Ce minuni vi s-au intamplat

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

Cred ca subiectul e mult prea delicat ca sa poata fi lamurit in cateva cuvinte. S-ar putea ca dorintele noastre sa nu fie pe placul lui Dumnezeu sau mai ales sa nu ne faca noua bine... Eu tin minte si acum ca niciodata nu uitam sa spun in rugaciunile mele ca, daca nu ne potrivim sufleteste, sa ne desparta inainte de a ajunge prea departe, oricat ne-ar fi fost de greu. Mai apoi, cand ne obisnuisem deja cu viata "in pacat", intr-un moment de remuscare am indraznit sa-i scriu Parintelui Cleopa care mi-a raspuns uluitor de repede, iar sfaturile primite, le-am urmat intocmai. Cred ca in tinerete, Dumnezeu este mult mai ingaduitor cu noi si ne tot asteapta sa ne indreptam si sa ne inteleptim. Daca insa ne cufundam in pacat si nu ne mai inteleptim, mimand la nesfarsit naivitatea, cred ca ajungem sa platim pana la ultima greseala, fie ea cat de micuta, pentru ca "pomul care nu face roada (buna), se taie si se arunca in foc!" Dumnezeu, in mila Lui, ne da sansa sa ne transformam din neghina, in grau ales, dar daca risipim vremea care ne-a fost incredintata pentru asta, doar noi suntem de vina!