinse din "catolic"-ism, pe care se spunea că maica Domnului face parte din Sfânta Treime, că e o zeiţă căreia trebuie să i se aducă închinare.

N-am cuvinte!

[Alanna]

În prealabil postat de myself00

N-am cuvinte!

De acord, nici eu. Sunt lucruri care nu trebuie explicate ci simtite...daca am "gandi" cu inima am gasi mai usor raspunsurile pe care le cautam.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Decebal

Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat".

Sfantul Dionisie Areopagitul - Opere complete, pagina 65:

"Numai Dumnezeu stie cate ordine ingeresti sunt. Noua ni s-au descoperit trei ordine a cate trei trepte. S-ar putea ca, asa cum vor veni la existenta pentru veci miliarde de oameni, sa existe si miliarde de ingeri, de ipostasuri constiente netrupesti, pentru a cuprinde cat mai multe din intelesurile si formele de iubire ale lui Dumnezeu cel infinit si pentru ca pe masura ce vin noi si noi oameni la existenta pentru veci, sa-i aiba in grija lor prieteneasca alti si alti ingeri apropiati spiritual de unicitatea fiecaruia. Pot fi in planul nevazut din jurul nostru minti imposibil de numarat, care sa-l inteleaga pe Dumnezeu cel mai mult, sa-l laude in comun si sa se intereseze de noi. Dumnezeu nu a adus la existenta o lume vazuta si nevazuta saraca. Precum nu putem da de marginile lumii vazute, asa nu putem da nici de marginile lumii nevazute, cu atat mai valoroase, care contribuie la imbogatirea noastra spirituala din Dumnezeu, infinitul lumii si al intelesurilor. Ele isi comunica trairea mereu sporita a lui Dumnezeu si bucuria de El - cum ne-o comunicam si noi - si care e cu atat mai bogata, cu cat suntem mai multi cei ce ne-o comunicam."

Chiar dacă Dionisie nu menţionează nivelul apropierii Preasfintei de Dumnezeu, el admite posibilitatea unor existenţe superioare pe care noi nici nu ni le putem imagina. Nu ştim nici măcar dacă sînt numai nouă ierarhii cereşti sau mai multe. Diversitatea creaţiei şi a creaturilor tinde către infinit, prin bogăţia harică cu origine la Duhul Sfînt.

Probabil că lui Dionisie nu i s-a descoperit măreţia la care Maica Domnului a fost înălţată, mai presus decît Cerurile şi decît toată Creaţia, pentru ceea ce a acceptat să facă şi pentru ce s-a săvîrşit prin intermediul ei.

Eu însumi sînt uimit cum de nici în tot Patericul Egiptean, lucrare scrisă mult după zorii creştinismului, nu apare nicăieri pomenită Născătoarea de Dumnezeu ca mijlocitoare grabnică şi mult folositoare între noi şi Dumnezeu - Fiul ei şi Fiul Tatălui ceresc.

[Mihnea Dragomir]

Exista un anumit progres al cunoasterii realitatilor invizibile, progres care corespunde unei pedagogii divine intrezarite de cuvintele Domnului "si multe mai am a va spune voua (apostolilor de la Cina, n.m.), dar pe care acum nu le puteti cuprinde".

Nu numai cultul marian nu a fost astfel de la inceput. Nici cultul Crucii nu a fost. Abia dupa vreo trei sute de ani de la perioada apostolica, Dumnezeu a revelat Bisericii, pe cale supranaturala, importanta Crucii.

[cezar_ioan]

În definitiv, nici Duhul Sfânt nu S-a coborât imediat şi instantaneu după Înălţarea Domnului, ci doar la Cincizecime. Nu cum au vrut şi poate cum s-au aşteptat primii creştini, ci după Voia Domnului.
Nici Crezul nu a fost de la început complet, ci a cunoscut un proces de constituire în istorie, fiind elaborat prin germinaţia multor sinoade, în baza mărturiilor multor sfinţi...
A fost, apoi, nevoie ca Apostolul să îşi desfăşoare cuvântul pentru ca teologia creştină să îşi ridice marile ei aripi în zborul către Veşnicie şi astfel să ne poarte şi pe noi către Împărăţie.
Dealtfel, când afirmăm că Sfânta Tradiţie are şi o componentă dinamică, avem în vedere şi continua îmbogăţire a Revelaţiei de-a lungul istoriei omeneşti, prin evenimentele din Biserică, prin experienţele sfinţilor şi ale poporului dreptmăritor.

Nostalgicii trecutului, însă, cei fixaţi în seducţia visării pe tema Bisericii Primare (pe care ne străduim cu toţii să o cunoaştem la măsura frumuseţii ei aparte, dealtfel), nu vor şi/sau nu pot pricepe desfăşurarea vădită şi necontenită a vieţii Bisericii. Poate pentru că ceva li se împotriveşte-n propriul piept?... Poate... Domnul ştie!

[Decebal]

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine.

În prealabil postat de Decebal

Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

Aici are dreptate (ma refer la chestia cu odele). Bine, nu e vorba doar de ortodocsi (aici NU ma bag, doar un ortodox are dreptul sa criitice o practica ortodoxa). Eu ma gindesc si la altii care fac ceva de acest gen...

[Lucian008]

În prealabil postat de celestial_pottery

Aici are dreptate (ma refer la chestia cu odele). Bine, nu e vorba doar de ortodocsi (aici NU ma bag, doar un ortodox are dreptul sa criitice o practica ortodoxa). Eu ma gindesc si la altii care fac ceva de acest gen...

Practici ce nu tin de invatatura Bisericii da. Aberatii si pareri personale nu. Daca cineva se declara ortodox nu inseamna ca si respecta invatatura ortodoxa.
Asa cum exista peste tot (e specific omului) exista si in ortodoxie unii care se declara ortodocsi si habar nu au invataturile Bisericii, altii care la contesta, altii care le interpreteaza gresit, unii sunt ecumenisti in sensul pozitiv, al discutiilor cu ceilalti fara ca asta sa presupuna si renuntarea la invatatura sa, ecumenisti care accepta invataturi ale altor confesiuni, extremisti si intoleranti, paranoici si adepti ai teoriilor conspitationiste... etc.
Dar nu acestia definesc ortodoxia. Nu. Ortodoxia o definesc cei care cred invataturile Bisericii, isi ghideaza viata dupa ele si se straduiesc sa traiasca in conformitate cu acestea.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

Dar despre semnul Crucii, pe care noi creştinii ni-l facem, ce crezi?