Homeopatia, o noua inselare

În prealabil postat de Nastya

E trist ca romanii, conform traditiei, continua sa-si urgiseasca valorile: indiferent ca vorbim despre mari duhovnici, mari specialisti, medici crestini.

Homeopatia nu este o escrocherie, cum o prezinta unii.

Homeopatia este practicata de medici.

Remediile homeopate pot fi sub forma de picaturi sau granule/ovule.


Tratamentul poate fi completat/ se completeaza cu gemoderivate sau/ si produse fitoterapice.

Tratamentul cu remedii homeopate nu exclude tratamentul alopat. Homeopatia a evoluat. Nu se mai interzice folosirea produselor mentolate(pasta de dinti, ceaiuri etc.) in perioada tratamentului.

Nu pot sa dau numele medicilor care practica homeopatia – pe care ii cunosc si in care am mare incredere – pentru ca nu avem voie sa facem publicitate pe site si nici nu e corect.
Dar daca o sa cautati cu buna credinta, o sa gasiti.





<<Cum este oare posibil ca practicantii crestini ai acestei metode sa nu stie ca fondatorul homeopatiei, Samuel Hahneman, sustinea ca Confucius a fost mai mare decât Iisus Hristos? Si oare cum este posibil ca o metoda “terapeutica” sa fie dupa voia lui Dumnezeu, daca fondatorul ei a vorbit împotriva lui Iisus Hristos?>>
http://prieteniisfmunteathos.wordpre...-si-ortodoxie/

Acest „text” mi se pare a fi culmea IPOCRIZIEI.

Cati crestini se intreaba(sau s-au intrebat vreodata) daca un medicament din categoaria: antitermice, antihistaminice, anticoagulante, antidiabetice, pentru tratarea hipercolesterolemiei, pentru reglarea disfunctiior hormonale, antihipertensive, antidepresive etc. este binecuvantat de Dumnezeu sau de Biserica Ortodoxa?

Dar persoanele care fac tratament, ani de zile pentru infertilitate, au binecuvantare de la Biserica Ortodoxa? E crestinesc tratamentul?

Dar tratamentul cu socuri electrice, practicat de specialistii - in psihiatrie - ai anilor 50'- 60' (secolul al XX-lea)pentru tratarea unor afectiuni psihiatrice, a fost vreodata discutat si "desfiintat" si blamat de crestinii de pretutindeni?

Si alt text:

<<Medicii atei sau agnostici sunt de doua ori mai susceptibili de a lua decizii care ar putea pune capat vietii pacientilor, comparativ cu medicii religiosi, conform unui studiu britanic.>>
http://www.ziare.com/magazin/descope...studiu-1038224

Sa inteleg ca acum, sau incepand de acum, toata suflarea ortodoxa va consulta doar medici crestini ortodocsi? S-ar putea sa ramana cam goale cabinetele medicale.

Sa inteleg ca de acum vor fi folosite doar medicamentele in prospectul carora va exista si specificatia (pe care, din nefericire o gasim si pe unele icoane pe care cei care le vand vor sa le faca mai”adevarate”): sfintit.


Cate ceva despre Confucius si confucianism

http://www.ziare.com/scoala/invatama...n-scoli-742130

http://www.ziare.com/magazin/inedit/...-lumea-1127524

http://biserica.org/ro/compendium/ca...smul/index.htm


Doamne ajuta-ne ca tare avem nevoie!

Doamna, ma inclin infata dvs. Cata dreptate aveti! Medicul meu curant e un excelent homeopat, intre multe altele, si depun marturie ca m-a ajutat enorm cu tratamentul homeopat respectiv. Acum a plecat intr-o tara care chiar apreciaza profesionalismul si meritocratia inerenta acestuia, nu ca pe malurile Dambovitei. E de inteles. Oameni si pregatiri ca ale lui sunt margaritare, care in nici un caz nu sunt hrana de dat la porcii balcanismului si incompetentei. Asa ca eu caut cu luminarea un homeopat bun aici in Buc., sper sa gasesc, desi nu stiu daca de nivelul lui.

