Implementarea si pericolele implanturilor CIP RFID 666 in SUA

[Decebal]

În prealabil postat de Demetrius

Categoric, DA!

Ei fi şi tu un pui de papă infailibil.

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Decebal

Ei fi şi tu un pui de papă infailibil.

s-ar putea sa se refere la acea lepadare superficiala... in ideea ca daca esti contrans de imprejurari, din gura zici ce vrea dusmanu' sa auda, dar in inima pastrezi credinta!! numai ca e un risc mare aici, din pricina ca odata ce te invoiesti la dialog/ negociere cu inamicul, esti ca si cucerit....vointa a slabit deja. e greu de mentinut un echilibru/ integritate spirituala in vremurile astea! oricare puntem cadea! si cadem!

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

oricare puntem cadea! si cadem!

Prostia omenească


Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.
Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:
— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când și cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Și?
— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!
Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.
— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:
— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. (Ion Creangă)

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Prostia omenească


Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.
Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:
— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când și cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Și?
— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!
Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.
— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:
— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. (Ion Creangă)

În polemică sunt unii care-ţi cer să-i baţi până-i doare. Şi triumfă când îţi cad mâinile de oboseală!
Calomnia e o recunoaştere de superioritate: cel ce calomniază arată că are nevoie de muncă pentru a te aduce la nivelul său - N. Iorga

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

În polemică sunt unii care-ţi cer să-i baţi până-i doare. Şi triumfă când îţi cad mâinile de oboseală!
Calomnia e o recunoaştere de superioritate: cel ce calomniază arată că are nevoie de muncă pentru a te aduce la nivelul său - N. Iorga

În momentul când te-apuci să lansezi apoftegme de-astea prăpăstioase n-ai cum să eviţi tâlcuirile pe măsura lor... Ce numeşti calomnie poate-i doar un mic semn că ar fi timpul să mai scuteşti lumea de pe-aici de cugetări din materikonul producţie proprie. Cu copy-paste te descurci mai bine, eşti doar inadecvată nu şi ridicolă.

În prealabil postat de Mihailc

În momentul când te-apuci să lansezi apoftegme de-astea prăpăstioase n-ai cum să eviţi tâlcuirile pe măsura lor... Ce numeşti calomnie poate-i doar un mic semn că ar fi timpul să mai scuteşti lumea de pe-aici de cugetări din materikonul producţie proprie. Cu copy-paste te descurci mai bine, eşti doar inadecvată nu şi ridicolă.

Si tu te descurci cu copy-paste... Povestirea postata de tine e cumva citat din Biblie si nu stim noi?

În prealabil postat de antoniap

Si tu te descurci cu copy-paste... Povestirea postata de tine e cumva citat din Biblie si nu stim noi?

Nu, Antonia, in nici un caz. Face parte din tehnicile de manipulare sa jignesti, sa abati atentia, sa duci discutia pe alte fagase, etc.

[Mihailc]

În prealabil postat de antoniap

Si tu te descurci cu copy-paste... Povestirea postata de tine e cumva citat din Biblie si nu stim noi?

Măcar citatul e din Creangă, nu-i un site sectar recomandat sub eticheta de ortodox...

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

În momentul când te-apuci să lansezi apoftegme de-astea prăpăstioase n-ai cum să eviţi tâlcuirile pe măsura lor... Ce numeşti calomnie poate-i doar un mic semn că ar fi timpul să mai scuteşti lumea de pe-aici de cugetări din materikonul producţie proprie. Cu copy-paste te descurci mai bine, eşti doar inadecvată nu şi ridicolă.

Mândria este un păcat uriaş pe care nu-l poţi înfrunta cu preţul prăbuşirii în ipocrizie. Un smerit făţarnic este într-o mai mare primejdie duhovnicească decât un mândru sincer. Primul şi-a făcut din iluzia virtuţii un drog eficient pe termen scurt, iar al doilea învaţă greşind şi greşeşte învăţând în încercarea de a lupta cu răul din propria fiinţă, fără să fugă de lumina crudă a realităţii de dragul imaginii publice...... mai tii minte autorul "apoftegmei" ăsteia?
pentru că,
Substanța lucrurilor se determină după dispoziția lăuntrică a sufletului – adică judeci pe aproapele tău dupa cele ce se petrec în tine iar obiceiul cel rău, dacă cere odată și nu-i împlinești, daca nu-i dai, slăbește. Dar daca prima dată îi dai și îi împlinești cererea, a doua oară îl găsești mai întărit asupra ta, apoi te cuprinde de tot!!

Fericitul Augustin spune: Dragostea îl face pe cel ce iubește în chipul celui iubit: dacă-L iubești pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubești pe diavol, diavol vei fi; dacă-ți iubești trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe acel ce iubește cu cel iubit”, iar Scara ce duce în împărăție este ascunsă în sufletul tău. (Sf. Isaac Siriul)

ar mai fi cazul sa-ti reamintesc faza cu "asimilarea"?? din păcate fiecare pasare pe limba ei piere

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

pentru că,
Substanța lucrurilor se determină după dispoziția lăuntrică a sufletului – adică judeci pe aproapele tău dupa cele ce se petrec în tine iar obiceiul cel rău, dacă cere odată și nu-i împlinești, daca nu-i dai, slăbește. Dar daca prima dată îi dai și îi împlinești cererea, a doua oară îl găsești mai întărit asupra ta, apoi te cuprinde de tot!!

Fericitul Augustin spune: Dragostea îl face pe cel ce iubește în chipul celui iubit: dacă-L iubești pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubești pe diavol, diavol vei fi; dacă-ți iubești trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe acel ce iubește cu cel iubit”, iar Scara ce duce în împărăție este ascunsă în sufletul tău. (Sf. Isaac Siriul)

ar mai fi cazul sa-ti reamintesc faza cu "asimilarea"?? din păcate fiecare pasare pe limba ei piere

Cred că până la urmă trag concluzia că nu ai proprietatea cuvintelor. Altfel e greu de explicat cum de reuşeşti să pui laolaltă atâtia termeni pretenţioşi care împreună nu spun absolut nimic. Eşti ca un fel de Guţă care se strofoacă să cânte Verdi...