Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Acel om este, pentru noi, centrul Bisericii, este Cristos pe pamant. Ceea ce pentru vechiul Popor Ales a fost Moise, pentru noul Popor Ales, adica Biserica, este Papa. Cand spuneti "Biserica Catolica" spuneti Papa si invers. Prin orice incercare trece Biserica, il doare pe Capul ei. Si invers: orice ofensa adusa Sfantului Parinte rasuna ca o durere in inimile catolicilor. Pentru ce incercati, in intorsatura de mai sus, sa faceti departajare intre Vicarul lui Cristos si Biserica Sa ?
|
Pe scurt cum contrazice așa zisul primat papal constituția Bisericii crezând catolicii că numai un episcop poate să fie predicator universal al Bisericii. Papalitatea se bazează pe așa zisa tradiție a sfântului Petru însă problema care apare în sânul Bisericii este aceea că nu doar apostolul Petru era considerat de predicator al Bisericii. Ceilalți apostoli care au scris și ne-a rămas, cum sunt Ioan sau Pavel și ei au fost și au rămas până în ziua de azi păstori universali ai Bisericii chiar dacă Petru avea o anumită întâietate sau o anumită formă de primat între ceilalți.
Însă primatul apostolului Petru nu implică faptul că învățătura altor sau celorlalți apostoli nu ar fi o învățătură universală a Bisericii și prin urmare acei apostoli, spre exemplu Ioan sau Pavel, sunt și ei, nu doar Petru, învățători universali ai Bisericii. Iar acest lucru se bazează pe faptul că învățătura creștină este una universală, pentru toți creștinii adică, și,
în virtutea universalității doctrinei sau a propovăduirii inspirată de Duhul Sfânt, înșiși purtătorii acestei doctrine revelate de Sfântul Duh sunt și devin pastori universali ai Bisericii. Dovadă este că Biserica lui Christos se bazează, în primul rând, pe un Nou Testament care cuprinde mai multe cărți scrise, sub inspirația Sfântului Duh, de Ioan, Petru, Pavel, Iuda, Iacob, Matei, Luca, Marcu, pe lângă acestea fiind inclusă și Epistola către Evrei a cărei paternitate nu este foarte bine definită. Cine își poate închipui că Biserica Universală se bazează exlusiv pe cele două epistole care ne-au rămas de la apostolul Petru; după cum bine vedem, scrierile lui Petru sunt, ca să zic așa, în minoritate raportat la întreg canonul Noului Legământ, și
însuși faptul că Biserica are un canon în care sunt cuprinse mai multe cărți inspirate de Sfântul Duh și care nu au fost scrise exclusiv de apostolul Petru, ne arată și ne dovedește valoarea universală a învățăturilor celorlalți scriitori inspirați de Sfântul Duh, și în mod implicit, caracterul acelor scriitori de păstori universali ai Bisericii, caracterul de universalitate derivând din caracterul inspirat de Dumnezeu al învățăturilor cuprinse în scrierile canonice. Prin urmare realitatea ne dovedește cu asupra de măsură că primatul sfântului Petru în cadrul Bisericii primare nu îi exclude pe ceilalți purtători ai Sfântului Duh, sub inspirația Acestuia, de la caracterul de păstori universali sau dascăli universali ai Bisericii. Universalitatea învățăturii sau a doctrinei se bazează așadar pe inspirația și călăuzirea Sfântului Duh și în baza acesteia orice apostol, nu doar Petru, este dascăl universal al Bisericii.
Tot așa existența succesorului sfântului Petru nu implică și nu înseamnă că alți episcopi nu sunt sau nu pot fi păstori sau dascăli universali ai Bisericii lui Hristos. Având în vedere că universalitatea învățăturii derivă din inspirația sau călăuzirea Sfântului Duh, orice episcop sau chiar orice sfânt ales de Dumnezeu care grăiește învățătură sub inspirația sau călăuzirea Sfântului Duh acționează pe post de dascăl universal al Bisericii, cu alte cuvinte implicând faptul că, așa cum Petru deși întâiul nu era singurul dascăl universal al Bisericii, pentru că Sfântul Spirit nu a fost făgăduit unui singur om, succesorul lui Petru nu este și nu poate fi singur sau singurul dascăl universal al Bisericii atâta vreme cât există și alți episcopi sau sfinți călăuziți de Sfântul Duh la tot adevărul așa cum a făgăduit Însuși Hristos.
