Ce este moartea(exista sau nu)

[Noiembrie]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ne intoarcem acasa Noiembrie,iarna se intoarce in toamna si parul nostru alb incepe sa-si spele tristetea zapezilor gandurilor trecute,apoi toamna se intoarce in vara si suntem iar tineri si viata freamata in noi,si lumea ne imbratiseaza iar cu toata frumusetea si nebunia ei iar apoi,la final,precum natura isi renaste mereu samanta,vara se opreste din fuga ei de om si observa ca a venit primavara si ca omul a devenit iar copil,fara tristetea finalului si zbuciumul drumului,ci doar un copil cu inocenta si bucuria descoperirii miracolului numit viata.Si apoi copilul se intinde pe pamant si florile si pasarile il imbratiseaza si devine tot mai mic si mai mic,pana se intoarce in pantecul mamei sale,ferit de rau si cunoscand taina vietii pe care Dumnezeu o pune in noi.Si apoi din acel copil mai ramine o scanteie,frumoasa,curata,luminoasa,care se intoarce fericita acasa,de unde a plecat in lungul ei drum si unde stia ca se va intoarce.Ne intoarcem acasa Noiembrie,liberi in dragostea fara de sfarsit care ne-a creat,alergand ca niste copii primordiali printr-un lan de grau al unei lumi noi si a unui cer nou.Asa este,moartea nu exista,ne intoarcem acasa si chiar daca vom trece prin valea umbrei mortii nu ne va fi frica de nici un rau,caci EL este mereu alaturi de toti copii sai,care se intorc acasa.Dupa cum spunea Pavel ,,Bucurati-va !".

Minunata exprimarea calatoriei prin anotimpurile noastre ! Mi-a facut efectiv o deosebita placere sa te citesc si cumva , nu pot exprima in cuvinte, percep un anume dor, o dorinta si o senzatie de eliberare ! Stiu ca intelegi!Mi-e dor de acasa!

În prealabil postat de Noiembrie

Minunata exprimarea calatoriei prin anotimpurile noastre ! Mi-a facut efectiv o deosebita placere sa te citesc si cumva , nu pot exprima in cuvinte, percep un anume dor, o dorinta si o senzatie de eliberare ! Stiu ca intelegi!Mi-e dor de acasa!

Si totusi instinctul de conservare e mai puternic, astfel incat te face sa nu pleci acasa ci sa stai aici, nu-i asa ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ne intoarcem acasa Noiembrie,iarna se intoarce in toamna si parul nostru alb incepe sa-si spele tristetea zapezilor gandurilor trecute,apoi toamna se intoarce in vara si suntem iar tineri si viata freamata in noi,si lumea ne imbratiseaza iar cu toata frumusetea si nebunia ei iar apoi,la final,precum natura isi renaste mereu samanta,vara se opreste din fuga ei de om si observa ca a venit primavara si ca omul a devenit iar copil,fara tristetea finalului si zbuciumul drumului,ci doar un copil cu inocenta si bucuria descoperirii miracolului numit viata.Si apoi copilul se intinde pe pamant si florile si pasarile il imbratiseaza si devine tot mai mic si mai mic,pana se intoarce in pantecul mamei sale,ferit de rau si cunoscand taina vietii pe care Dumnezeu o pune in noi.Si apoi din acel copil mai ramine o scanteie,frumoasa,curata,luminoasa,care se intoarce fericita acasa,de unde a plecat in lungul ei drum si unde stia ca se va intoarce.Ne intoarcem acasa Noiembrie,liberi in dragostea fara de sfarsit care ne-a creat,alergand ca niste copii primordiali printr-un lan de grau al unei lumi noi si a unui cer nou.Asa este,moartea nu exista,ne intoarcem acasa si chiar daca vom trece prin valea umbrei mortii nu ne va fi frica de nici un rau,caci EL este mereu alaturi de toti copii sai,care se intorc acasa.Dupa cum spunea Pavel ,,Bucurati-va !".

