Eu si ea, casatorie acum sau mai tarziu

[Zeytin]

Cred ca daca o iubesti, o poti intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant

[Nicador]

În prealabil postat de Zeytin

Cred ca daca o iubesti, o poti intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant

Lasa-ma sa ghicesc: esti fata.

[IonescuMarian]

În prealabil postat de ioanna

Oricum daca se hotarasc sa se casatoreasca, nu o vor face acum, ci peste un an , deci vor avea timp sa se cunoasca.

Daca te-ai logodi, ea ar fi linistita ca intr-adevar doresti sa te casatoresti, sa-ti intemeiezi o familie cu ea.

M-am gandit la logodna, pentru ca ea sa fie mai linistita si sa-i arat si intr-un alt mod ca eu chiar imi doresc o familie cu ea, insa parintele duhovnic nu prea este de acord cu logodna.

Ce imi poti spune despre logodna?

Ideea este ca ea ar vrea sa ne casatorim cat mai repede. Anul acesta, nu la anu'.

În prealabil postat de Ekaterina

Cand ne-am casatorit eu aveam 23 de ani iar sotul meu 25 de ani. Vestea a fost un soc pentru parintii nostri care nu se asteptau la acest pas. Sotul meu m-a cerut in casatorie dupa sase luni de prietenie. Dupa ce am spus DA din tot sufletul, pentru ca am simtit ca este sotul pe care mi-l doresc, a urmat apoi o perioada in care m-am speriat de ce va urma (realizam importanta faptului). Material nu stateam prea bine, nu avem nici acum casa noastra, dar avem doi copii minunati si sanatosi si avem mare incredere ca intr-o buna zi vom avea si o casa. Sunt de acord cu domnul Dragomir cand spune:



Oricum perioada in care veti locui impreuna poate sa fie inselatoare. Spun asta deoarece acomodarea este in general grea, se spune ca primii doi ani de casnicie sunt critici, altii cred ca cei mai grei sunt primii cinci ani, deoarece sotii sunt ca doua pietre tari ce se slefuiesc in timp.

Stiu ca poate fi putin inselatoare, dar ne mai cunoastem, si poate reusim sa mai lasam unul de la celalalt. ( Aici avem mult de lucrat, amandoi suntem caractere tari...la teorie stim cum sta treaba, si cum ar trebui sa procedam, dar practica ne termina )

În prealabil postat de Nicador

Cred ca daca te iubeste, te poate intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant.

Sper sa ma inteleaga. In zilele de azi rata divortului a crescut semnificativ si nu as vrea sa ajut la cresterea ei. De aceeai, aman momentul.

În prealabil postat de IonescuMarian

In zilele de azi rata divortului a crescut semnificativ si nu as vrea sa ajut la cresterea ei. De aceeai, aman momentul.

Iar una din cauzele principale este concubinajul.

Uite, poate iti faci timp sa asculti. Parintele Tanase (cel de la Valea Plopului) are o gramada de conferinte si sfaturi ptr. tineri,prietenie,casatorie,soti, familie. Las aici link-ul catre o conferinta exact despre tema asta, poate te vor ajuta sfaturile acestui parinte drag:
Noaptea nuntii

+ De la prietenie la iubire ; Casatoria de proba

Inca ceva, tu doresti sfaturi din punct de vedere ortodox sau umaniste?

[ioanna]

În prealabil postat de IonescuMarian

M-am gandit la logodna, pentru ca ea sa fie mai linistita si sa-i arat si intr-un alt mod ca eu chiar imi doresc o familie cu ea, insa parintele duhovnic nu prea este de acord cu logodna.

Ideea este ca ea ar vrea sa ne casatorim cat mai repede. Anul acesta, nu la anu'.

Nu m-am referit la logodna religioasa, tinand cont de situatia dintre voi, ci la o asumare a relatiei, la o fagaduinta(logodna) intre voi si planuirea unei casatorii. Din ce ai scris am dedus ca tu n-ai deschis subiectul casatoriei, l-ai tot amanat. Probabil se gandeste si ea ca daca tu nu doresti sa te insori cu ea, sa-i spui de pe acum. Ai pus vreodata problema ca vrei sa te insori anul viitor la vara, iar ea sa-ti spuna ca daca nu va cununati anul acesta se desparte? Te-ai gandit la un concubinaj de proba, sa vezi daca va potriviti, dar si separarea de proba poate fi o modalitatea de a cunoaste ce simtiti cu adevarat.

