Nascatoare de Dumnezeu ?

Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire.

[gpalama]

Hristos nu are 2 firi separate. Nu poti separa firea umana de firea dumnezeiasca din El. Hristos este o singura persoana cu natura dumnezeiasca si umana.



"Nascatoare de Dumnezeu" este o formulare, expresie, care arata un anumit aspect al nasterii: acela ca persoana nascuta este Dumnezeu.

"Nascatoare de Dumnezeu" nu se refera la faptul la intruparea lui Dumnezeu, ci doar la natura dumnezeiasca a persoanei nascute.

"Nascatoare de Dumnezeu", este o consecinta fireasca a faptului ca Hristos este Dumnezeu.

Este important sa subliniem ca Maica Domnului este mama lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat.



Iar nasterea este diferita de intrupare. Intruparea s-a realizat la zamislirea lui Hristos, din Duhul Sfant.

Orice negare dumnezeirii lui Hristos, deci si a nasterii unei persoane dumnezeiesti este egala cu Arianismul.

[gpalama]

În prealabil postat de celestial_pottery

Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire.

Nu cred in sfinti. Pretinsa "indefectibilitate" a Bisericii, asa cum este ea formulata/interpretata de insasi Biserica, este unul din cele mai periculoase mituri de narcisism politic emise si puse in circulatie vreodata. Este posibil ca atentia in exces asupra practicii euharistiei sa fie o diversiune perfecta, care impiedica privirea in interior si perfectionarea morala reala.

1.
A nu crede in sfinti inseamna sa nu crezi in Dumnezeu care umple cu harul sau vasele sale alese.
A nu crede in sfinti inseamna sa nu crezi in puterea lui Dumnezeu, care lucreaza prin oameni.
A te lepada de sfinti inseamna sa te lepezi de Moise, Avraam, Apostolii, de toti de dupa Apostoli, care prin vointa lui Dumnezeu, au primit din belsug harul Duhului Sfant, si s-au indumnezeit, prin salasluirea Duhului Sfant in ei.
Atunci cand te lepezi de un om in care Duhul Sfant si-a facut salas, te lepezi si de Duhul Sfant care este in omul acela.
Cand hulesti prin necredinta un sfant hulesti Duhul care este in omul acela.

2. Pretinsa "indefectibilitate" a Bisericii.
Este corecta afirmatia: "Biserica este infailibila".
De ce?

Pentru ca hotararile in Biserica se iau urmand modelul Apostolilor: cei luminati de Dumnezeu se aduna si iau hotarari; oamenii plini de harul lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu vorbeste nu pot fi deparati si lepadati doar prin fraze ieftine ca ale tale.

Daca vorbele Apostolului Pavel le consideri de la Duhul Sfant pentru marea marturie de fapte pe care Apostolul le-a facut, de ce noi sa lepadam faptele sfintilor, care sunt oameni ai lui Dumnezeu, egali in putere si har cu Apostolul Pavel?

Infailibilitatea Bisericii vine din infailibilitatea Duhului Sfant, care invata, aseaza invatatori in Biserica Sa si o conduce cu putere.


O Biserica "fara cap si putere" ar fi o biserica a minciunii.
De asta protestantii nu pun deloc pret pe adevar, pentru ca ei nu au pe Duhul Sfant care sa-i conduca si sa-i indrepte la adevar.
Adevarul la ei este ce viseaza noaptea.


Asa cum Duhul Sfant este Dumnezeu din vesnicie, ACELASI SI NESCHIMBAT, la fel si Adevarul Bisericii este ACELASI SI NESCHIMBAT, de 2000 de ani.

Duhul Sfant ne invata si ne calauzeste sa nu ne abatem de la adevar.


3. Diversiunea euharistiei?
Vorbesti vorbe, poate poate te crede cineva.
Te minti singur, prin formulari magulitoare, poate poate te ia cineva drept cult si intelept.


Hristos a spus clar: "sangele Meu si Trupul Meu sunt legea noua".
Daca Hristos a pus lege noua cu trupul si sangele Sau, cine esti tu sa schimbi legea asta?


Iar daca sensul legii noi este INDUMNEZEIREA si SFINTIREA OMULUI, si DESAVARSIREA LUI, nu este normal ca noi, crestinii sa facem lucrul cel mai mare al credintei: adica sa ne apropiem de focul ce iese din HRistos? Sa il aducem pe Hristos in noi?

Suntem canibali? Foarte bine, si Apostolii au fost, si Hristos a spus ca fac bine. Nu mi-e rusine cu asta.