În prealabil postat de celestial_pottery

Doamna, ma inclin infata dvs. Cata dreptate aveti! Medicul meu curant e un excelent homeopat, intre multe altele, si depun marturie ca m-a ajutat enorm cu tratamentul homeopat respectiv. Acum a plecat intr-o tara care chiar apreciaza profesionalismul si meritocratia inerenta acestuia, nu ca pe malurile Dambovitei. E de inteles. Oameni si pregatiri ca ale lui sunt margaritare, care in nici un caz nu sunt hrana de dat la porcii balcanismului si incompetentei. Asa ca eu caut cu luminarea un homeopat bun aici in Buc., sper sa gasesc, desi nu stiu daca de nivelul lui.

Va multumesc mult pentru cuvantul bun. Chiar nu ma asteptam. Si aveam nevoie. Cateodata parca as trai intr-un roman de Kafka.

Am intrat pe forumul crestin ortodox in 19 octombrie 2006. Atunci eram Volga. Cred ca am plecat de pe form in octombrie 2010 si timp de aproape 2 ani n-am mai citit nimic, niciodata de pe forum. Am citit doar articolele de pe site si tot ce am primit prin Newsletter prin bunavointa administratorului site-ului (de atunci si poate de acum), dar atat. Pe mine m-a ajutat extrem de mult tot ce am gasit pe site-ul www.crestinortodox.ro. Dar forumul m-a speriat si m-a intristat intotdeauna.

Primul meu mesaj pe forumul CO, pe care l-am recitit acum (eu am toate mesajele pe are le-am scris) era de năuceală. Nu ma asteptam. Si nu eram o copila: in 2006 aveam 58 de ani. Din tot ce traisem eu pana atunci, din tot ce ma invatase mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, din tot ce invatasem la Biserica noastra din cartier cand eram, copil; din tot ce am invatat dupa 1990 cand Dumnezu m-a ajutat si mi-a deschis drumul spre Biserica la care am mers vreme de 21 de ani si unde, tot Dumnezeu m-a ajutat sa-mi gasesc duhovnic; vedeam altfel ortodoxia si ortodocsii. Mai ales ca mama mea, romano- catolica, avea dragoste pentru ortodocsi (doar se casatorise cu un ortodox, si avea 3 copii ortodcsi si 5 nepoti ortodocsi).

Cand eram copii preotul nostru din cartier, parintele Spiridon Andreescu, Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii, niciodata n-a incercat sa o convinga pe mama sa-si paraseasca credinta si era impresionat de felul in care se straduia ca noi, copiii, sa fim ortodocsi, asa cum randuise Dumnezeu. Si nici parintele (aici nu pot sa spun numele) de la Catedrala Baratie si apoi de la Catedrala Sfantul Iosif, sau mai tarziu de la Catedrala Sf. Maria) niciodata n-a incercat sa ne schimbe credinta. A existat un respect reciproc dat de Iubirea de Dumnezeu si de Iubirea de aproapele.
De aceea eu fac apel tot timpul la Iubire, pentru ca stiu ca asa a randuit Dumnezeu si eu n-am trait in ură intre cele doua Biserici.

Cateodata nu pot sa mai inteleg nimic.
Daca Mantuitorul Iisus Hristos era rastignit pe o colina mizerabila, plina de gunoaie si de miros de urina, era umilit (era rastignit gol, doar pictorii de icoane, din respect l-au acoperit); era gol intre doi talhari; daca suferea dureri de neimaginat si umilinte de neimaginat – fara sa fie vinovat – si oamenii il scuipau si-l batjocoreau, pentru ca asa e omul; si Mantuitorul Iisus Hristos spunea: << Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ >>(Luca 23,34).... Noi, oamenii, crestinii, de ce sa fim altfel?