Puneti-va sub ocrotirea aceluiasi duhovnic si cautati voia lui Dumnezeu in toate. Daca stiti ca nu e bine sa traiti in pacat, gasiti o cale ca, fiind sinceri unul cu altul, sa renuntati la pacat. Ori va despartiti, ori va casatoriti. Pacatul la pacat trage.

Pune-te putin si in locul ei. Pe ea o tot ,,probezi'' pana cand se ofileste, iar tu ramai liber de orice obligatie. Daca ramane gravida, o indemni probabil sa faca avort. In asemenea conditii, necuratul ara brazda adanca intre voi.

Problema unor tineri este ca nu vor sa-si asume obligatii si sa considere calea casatoriei o cale de mantuire, considerand cu egoism ca se pot folosi de celalalt ca de un obiect pe care-l arunca atunci cand nu mai corespunde exigentelor.

Inchipuie-ti ca prietena ta e fetita ta. Cum ai reactiona in calitate de parinte al ei? Se intampla ca anumite greseli pe care le facem in tinerete sa ne urmareasca atunci cand si noi avem propriii copii.

Verifica-ti sentimentele si da-i fetei un raspuns sincer: da sau nu. Daca nu-ti place suficient tie, poate ca ii place altcuiva...

[IonescuMarian]

În prealabil postat de Laura19

Inca ceva, tu doresti sfaturi din punct de vedere ortodox sau umaniste?

Din punct de vedere ortodox.
De asemenea, as dori sa stiu daca ea este de acord sa mai stam un timp impreuna ( asa in pacat cum se spune ) ce cale trebuie sa urmam apoi spre mantuire. ( rugaciune, canon s.a.m.d )
Imi place sa cred ca nu este chiar un pacat strigator la cer, si exista o cale prin care sa ne mantuim.

În prealabil postat de AlinB

E suficienta o doza de sinceritate si sa luati la rand toate capitolele casniciei (verbal ...) si sa vedeti ce parere aveti fiecare.
Ex.

Cum va place mancarea? Cine va face mancare, cine stie sa faca mancare?

Banii - cum vedeti gestionarea lor? Care inclina spre economisire, care inclina spre cheltiala, pe ce ar cheltui fiecare banii, ce pasiuni are fiecare (pasiuni care implica si cheltuieli mai serioase), etc.

Timpul liber - cum va ganditi fiecare sa petreceti timpul liber, etc.

Copiii - cati vrei, cat de mult doreste fiecare sa se implice in cresterea lor, etc.

Etc. - ....


Oricum, nu te astepta sa afli toate lucrurile astea din experienta de cateva luni pentru ca e nevoie de ani buni si chiar si asa, chiar daca exista nepotriviri, atat timp cat exista dragoste, diferentele care ar trebui sa genereze conflicte se diminueaza si chiar dispar.

Pentru ca ce nu acopera o astfel de cunoasterea, teoretica - ar trebui sa acopere dragostea.
Daca este.

Dupa cum ai pus tu problema, mai bine rupeti deja relatia si va vedeti deja de drumul vostru fiecare.
Din ce spui tu, se pare ca relatia este deja intr-un impas major.

Ea vrea cat mai repede casatorie "ca sa nu traiti in pacat". Ti-a spus vreodata ca esti barbatul la carea a visat?
Tu vrei mai incolo ca sa va testati unul pe altul. Evident, ti-e teama.

Dragostea unde este in toata ecutia asta?

Teama e un indiciu - arata ca ceva lipseste si nu e vorba in mod necesar de cunoastere, cat de dragoste.

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica" (1Ioan4:18)

Casatoria (adevarata) se face din dragoste (care implica incredere si credinta).
Concubinajul - din indoiala care nu e in nici un caz semn de bun augur pentru o relatie.

In orice caz, casatoria are multe ispite, vor fi destule momente in care iti va parea rau pentru alegerea facuta.

In astfel de momente e bine sa-ti aduci aminte DE CE ai facut acea alegere si e bine sa ai un raspuns f. bun, pe care sa nu-l uiti niciodata si mai ales, sa fii sigur ca nu se va schimba niciodata.

Eu zic ca exista dragoste intre noi, astfel nu am mai fi trecut peste toate problemele.
( si au fost destule...)
Stii tu, la teorie zicem multi ca facem, ca dregem...dar aflati in fata problemelor, nu o sa reactionam mereu cum ne-am propus. Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.
Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.