Diversiune? Poate pentru tine, sa arunci praf si noroi in ce nu cunosti.

Impiedica perfectionarea morala? Bine zice Hristos: "orbi care povatuiesc pe alti orbi".
Hristos a zis asa: "fiti sfinti, precum si Tatal vostru este sfant".

Asta este porunca cea mai mare, dar care poate fi implinita doar prin curatie, si moralitatea.


Dar pentru ca voi nu aveti sfintenie, faceti doar faptele formale, va laudati cu hainele voastre si cu vorbele pe jumatate fatarnice, considerandu-va drepti.
Mai bine fatarnici, pentru ca ne injurati si huliti pe noi ortodocsii.


4.

"Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire."

Noi nu ne raportam la Maica Domnului ca la o zeita.
Dar o constim foarte mult, o "preacinstim" pentru cateva motive foarte bine intemeiate.
Ajutorul pe care ni-l da in fiecare clipa in fata Fiului ei este poate cel mai mare argument.

Ca sa nu vorbim de faptul ca si Arhanghelii o cinstesc, si ca Dumnezeu i-a randuit loc la dreapta sa, in vesnicie.

Citatul pe care il dai este opera unui analfabet in cele ale teologiei.
Filosofie masochist-onirista?
Delir ierarhizat si ritualuri fanteziste? Ritualurile noastre contin simboluri foarte critice si obiective. Nu sunt fanteziste. Dar evident, daca vorbesti prostii, poti sa o faci si in mod poetic.
Semizeu fractionat? Poate ca daca deschideai de rusine o carte vedeai care este invatatura noastra despre "semizeu fractionat".
Fara sanse de conexiune cu realitatea? Aiurezi, nu mai consuma etnobotanice.

Credinta noastra este un bazata pe un adevar permanent: "Hristos este viu, Sfintii sunt vii, Maica Dom nului este vie". Iar legatura noastra cu cerul este una vie.
Hristos vine pe pamant, sfintii vin pe pamant si sunt vazuti.
Noi nu credem in texte de pe hartii.


In loc sa arunci texte pe forumuri du-te si vorbeste cu cineva care stie ce este credinta ortodoxa, nu de alta dar te faci de rusine.

[Decebal]

În prealabil postat de celestial_pottery

Ca sa fie clar: fara hipercinstirea Maicii Domnului ca Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, crestinismul nu ar fi decit o filosofie masochist-onirista, un delir ierarhizat si amestecat cu ritualuri fanteziste, o adorare prin ingurgitare a unui semizeu fractionat, fara sanse de conexiune cu realitatea si cu atit mai putin de propovaduire.

Cinstirea sau supracinstirea Mariei poate fi privită ca o inovaţie ulterioară, Biserica primară necunoscând cinstirea (în sensul de cult adus) maicii Domnului. Nu există nici la apostoli, nici la mulţi dintre sfinţi cultul care mai târziu s-a dezvoltat pentru fecioara Maria. Şi pe vremea aia creştinismul nu era deloc o filosofie ... etc. Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat". Ţin minte că la un moment dat dădusem de un site sectar, al unei secte desprinse din "catolic"-ism, pe care se spunea că maica Domnului face parte din Sfânta Treime, că e o zeiţă căreia trebuie să i se aducă închinare.

[myself00]

În prealabil postat de Decebal

Cinstirea sau supracinstirea Mariei poate fi privită ca o inovaţie ulterioară, Biserica primară necunoscând cinstirea (în sensul de cult adus) maicii Domnului. Nu există nici la apostoli, nici la mulţi dintre sfinţi cultul care mai târziu s-a dezvoltat pentru fecioara Maria. Şi pe vremea aia creştinismul nu era deloc o filosofie ... etc. Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat". Ţin minte că la un moment dat dădusem de un site sectar, al unei secte desprinse din "catolic"-ism, pe care se spunea că maica Domnului face parte din Sfânta Treime, că e o zeiţă căreia trebuie să i se aducă închinare.

N-am cuvinte!

[Alanna]

În prealabil postat de myself00

N-am cuvinte!

De acord, nici eu. Sunt lucruri care nu trebuie explicate ci simtite...daca am "gandi" cu inima am gasi mai usor raspunsurile pe care le cautam.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Decebal

Chiar şi la sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, de care pomeneai cu altă ocazie, nu exista această doctrină şi acest cult; în "Ierarhia cerească" a lui Dionisie Maria nu apare deasupra ierarhiei cereşti, deasupra heruvimilor şi serafimilor, semn că pe vremea lui şi în spaţiul său de creştinism nu exista învăţătura pe care o pomenesc ortodocşii când cântă "Cuvine-se cu adevărat".