Cred ca atunci, inainte de Revolutia din 1989, si crestinii, atati cati erau, erau mai aproape de Dumnezeu decat sunt acum. Poate ca n-aveam carti religioase , sau nu am stiut eu sa le gasesc sau pur si simplu, nu le-am cautat. Noi ortodocsii n-am avut sansa catehizarii care la credinciosii romano-catolici s-a facut intotdeauna. Atat cat puteau sa ne invete parintele nostru la Biserica sau parintii nostri acasa.

Eu am avut prima mea carte de rugaciuni in anul 1991. Mi-a adus-o fiica mea de la Manastirea Râmeți. Mama avea carti de rugaciune catolice, dar, cum bine stiti, chiar si Crezul (pe atunci) se deosebea mult de Crezul ortodox. Si nu e corect: ori una, ori alta.

Dar tineam ortodoxia ca si cum ar fi fost in firea noastra(cum spune parintele Rafail Noica). Nu ne chinuia problema nr. 1 a timpului de acum: daca trebuie sa ne impartasim des sau rar; nu tin minte sa fii ascultat vreodata Molitvele Sf. Vasile; (in care se pronunta de mai multe ori cuvantul cel rau decat cuvantul lui Dumnezeu). [Colegi dogmatici de pe forum, nu ma lapidati ca n-am spus-o eu, a spus-o parintele Adrian Fageteanu: <<citirea mai deasa (chiar de cateva ori pe zi) a Molitvelor Sfantului Vasile cel Mare si a altor exorcisme apocrife (suspect este ca in acestea se pomeneste mai des numele vrajmasului decat al Mantuitorului);>> (De ce cauta omul semne, minuni si vindecari paranormale?)] http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html )

Va multumesc mult. Am avut o zi grea; si un cuvant bun, de incurajare, te ajuta sa nu cazi sau sa te ridici, daca ai cazut.
Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute pe toti.

În prealabil postat de celestial_pottery

Doamna, ma inclin infata dvs. Cata dreptate aveti! Medicul meu curant e un excelent homeopat, intre multe altele, si depun marturie ca m-a ajutat enorm cu tratamentul homeopat respectiv. Acum a plecat intr-o tara care chiar apreciaza profesionalismul si meritocratia inerenta acestuia, nu ca pe malurile Dambovitei. E de inteles. Oameni si pregatiri ca ale lui sunt margaritare, care in nici un caz nu sunt hrana de dat la porcii balcanismului si incompetentei. Asa ca eu caut cu luminarea un homeopat bun aici in Buc., sper sa gasesc, desi nu stiu daca de nivelul lui.

Referitor la homeopatie.

In anul 2007, pe 13 august in urma unei punctii am aflat ca am cancer la sanul drept: stadiul II B, fara metastaze ganglionare. Era o tumora foarte mare (9 cm/8cm). Cu un an inainte ma vindecasem de o alta tumora, in acealsi loc, prin post, rugaciune, maslu etc. Am spus undeva pe forum atunci.

Pe 14 august am inceput calvarul tratamentului cu citostatice. Chimioterapia este un tratament extrem de dur si organismul, chiar mai tanar, o suporta greu. Ori eu aveam 59 de ani.

Chimioterapia practicata inainte de operatie (chimioterapia neoadjuvanta - asa se cheama) a fost mai dura pentru ca tratamentul s-a facut direct intravenos, nu prin perfuzie (cum am facut dupa operatie). Faceam tratament 2 zile la rand cu pauza de 21 de zile. In a 18-a zi (a primei serii de tratament) mi-a cazut parul; mi-au cazut sprancenele si genele. Eram ca omul spân din povestea lui Harap Alb; (dar si Sinéad O'Connor in vremurile de acum a fost/este cheala sau Gina Lolobrigida, mai de mult!!)

Dar nu asta era problema. Am fost atat de impertinenta ca am umblat cu capul descoperit, chel; fara peruca; (cateodata imi puneam o bandana pe care mi-o cumparase fiul meu, ca sa-mi ridice moralul).