Pe de altă parte, primatul petrin și mai apoi papal, înțeles în sensul că Petru ar fi fost singura piatră de temelie a Bisericii lui Hristos, este infirmat de Apocalipsa 21, 14 unde se vorbește foarte clar de cele 12 pietre de temelie ale Noului Ierusalim purtând cele 12 nume ale apostolilor lui Hristos. Astfel când se definește caracterul apostolic al Bisericii, așa cum este și în Crez, acest caracter apostolic sau întemeiere apostolică nu se referă exclusiv la apostolul Petru și la apostolatul său, ci la întreaga adunare apostolică, la
comuniunea apostolică în Sfântul Duh sub autoritatea dumnezeiască a Capului Bisericii Universale, Iisus Christos, comuniune din care și Petru, ca întâi, făcea parte.
Într-un anume sens Petru era într-un fel peste ceilalți apostoli și cel puțin aceasta este ceea ce ne transmit anumite fragmente, dar de aici și până la șeful suprem în materie de credință și celelalte este cale lungă. Am spus și repet că nu pot să îmi explic cum pot totuși unii să creadă că, deși există mai multe izvoare ale revelației dumnezeiești în Noul Testament, Petru ar fi avut vreun astfel de rol și titlu de șef suprem în materie de probleme de credință în sânul creștinismului primar, și mai mult să atribuie presupusului succesor al lui Petru, papa, aceleași titluri. Se leagă de câteva citate din Biblie legate de Petru, citate care se pot interpreta în mai multe feluri, dar nu văd un lucru esențial, sau se fac că nu văd, că există mai multe izvoare ale revelației, cu alte cuvinte există mai multe autorități în materie de credință, în materie de învățătură considerată revelată, nici o carte din Noul Testament neavând vreun "nihil obstat" prin ea semnat de cancelaria "petrină". Am ridicat și în postările de mai sus această problemă și aștept să văd dacă are cineva argumente împotriva acestei poziții, pentru că dacă e greșită nu voi ezita să recunosc eroarea, dar la unii văd că e doar "credința" (credința oarbă). Ce deplină și supremă autoritate în materie de credință poate să pretindă un papă când este evident că Petru nu avea o astfel de deplină și supremă autoritate în materie de credință și fiecare apostol își revendică cele scrise de la Dumnezeu, de la Duhul lui Dumnezeu, nici o carte a Noului Testament neavând vreun cuvânt în care să se arate că ar fi fost scrisă sub autoritatea Sfântului Petru și să prezinte ștampila "nihil obstat"? Noul Testament și Tradiția Bisericii ne transmit în mod evident că existau mai multe autorități în materie de revelație creștină, că scrierile lor erau primite și acceptate nu pentru că și-ar fi dat Petru vreo aprobare prealabilă ci în virtutea Tradiției și a apostolicității lor, și în virtutea faptului că inspirația dumnezeiască era legată de apostolicitate și de legătura esențială cu curentul apostolic, neexistând nici măcar un singur semn că Sfântul Petru ar fi fost singurul depozitar al Tradiției Bisericii sau că ar fi fost singura autoritate abilitată în materie. Primatul pe care îl avea Petru era altceva decât primatul pe care l-au pretins și îl pretind papii de-a lungul istoriei și în definiția sinodului de la Vatican.
Dacă papistașii pretind că exista vreo astfel de supremă și deplină autoritate a lui Petru în fața celorlalți apostoli să vină să o demonstreze, dar nu prea au cu ce în afară de câteva citate interpretate după pofta inimii lor. Iar dacă Petru nu avea o astfel de supremă și deplină autoritate în fața celorlalți, atunci cum pot succesorii lui Petru să pretindă așa ceva pentru ei ca și atare succesori?