Ce minuni vi s-au intamplat

[fallen]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Imi amintesc cand am hotarat sa spun: "Gata, Doamne, ma insor! Tu arata-mi cu cine?" Iar dupa exact 40 de zile, si care nu stiu cum, dar s-a nimerit exact in ajunul lui Mos Nicolaie, eu "stiam" ca acea tanara urma sa fie mama copiilor mei, pentru care n-o sa am niciodata destula putere sa-I multumesc lui Dumnezeu si poate si "Mosului" a carui nume cu nevrednicie il port!...
Dupa vreo doi ani de la casatorie, cand ne chinuiam intr-o garsoniera cu chirie si cu copil mic, am spus din nou: "Doamne, vrem casa noastra!" Iar in cea de-a 40 zi, minunea se intampla deja!... Uneori as vrea sa mai am puterea rugaciunilor de atunci, desi eram tare pacatos, fiindca nu mergeam la biserica, nu tineam posturile, nu ma spovedeam, nu ma impartaseam... Acum aparent le fac pe toate, dar grijile sunt dramuite in zeci de farame, si parca toate la fel de importante, astfel incat ma risipesc pur si simplu!...

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

[anita]

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

Dumnezeu stie ce e mai bine pt fiecare
De foarte multe ori ,voia noastra nu e identica cu voia Domnului.
In acest caz ar trebui sa renuntati ,sa incercati sa traiti o viata departe de aceasta persoana care nu va vrea de sotie
Nu intotdeauna ii putem aduce pe cei apropiati la mantuire si cel mai greu e cand intre cei doi nu exista o relatie binecuvantata de Dumnezeu
Daca vreti o schimbare in bine a partenerului cununati-va la biserica si ceva se poate schimba
Inainte de cununie trebuie sa va spovediti ,atat d-voastra cat si viitorul sot

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

E impresionanta aceasta carte care prezinta povestea unei fete cocosate, Casiana, pagubita si apoi respinsa, pe rand, de trei pretendenti care o peteau pentru avere. Ea reuseste pe parcursul vietii, cu ajutorul duhovnicului, sa transforme aceste esecuri din dragoste in sfintenie. Dupa trecerea la cele vesnice, pe rand, cei trei ii cer ajutorul si il obtin, la mormantul ei. Pe cei pe care ii respinge lumea ii iubeste Dumnezeu.

http://ro.scribd.com/doc/51965513/Ni...rovici-Casiana

Dumnezeu ne daruieste fiecaruia cate o cruce. Ia legatura cu un duhovnic bun care te va povatui ce sa faci.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

Cred ca subiectul e mult prea delicat ca sa poata fi lamurit in cateva cuvinte. S-ar putea ca dorintele noastre sa nu fie pe placul lui Dumnezeu sau mai ales sa nu ne faca noua bine... Eu tin minte si acum ca niciodata nu uitam sa spun in rugaciunile mele ca, daca nu ne potrivim sufleteste, sa ne desparta inainte de a ajunge prea departe, oricat ne-ar fi fost de greu. Mai apoi, cand ne obisnuisem deja cu viata "in pacat", intr-un moment de remuscare am indraznit sa-i scriu Parintelui Cleopa care mi-a raspuns uluitor de repede, iar sfaturile primite, le-am urmat intocmai. Cred ca in tinerete, Dumnezeu este mult mai ingaduitor cu noi si ne tot asteapta sa ne indreptam si sa ne inteleptim. Daca insa ne cufundam in pacat si nu ne mai inteleptim, mimand la nesfarsit naivitatea, cred ca ajungem sa platim pana la ultima greseala, fie ea cat de micuta, pentru ca "pomul care nu face roada (buna), se taie si se arunca in foc!" Dumnezeu, in mila Lui, ne da sansa sa ne transformam din neghina, in grau ales, dar daca risipim vremea care ne-a fost incredintata pentru asta, doar noi suntem de vina!