Nu era o mandrie ca am cancer dar nici o rusine; era ceva firesc.
Din nefericire erau si copii de un an sau cativa anisori, la Institutul Oncologic Fundeni. Erau ca si mine; fara par, fara gene, fara sprancene; umflati de la corticosteroizi; cu branula in antebrat sau in manuta. Cu fata palida; obositi de anemie sau de starea de rau sau de atmosfera si aerul de spital, speriati. N-am sa-i uit niciodata pe acei copii. Ei nici nu stiau ce li se intampla. Eu macar aveam 59 de ani. Dumnezeu ma ingaduise atata amar de vreme. N-aveam voie sa ma plang. N-aveam voie sa ma revolt. N-aveam voie sa intreb: de ce eu, Doamne! Dar ei?! Si bietii parinti! Ce trebuia sa fie in sufeltul lor?

Cand oamenii se plang ca n-au bani, sau masini, sau vile, sau sunt stramtorati ca sunt someri sau... sau... ar trebui sa-i vada pe acei copii. Ti-e rusine sa mai ai angoasa existentiala.

Aveam nevoie de un tratament de sustinere si printr-o prietena am aflat de doctorita homeopat care m-a ajutat sa trec mai usor si cu mai multa nadejede si cu mai multa sanatate, tratamentul extrem, extrem de greu : chimioterapie inainte de operatie, operatie de cancer la san(am avut o formula de tratament si pentru perioada de dinainte de operatie, operatie, dupa); chimioterapia de dupa operatie. Am facut chimo din 14 august 2007 pana in iulie 2008; cu o pauza de o luna si jumatate in perioada cand am fost internata in spital pentru operatie. (Dupa operatie, ar fi trebuit sa fac si radioterapie, conform procedurilor. Dar am refuzat si sunt convinsa ca am facut foarte bine). Am continuat tratamentul cu remedii homeopate si gemoderivate pana in mai 2010. M-am oprit pentru ca organismul meu n-a mai vrut. Nu ma mai ajutau. Si doamna doctor a spus: gata, organismul dvs. a ales. Atat a fost.

In timpul chimioterapiei organismul sufera cumplit; prin tratamentul de sustinere gandit de doctorita mea homeopat am resusit sa obtinem o revenire mai rapida a organismului dupa fiecare serie de tratament. Mi-am facut analize pe toata durata tratamentului cu citostatice. Mentinerea in limite normale/ sau aproape de normal cateodata a: transaminazelor, glicemiei, creatininei si ureei serice, arata ca tratamentul homeopat si-a atins scopul. Am reusit si o revenire mai rapida a valorilor: leucocitelor (care scad in primele zile foarte mult), trombocitelor, eritrocitelor, volumului eritrocitar mediu, hemoglobinei etc. Am mentinut aprope de normal chiar si formula leucocitara.

Am invatat foarte multe de la doamna doctor homeopat.

Si mai ales, am invatat ce inseamna prietenia dintre un pacient si un medic adevarat. Fara ajutorul lui Dumnezeu, al familiei mele si al celor cativa prieteni si fara doctorita mea homeopat, si fara rugaciunile si sprijinul parintelui meu duhovnic, nu stiu daca azi mai scriam pe forum.

Ma rog pentru toti, si-I multumesc lui Dumnezeu ca, intr-un moment mai greu al vietii mele m-a ajutat sa gasesc medicul chirug potrivit, medicul homeopat potrivit; iI multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa-mi gasesc duhovnic acum 23 de ani; ii multumesc parintelui meu duhovnic ca mi-a dat binecuvantare sa fac tratamentul homeopatic;(desi in 2007 crestinii dogmatici inca nu incepusera sa arunce cu bolovani in tratamentul homeopatic; acum vad ca e o moda).

Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim. Sa ne ajute sa fim mai buni, mai toleranti, mai intelepti, mai iubitori, mai crestini.