În prealabil postat de ioanna

Nu m-am referit la logodna religioasa, tinand cont de situatia dintre voi, ci la o asumare a relatiei, la o fagaduinta(logodna) intre voi si planuirea unei casatorii. Din ce ai scris am dedus ca tu n-ai deschis subiectul casatoriei, l-ai tot amanat. Probabil se gandeste si ea ca daca tu nu doresti sa te insori cu ea, sa-i spui de pe acum. Ai pus vreodata problema ca vrei sa te insori anul viitor la vara, iar ea sa-ti spuna ca daca nu va cununati anul acesta se desparte? Te-ai gandit la un concubinaj de proba, sa vezi daca va potriviti, dar si separarea de proba poate fi o modalitatea de a cunoaste ce simtiti cu adevarat.

Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat). Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat, nu se va desparti de mine pentru motivul ca nu ne casatorim cand si-ar dori ea, si ne-am casatori cu 6 luni mai tarziu de exemplu.
Vreau sa inteleaga, ca nu-mi doresc sa avem mare avere, apartament, masina etc inainte de casatorie, dar nu sunt de acord nici sa facem credit ca sa putem face nunta.

[AlinB]

În prealabil postat de IonescuMarian

Din punct de vedere ortodox.
De asemenea, as dori sa stiu daca ea este de acord sa mai stam un timp impreuna ( asa in pacat cum se spune ) ce cale trebuie sa urmam apoi spre mantuire. ( rugaciune, canon s.a.m.d )
Imi place sa cred ca nu este chiar un pacat strigator la cer, si exista o cale prin care sa ne mantuim.

Eu cred ca ar fi mai sanatos sa va puneti problema "cum sa ne abtinem" decat sa cauti oameni care sa-ti spuna "hai ca nu e cine stie ce".

Poate chestia cu pacatul ti se pare nitel cam abstracta, ei bine sexualitatea nu e o chestie pur fizica - in contextul unei relatii marcata de incertituini s-ar putea sa aiba efecte nu tocmai ziditoare pentru relatie.

In plus, atunci cand omul face casa buna cu pacatul, harul ramane pe afara si la fel si virtutile necesare pentru desfasurarea armonioasa a unei relatii (mai ales cand exista probleme) - rabdarea, dragostea.

Eu zic ca exista dragoste intre noi, astfel nu am mai fi trecut peste toate problemele.
( si au fost destule...)

Depinde cum definesti dragostea.
In adevaratul sens al cuvantului, nu este atasament sentimental nu este un sentiment izvorat din satisfacerea unei utilitati.
Cuvantul cheie este sacrificiu.

Stii tu, la teorie zicem multi ca facem, ca dregem...dar aflati in fata problemelor, nu o sa reactionam mereu cum ne-am propus. Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.

Ai si tu dreptate.
Chiar si o relatie "normala" are greutatile ei pe parcurs, de ce sa pornesti cu diferente majore din start?

Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.

Uite vezi, deja aveti probleme destul de complicate de rezolvat, si fara sa locuiti impreuna. De ce ar trebui sa complicati si mai mult lucrurile, cu ce ar ajuta asta la viitorul relatiei?

Ea s-ar putea sa aiba niste traume sentimentale pe care tu nu le intelegi, sau poate e vorba doar de o nesiguranta, si e de inteles din perspectiva ei - la unele femei atunci cand sexul se combina cu incertitudinea viitorului unei relatii apare si un sentiment de panica, o micro-paranoia ca sa zic asa.

De suportat va suporta cumva starea asta dar poate sa nu fie de bine - intr-un fel sau altul va refula tensiunea, barbatul o va considera ciudata si se va departa si mai mult, ea va fi si mai panicata si tot asa pana relatia se distruge complet.

S-ar putea ca ea sa-si doreasca cu adevarat casatoria asta dar daca tu nu o ceri si ii propui tot felul de experimente, in loc de dragoste sau/si entuziasm va experimenta mai degraba angoasa.

Si fiind femeie nu-ti va spune niciodata direct "dar nu ma mai ceri o data?" ci mai degraba indirect (pacatul..).

Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat). Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat, nu se va desparti de mine pentru motivul ca nu ne casatorim cand si-ar dori ea, si ne-am casatori cu 6 luni mai tarziu de exemplu

Poate citind cele de mai sus ai sa intelegi ca indoiala ta nu prea o duce pe culmile fericirii, indoiala ta generaza indoiala si in chestiuni de genul asta, femeile nu reactioneaza bine la indoiala (celuilalt).

Cele 6 luni intarziere (maxim) sunt o certitudine? In mod sigur nu.