[Tomita]

Coincidenta sau miracol?...multe "coincidente"

M-am mutat in Bucuresti cand am gasit un loc de munca in administratie.
Am intrat la o directie unde nu aveam studii potrivite, bine ca am stiut la examen...Am ramas 8 luni la acest loc de munca...timp in care am facut un singur curs (la vremea respectiva se partipa la multe instruiri, seminarii, cursuri...eram in perioada de preaderare), cursul viza afacerile europene.
Dupa 8 luni am obtinut o bursa si un an de zile am studiat in strainatate.
M-am intors si am vrut sa ma angajez in aceeasi institutie la o directie de specialitate (in domeniul studiilor... acum aveam o multime de cursuri de specialitate)...numai ca s-a nimerit sa fie scoase posturi la concurs la: afaceri europene. Am luat examenul...
In facultate am studiat fizica si chimie...bursa era normal sa o am intr-un astfel de domeniu...ei bine bursa am obtinut-o la o facultate cu acelasi domeniu ca si institutia unde lucrez, un domeniu diferit desi cu oarecare "radacini" comune.

[Yasmina]

În prealabil postat de Tomita

Coincidenta sau miracol?...multe "coincidente"

M-am mutat in Bucuresti cand am gasit un loc de munca in administratie.
Am intrat la o directie unde nu aveam studii potrivite, bine ca am stiut la examen...Am ramas 8 luni la acest loc de munca...timp in care am facut un singur curs (la vremea respectiva se partipa la multe instruiri, seminarii, cursuri...eram in perioada de preaderare), cursul viza afacerile europene.
Dupa 8 luni am obtinut o bursa si un an de zile am studiat in strainatate.
M-am intors si am vrut sa ma angajez in aceeasi institutie la o directie de specialitate (in domeniul studiilor... acum aveam o multime de cursuri de specialitate)...numai ca s-a nimerit sa fie scoase posturi la concurs la: afaceri europene. Am luat examenul...
In facultate am studiat fizica si chimie...bursa era normal sa o am intr-un astfel de domeniu...ei bine bursa am obtinut-o la o facultate cu acelasi domeniu ca si institutia unde lucrez, un domeniu diferit desi cu oarecare "radacini" comune.

Minune in ce sens?
Te va ajuta acest aspect in vreun fel sa cresti pe scara spirituala sau doar iti hraneste orgoliul personal?
Nu aveai serviciu si a aparut asa la insistentele rugaciunilor tale?
Nu inteleg...
(Poate si pentru faptul ca nu mai sunt o career-oriented person anymore).

[Tomita]

În prealabil postat de Yasmina

Minune in ce sens?
Te va ajuta acest aspect in vreun fel sa cresti pe scara spirituala sau doar iti hraneste orgoliul personal?
Nu aveai serviciu si a aparut asa la insistentele rugaciunilor tale?
Nu inteleg...
(Poate si pentru faptul ca nu mai sunt o career-oriented person anymore).

Cu parere de rau, cred ca mi-a "hranit" si orgoliul...si nu cred ca voi inceta vreodata sa fiu o persoana career-oriented.
Serviciul nu a aparut la insistentele rugaciunilor...am cautat un alt loc de munca...era mult stres unde lucram, am dat examen si am luat spre surprinderea mea.
Ulterior am vrut sa gasesc un loc de munca mai competitiv, mai bine platit (fiind foarte nestatornica)...dar am ajuns, dupa suspendare, la acelasi loc de munca. Nici acum nu pot spune ca-mi place...

Cred ca toti suntem la un moment dat intr-un loc unde invatam ceva sau pt. a fi feriti de rau sau trecem prin incercari pentru a ne "ridica"...numai ca aceste minuni nu sunt vizibile.

[fallen]

Vreti sa va povestesv si eu ceva legat tot de "cariera?" . poate am mai povestit, nu mai stiu.
In vara lui 2011, inca lucram la fostul job, si intr-o seara anu stiu ce teraba am avut am trecut prin centru, prin fata bisericii romano-catolice Baratia. Era usa deschis si Fecioara parca ma astepta cu bratele deschise asa ca am intrat. Era ajunul sarbatorii sf Anton de Padova.. 13 iunie parca., si o femeie punea flori de crin la toate scaunele. Am vizionat uimaginile de pe ambele latuiri ( ulterior am aflat ca ilustreaza Drumul Crucii), apoi am vazut la un fel de "avizier " ateva rugaciuni catre sf Anton de Padova, pt diverse trebuinte : familie, copii, serviciu, etc. Ei bine pe cea pt serviciu nu am citit-o, am zis ca n-am nevoie. Dupa scurt timp, vreo 2 luni, cam asa, iata-ma fara serviciu...asa ca prin toamna, avand iar treaba in centru, ma duc sa-mi prezint scuzele si sa cer ajutorul.. si-mi gasesc de luicru, dar un job cam naspa, vanzatoare intr-un magazin. Prin decembrie il pierd din nou. Vreo doua luni stau pe acasa, la inceput bine,apoi.. nu chiar asa, nu stiu dc am mai ajuns odata la sf Anton sau nu, insa am mers la sf maslu, am dat acatist de 40 de zile, etc si altele mai "ortodoxe". Si iata ca in ajun de Bunavestire ma suna sefa si ma cheama inapoi la fostul job, adica tot magazin...sa inteleg de-aici ca asta a fost voia Domnului pt mine?

[Ekaterina]

Intr-un interviu acordat revistei Lumea Credintei, artistul Tudor Gheorghe povesteste o minune pe care a trait-o in viata sa.

Relatarea lui Tudor Gheorghe (fiul)

"Am plecat din comuna mea, din satul meu, pentru prima dată spre Bucureşti, în uniformă de elev. Tata era deja închis, fiind condamnat 22 de ani; motive politice. Am dat examen la Institutul de Teatru. Eram atunci 1280 de candidaţi pe 35 de locuri. Un adevărat «măcel»...

Repet: veneam pentru prima dată în Bucureşti, din provincie. Eram uimit, nu văzusem Bucureştiul până atunci. M‑am dus cu toată puritatea copilului de la ţară şi cu credinţa că nu mi se poate întâmpla nimic. Ca să intri într‑o facultate în vremea aceea, trebuia un anumit dosar. Tatăl meu fiind condamnat, şansele mele dintr‑o dată scăzuseră. Aici începe minunea.

După ce am luat prima probă, practică, la a doua probă am fost speriat, iar la a treia probă am avut un vis. Un vis foarte ciudat, pe care avea să mi‑l povestească tata, după ce s‑a întors din închisoare... Am visat acelaşi vis cu tata!

Una din modalităţile de a‑i înfrânge, spiritual vorbind, pe cei din închisori, era să‑i distrugă psihic. Şi pe tata l‑au pus să semneze certificatul meu de deces, perfect întocmit de Procuratură: «În urma unui accident rutier, minorul Tudor Ilie Gheorghe a decedat. Autopsia a constatat...» etc., etc.

Închis, tata a primit hârtia asta. Sigur că şocul a fost cumplit. Dar avea lângă el nişte oameni cu totul deosebiţi, în închisoarea de la Aiud. I‑au spus: «Fii cuminte, astea‑s feluri de-a ne învinge!». Şi tata mi‑a spus, după ce a ieşit, că m‑a visat alergând printr‑un lan de grâu, presărat cu maci.

Aici e minunea, că înainte de a mă duce la cea de-a treia probă, la Institutul de Teatru, am avut acelaşi vis: singur, alergând într‑un lan de grâu, cu maci! Stăteam atunci la un frate al mamei, căruia i‑am povestit cât de frumos am visat. El mi‑a zis: «Bă, tu intri...». Şi am intrat...

Relatarea lui Ilie Tudor (tatăl)

„Întâi a troznit vizeta. Un glas poruncitor, răguşit, ni s-a adresat:
– Care e cu litera T?
Am ieşit în faţă eu şi profesorul Tănăsescu din Alba Iulia.
– Rămâi aici cel de la Craiova! Restul, executarea!
Ceilalţi, conform regulamentului, se aşezau cu faţa la perete, cu mâinile la ochi.
– Numele şi pronumele, starea civilă! Ai trei copii: Gheorghe, Valeria şi Elena?
– Da.
– Semnează că ai luat la cunoştinţă!