Sfantul Dionisie Areopagitul - Opere complete, pagina 65:

"Numai Dumnezeu stie cate ordine ingeresti sunt. Noua ni s-au descoperit trei ordine a cate trei trepte. S-ar putea ca, asa cum vor veni la existenta pentru veci miliarde de oameni, sa existe si miliarde de ingeri, de ipostasuri constiente netrupesti, pentru a cuprinde cat mai multe din intelesurile si formele de iubire ale lui Dumnezeu cel infinit si pentru ca pe masura ce vin noi si noi oameni la existenta pentru veci, sa-i aiba in grija lor prieteneasca alti si alti ingeri apropiati spiritual de unicitatea fiecaruia. Pot fi in planul nevazut din jurul nostru minti imposibil de numarat, care sa-l inteleaga pe Dumnezeu cel mai mult, sa-l laude in comun si sa se intereseze de noi. Dumnezeu nu a adus la existenta o lume vazuta si nevazuta saraca. Precum nu putem da de marginile lumii vazute, asa nu putem da nici de marginile lumii nevazute, cu atat mai valoroase, care contribuie la imbogatirea noastra spirituala din Dumnezeu, infinitul lumii si al intelesurilor. Ele isi comunica trairea mereu sporita a lui Dumnezeu si bucuria de El - cum ne-o comunicam si noi - si care e cu atat mai bogata, cu cat suntem mai multi cei ce ne-o comunicam."

Chiar dacă Dionisie nu menţionează nivelul apropierii Preasfintei de Dumnezeu, el admite posibilitatea unor existenţe superioare pe care noi nici nu ni le putem imagina. Nu ştim nici măcar dacă sînt numai nouă ierarhii cereşti sau mai multe. Diversitatea creaţiei şi a creaturilor tinde către infinit, prin bogăţia harică cu origine la Duhul Sfînt.

Probabil că lui Dionisie nu i s-a descoperit măreţia la care Maica Domnului a fost înălţată, mai presus decît Cerurile şi decît toată Creaţia, pentru ceea ce a acceptat să facă şi pentru ce s-a săvîrşit prin intermediul ei.

Eu însumi sînt uimit cum de nici în tot Patericul Egiptean, lucrare scrisă mult după zorii creştinismului, nu apare nicăieri pomenită Născătoarea de Dumnezeu ca mijlocitoare grabnică şi mult folositoare între noi şi Dumnezeu - Fiul ei şi Fiul Tatălui ceresc.

[Mihnea Dragomir]

Exista un anumit progres al cunoasterii realitatilor invizibile, progres care corespunde unei pedagogii divine intrezarite de cuvintele Domnului "si multe mai am a va spune voua (apostolilor de la Cina, n.m.), dar pe care acum nu le puteti cuprinde".

Nu numai cultul marian nu a fost astfel de la inceput. Nici cultul Crucii nu a fost. Abia dupa vreo trei sute de ani de la perioada apostolica, Dumnezeu a revelat Bisericii, pe cale supranaturala, importanta Crucii.

[cezar_ioan]

În definitiv, nici Duhul Sfânt nu S-a coborât imediat şi instantaneu după Înălţarea Domnului, ci doar la Cincizecime. Nu cum au vrut şi poate cum s-au aşteptat primii creştini, ci după Voia Domnului.
Nici Crezul nu a fost de la început complet, ci a cunoscut un proces de constituire în istorie, fiind elaborat prin germinaţia multor sinoade, în baza mărturiilor multor sfinţi...
A fost, apoi, nevoie ca Apostolul să îşi desfăşoare cuvântul pentru ca teologia creştină să îşi ridice marile ei aripi în zborul către Veşnicie şi astfel să ne poarte şi pe noi către Împărăţie.
Dealtfel, când afirmăm că Sfânta Tradiţie are şi o componentă dinamică, avem în vedere şi continua îmbogăţire a Revelaţiei de-a lungul istoriei omeneşti, prin evenimentele din Biserică, prin experienţele sfinţilor şi ale poporului dreptmăritor.

Nostalgicii trecutului, însă, cei fixaţi în seducţia visării pe tema Bisericii Primare (pe care ne străduim cu toţii să o cunoaştem la măsura frumuseţii ei aparte, dealtfel), nu vor şi/sau nu pot pricepe desfăşurarea vădită şi necontenită a vieţii Bisericii. Poate pentru că ceva li se împotriveşte-n propriul piept?... Poate... Domnul ştie!

[Decebal]

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine.