Ce este moartea(exista sau nu)

Pe lângă nevoia de sens aș mai adăuga nevoia de absolut, relativitatea lumii nefiindu-ne mulțumitoare. Sufletul are nevoile lui, mai mari decât ale trupului. El vrea să trăiască veșnic, vrea să iubească total, vrea desăvârșirea. Astea nu pot fi împlinite de cele materiale, într-o lume care se descompune pentru fiecare dintre noi poate chiar mâine.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iliegh

Cum poti demonstra existenta a ceva imaterial. Nu poti.

Sigur ca poti !

Prin efecte!

Daca ceva exista, atunci acel ceva, orice si oricum ar fi, se manifesta cumva, are un impact, produce unul sau mai multe efecte.

Sa luam un exemplu din fizica, sa apelam si la chimie.
Nu s-a stiut de la inceput ca exista acele manifestari energetice infime si efemere numite quarci, insa fizicienii au dedus ca exista intrucat apareau anumite efecte in planul experientei care nu puteau fi puse pe seama celor deja cunoscute. Apoi au aflat, incet-incet, din aproape in aproape, ca erau "particule" necunoscute. Iar azi se cunoaste mult mai mult.

In chimie s-a procedat similar: multe elemente chimice au fost mai intai banuite, deduse si cunoscute bine inainte de a fi identificate ca atare. Azi li se exploateaza din plin proprietatile in aplicatii industriale.

In descoperirea formulei benzenului, Kekule a dedus ca trebuie sa existe anumite legaturi si orbitalii pi, fara de care nu puteau fi explicate efectele unor reactii chimice la care participa benzenul. Apoi a descoperit ceea ce azi numim "formula moderna a benzenului".

Multe din cunostintele oamenilor incep prin mirarea ca un ceva necunoscut, inca, are totusi efecte. Da "semne" ca exista.
Cu vremea, la timpul sorocit oamenii afla si despre ce e vorba.
Sau despre Cine....

În prealabil postat de cezar_ioan

Sigur ca poti !

Prin efecte!

Daca ceva exista, atunci acel ceva, orice si oricum ar fi, se manifesta cumva, are un impact, produce unul sau mai multe efecte.

Sa luam un exemplu din fizica, sa apelam si la chimie.
Nu s-a stiut de la inceput ca exista acele manifestari energetice infime si efemere numite quarci, insa fizicienii au dedus ca exista intrucat apareau anumite efecte in planul experientei care nu puteau fi puse pe seama celor deja cunoscute. Apoi au aflat, incet-incet, din aproape in aproape, ca erau "particule" necunoscute. Iar azi se cunoaste mult mai mult.

In chimie s-a procedat similar: multe elemente chimice au fost mai intai banuite, deduse si cunoscute bine inainte de a fi identificate ca atare. Azi li se exploateaza din plin proprietatile in aplicatii industriale.

In descoperirea formulei benzenului, Kekule a dedus ca trebuie sa existe anumite legaturi si orbitalii pi, fara de care nu puteau fi explicate efectele unor reactii chimice la care participa benzenul. Apoi a descoperit ceea ce azi numim "formula moderna a benzenului".

Multe din cunostintele oamenilor incep prin mirarea ca un ceva necunoscut, inca, are totusi efecte. Da "semne" ca exista.
Cu vremea, la timpul sorocit oamenii afla si despre ce e vorba.
Sau despre Cine....

Ai dreptate pe jumatate.

Numai ca atunci cand s-a presupus exitsenta quarcilor, acestia erau presupusi a face parte tot din materie.
Daca mergi pe calea asta, ar trebui ca in final Dumnezeu sa fie dovedit tot in materie,dupa rationamentul tau, ceea ce ar contrazice total credinta.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iliegh

Ai dreptate pe jumatate.

Numai ca atunci cand s-a presupus exitsenta quarcilor, acestia erau presupusi a face parte tot din materie.
Daca mergi pe calea asta, ar trebui ca in final Dumnezeu sa fie dovedit tot in materie,dupa rationamentul tau, ceea ce ar contrazice total credinta.