Pe policioara vizetei mi s-a înmânat un certificat de moarte original, peste care mi-am aruncat ochii, neînţelegând. Era un certificat prin care mi se confirma decesul minorului Tudor Gheorghe, elev la Liceul «Fraţii Buzeşti» din Craiova, în vârstă de 15 ani, ca victimă a unui accident rutier! Am mai citit o dată, privind degetul ce-mi indica locul în care trebuia să semnez şi care începuse să se mărească până când... nu mai ştiu.

M-am trezit în braţele părintelui Gornic; îmi trecea pe faţă o batistă udă.
– Ce s-a întâmplat?
Preotul Dancu, zâmbindu‑mi încurajator, mi-a răspuns:
– Ei, dragul meu, încă o găselniţă a ocrotitorilor noştri!
– Bine, părinte, dar am semnat de primirea unui certificat-tip, original, ştampilat, semnat!
– Omule, n-ai trecut prin anchetă? N-ai semnat? Nu-i cunoşti? Chiar nu realizezi că e un sistem drăcesc de a ne strivi psihic?

Mi-a mai venit inima la loc. Era o posibilitate; mai ştii? Şi totuşi... certificatul? Îndoiala şi durerea au început să mă roadă, până când doctorul Amihăesei, pe care-l găsisem cu doi ani în urmă în celulă şi care petrecea mai tot timpul în rugăciune alături de părintele Gornic, mi-a zis:
– Tot mai crezi în povestea cu moartea copilului?
Am oftat adânc.
– Nu ştiu! Nu ştiu, d-le doctor!
– Atunci ascultă, roagă‑te! Cu credinţă, cu frângere de inimă, şi nu se poate să nu ai un semn! Nu se poate!

Eu, care eram cel mai încrezător, cel mai vioi, şi care-i încurajam pe cei deznădăjduiţi, acum devenisem tăcut, trist, doborât.
Au avut dreptate camarazii mei de celulă. Într-una dintre nopţile ce au urmat, am avut un vis edificator: prin mijlocul unui lan de grâu verde, care-i trecea de genunchi, băiatul fugea spre mine cu braţele deschise şi mi-a strigat limpede: «Tată, nu sunt mort!». M-am trezit înfiorat şi din clipa aceea am fost încredinţat că trăieşte. Nu m-a minţit visul”.

[Quorhon]

În prealabil postat de fallen

Vreti sa va povestesv si eu ceva legat tot de "cariera?" . poate am mai povestit, nu mai stiu.
In vara lui 2011, inca lucram la fostul job, si intr-o seara anu stiu ce teraba am avut am trecut prin centru, prin fata bisericii romano-catolice Baratia. Era usa deschis si Fecioara parca ma astepta cu bratele deschise asa ca am intrat. Era ajunul sarbatorii sf Anton de Padova.. 13 iunie parca., si o femeie punea flori de crin la toate scaunele. Am vizionat uimaginile de pe ambele latuiri ( ulterior am aflat ca ilustreaza Drumul Crucii), apoi am vazut la un fel de "avizier " ateva rugaciuni catre sf Anton de Padova, pt diverse trebuinte : familie, copii, serviciu, etc. Ei bine pe cea pt serviciu nu am citit-o, am zis ca n-am nevoie. Dupa scurt timp, vreo 2 luni, cam asa, iata-ma fara serviciu...asa ca prin toamna, avand iar treaba in centru, ma duc sa-mi prezint scuzele si sa cer ajutorul.. si-mi gasesc de luicru, dar un job cam naspa, vanzatoare intr-un magazin. Prin decembrie il pierd din nou. Vreo doua luni stau pe acasa, la inceput bine,apoi.. nu chiar asa, nu stiu dc am mai ajuns odata la sf Anton sau nu, insa am mers la sf maslu, am dat acatist de 40 de zile, etc si altele mai "ortodoxe". Si iata ca in ajun de Bunavestire ma suna sefa si ma cheama inapoi la fostul job, adica tot magazin...sa inteleg de-aici ca asta a fost voia Domnului pt mine?

Ba,eu n-am citit ce ai scris tu acolo,dar sunt de acord cu tine! :))