Ilie, aceasta este povestea unui bumerang. Nu este unul din metal, ci din sange si carne, din oase si muschi dar, mai ales, din duh. Duh omenesc.
Imagineaza-ti ca te-ai pricepe sa lansezi catre cer, pe o linie oblica, un bumerang. El va urma o traiectorie, eventual va suferi mici abateri in urma ciocnirii cu alte obiecte zburatoare, poate si sub puterea furtunii sau izbitura fulgerului insa, mai devreme sau mai tarziu, pe o traiectorie a lui rezultanta din combinarea fortei de aruncare cu toate celelalte forte, el revine la tine. In mana. Si il prinzi fara probleme, fiind priceput foarte la manuitul bumerangului...:)

Presupunind ca bumerangul e insufletit, imi imaginez ca mai intai el sesizeaza ca urca, ba chiar se pierde cu totul in cer, dupa cum i se pare lui. Insa, vai, vine o clipa cand incetineste miscarea apoi, desi nu crede ca i se va intampla tocmai lui aceasta, pur si simplu se opreste, ramane incremenit o clipa si... vai... porneste spre pamant cu viteza accelerata.

Imaginatia mea imi spune ca dupa spaima incercata sus, in punctul cel mai inalt, bumerangul va realiza un fapt cu totul surprinzator: i se pare ca nu coboara, ci... urca!
Desi, vezi bine, coboara...
Din fericire, la sfarsit ajunge in mana ta.

Asta-i tot.

Ceea ce mi-ar placea sa sesizezi este sugestia privind impresiile noastre de "sus-jos"...

În prealabil postat de cezar_ioan

Ilie, aceasta este povestea unui bumerang. Nu este unul din metal, ci din sange si carne, din oase si muschi dar, mai ales, din duh. Duh omenesc.
Imagineaza-ti ca te-ai pricepe sa lansezi catre cer, pe o linie oblica, un bumerang. El va urma o traiectorie, eventual va suferi mici abateri in urma ciocnirii cu alte obiecte zburatoare, poate si sub puterea furtunii sau izbitura fulgerului insa, mai devreme sau mai tarziu, pe o traiectorie a lui rezultanta din combinarea fortei de aruncare cu toate celelalte forte, el revine la tine. In mana. Si il prinzi fara probleme, fiind priceput foarte la manuitul bumerangului...:)

Presupunind ca bumerangul e insufletit, imi imaginez ca mai intai el sesizeaza ca urca, ba chiar se pierde cu totul in cer, dupa cum i se pare lui. Insa, vai, vine o clipa cand incetineste miscarea apoi, desi nu crede ca i se va intampla tocmai lui aceasta, pur si simplu se opreste, ramane incremenit o clipa si... vai... porneste spre pamant cu viteza accelerata.

Imaginatia mea imi spune ca dupa spaima incercata sus, in punctul cel mai inalt, bumerangul va realiza un fapt cu totul surprinzator: i se pare ca nu coboara, ci... urca!
Desi, vezi bine, coboara...
Din fericire, la sfarsit ajunge in mana ta.

Asta-i tot.

Ceea ce mi-ar placea sa sesizezi este sugestia privind impresiile noastre de "sus-jos"...

Dar te-ai gandit vreodata ca acel bumerang insufletit s-ar putea sa creada ca coboara atunci cand il arunci tu in sus, si de abia apoi sa creada ca urca, cand de fapt el coboara ?

Aicea-i intelepciunea.

[cezar_ioan]

Cat priveste lumina si Imparatia, inceputul e aici in viata aceasta a noastra, traind crestineste.
Iar deplinatatea e in Lumea Cea Noua, pentru cei care vor fi gasiti oi, iar nu capre.

Cat priveste factura, acestea sunt socoteli care nu se cuvin noua...:) Tatal nostru Cel din Ceruri are grija de toate. Sa nu ne ingrijim cu cele peste masura noastra, ci doar cu acelea pe care eram in masura sa le facem si, poate, nu le facem inca...