Iar incurci planurile.
Amesteci...

În prealabil postat de cezar_ioan

Iar incurci planurile.
Amesteci...

Nu eu amestec. Inainte spuneam ca nu poate fi demonstrat ceva in afara existentei materiale, ca Dumnezeu.

Nu e corect sa vi cu exemple in care se dovedeste existenta unor particule sau substante materiale, facand analogie cu demonstratia existentei a ceva imaterial. Pur si simplu nu are sens. Nu eu incurc planurile.

[Mena59]

În prealabil postat de iliegh

Deci spui ca sufletul este o fiinta vie care exista in afara materiei, si care de fapt animeaza materia, nu materia creeaza sufletul . Am inteles bine ?

Asta ar fi o definitie buna a sufletului de la care am putea porni de abia acum o discutie. Cel putin nu e ambigua si nu amesteca notiunile de materie cu imaterie.

Numai ca are o mare problema. E doar o chestiune de credinta. Cum poti demonstra existenta a ceva imaterial. Nu poti. Deci ramane doar o credinta, o presupunere, o chestiune luata ca atare pe cuvant.

Sufletul este suflarea de viata primita de la Dumnezeu. Si aminalele au viata in ele dar nu au suflet. Deci nu tot ce are viata si se misca are si suflet.

Nu poti demonstra exsistenta a ceva imaterial? Asa crezi?
Cum zicea si fratele Cezar, se poate demonstra prin efectele lui. De axemplu vantul. Bate vantul, sufla vantul, scoate pomi din radacina, ia acoperisuri. Este dovada ca acest imaterial exista foarte tare.

[cezar_ioan]

Ilie, reductionismul materialist pe care il sustii a fost analizat foarte serios la vremea infloririi lui. S-au scris multe despre asta, biblioteci intregi...
Astazi doar medicii neurologi si cei cu o conceptie medicalista mai cred ca orice miscare sufleteasca este determinata de biochimia creierului. Ei invoca inclusiv modelele computationale, preluind cazul particular al generarii si stocarii informatiei in computere.
In viata sufleteasca, insa, lucrurile sunt de alta natura...

As dori sa iti ofer un mic exemplu care ar putea sa deschida o fereastra noua in directia pe care o sugera NPriceputu si careia ma alatur si eu.

Faptul ca daca A>B si B>C atunci A>C nu este un produs al creierului, nu este determinat de creier, ci pur si simplu este expresia capacitatii logice a informatiei psihice de a se replia asupra ei insasi, de a se organiza si reorganiza.

Ca psihicul intretine o relatie cu creierul, pare a fi indiscutabil. Insa psihicul are insusiri care nu pot fi reduse la insusirile creierului. Dovezi sunt cu miile si se studiaza la neuropsihologie.

Daca eu am o relatie cu o alta persoana, nu inseamna ca eu decurg din acea persoana.
Daca am o relatie cu apa, nu inseamna ca proprietatile mele decurg din proprietatile apei.
Daca legile psihicului transpar in relatiile sociale, nu inseamna ca legile socialului se reduc la legile psihicului. Nu decurg unele din altele ci au propriul lor specific, ca paliere distincte ale realitatii. Care comunica, totusi.

Daca intre creier si psihic exista, temporar, relatii, asta nu inseamna nici ca psihicul decurge din creier nici ca creierul decurge din psihic.

Daca am o relatie cu Dumnezeu, nu inseamna ca decurg/deriv din El. Ci, doar ca sunt creat de El.
Cu atat mai putin inseamna, precum zic ateii, ca El decurge din mine, adica e un produs al mintii mele... Care la randul ei este un produs al creierului meu... Ar reiesi ca Dumnezeu e un produs al creierului omului.

Precum in Sfanta Treime Cele 3 Persoane au raporturi permanente desi nu sunt identice si nici amestecate. Si Sunt Unul Dumnezeu. Laudat fie in veci!