Vreau sa inteleaga, ca nu-mi doresc sa avem mare avere, apartament, masina etc inainte de casatorie, dar nu sunt de acord nici sa facem credit ca sa putem face nunta.

Pai aici e simplu oarecum: daca aveti suficienti invitati ca sa va acoperiti cheltuielile de nunta (mare) + sa va ramana niste bani, imprumutati de undeva pentru 1-2saptamani (ai ei, ai tai, colegi, prieteni - nu neaparat toata suma dintr-un singur loc).

Daca nu, o mica petrecere restransa, de cateva ore, unde invitati doar rudele si apropiatii si atat - rezervarea si un meniu nu prea sofisticat, nu ajunge cine stie ce cat si chiar daca veti primi mai putini bani, s-ar putea chiar sa fiti pe plus.

[Florinvs]

Doar voi doi- cu ajutorul lui Dumnezeu- puteti raspunde la aceasta intrebare! Daca va iubiti cu adevarat, cu siguranta veti depasi toate probleme si neintelegerile si veti ajunge la un consens in orice privinta! Sa comentez mai mult de atat pe marginea acestui subiect nu cred ca are sens

[IonescuMarian]

În prealabil postat de AlinB

Poate chestia cu pacatul ti se pare nitel cam abstracta, ei bine sexualitatea nu e o chestie pur fizica - in contextul unei relatii marcata de incertituini s-ar putea sa aiba efecte nu tocmai ziditoare pentru relatie.
Eu cred ca a fost tocmai invers...facand acest pas, ne-a intarit putin relatia si nu ne-a lasat sa renuntam asa usor unul la celalalt.

In plus, atunci cand omul face casa buna cu pacatul, harul ramane pe afara si la fel si virtutile necesare pentru desfasurarea armonioasa a unei relatii (mai ales cand exista probleme) - rabdarea, dragostea.

Chiar daca am facut si facem acest pacat, nu vreau sa ne indepartam de cele sfinte. ( sa ne rugam , sa mergem la biserica, sa ne spovedim s.a.m.d )



Ai si tu dreptate.
Chiar si o relatie "normala" are greutatile ei pe parcurs, de ce sa pornesti cu diferente majore din start?

Exact, de aceea vreau sa incerc rezolvarea lor, daca este posibil. Stiu ca nu putem fi perfecti si ca intotdeauna vor mai exista discutii/contraziceri, dar nu vreau sa facem un obicei din asta.


Ea s-ar putea sa aiba niste traume sentimentale pe care tu nu le intelegi, sau poate e vorba doar de o nesiguranta, si e de inteles din perspectiva ei - la unele femei atunci cand sexul se combina cu incertitudinea viitorului unei relatii apare si un sentiment de panica, o micro-paranoia ca sa zic asa.

De suportat va suporta cumva starea asta dar poate sa nu fie de bine - intr-un fel sau altul va refula tensiunea, barbatul o va considera ciudata si se va departa si mai mult, ea va fi si mai panicata si tot asa pana relatia se distruge complet.

Se poate spune si asa. Dar ce garantie am eu ca dupa casatorie ea nu va mai reactiona in acest fel, ca se vor rezolva ACESTE probleme. Ca va trata problemele cu calm, si nu va reactiona violent. Cum spune acum la unele certuri, gata hai sa ne despartim ( iar dupa 2 ore imi spune sa ne impacam, asa poate spune si cand ne casatori, hai sa dam divort...) .





Poate citind cele de mai sus ai sa intelegi ca indoiala ta nu prea o duce pe culmile fericirii, indoiala ta generaza indoiala si in chestiuni de genul asta, femeile nu reactioneaza bine la indoiala (celuilalt).

Cele 6 luni intarziere (maxim) sunt o certitudine? In mod sigur nu.

Asa cum ziceam, sunt convins ca si daca mai stam 6 luni, 1 an, 2 ani tot vor exista certuri. Dar imi place sa cred ca ne vom maturiza impreuna si ne vom dori mai mult ca acest lucru sa se intample.



Pai aici e simplu oarecum: daca aveti suficienti invitati ca sa va acoperiti cheltuielile de nunta (mare) + sa va ramana niste bani, imprumutati de undeva pentru 1-2saptamani (ai ei, ai tai, colegi, prieteni - nu neaparat toata suma dintr-un singur loc).

Daca nu, o mica petrecere restransa, de cateva ore, unde invitati doar rudele si apropiatii si atat - rezervarea si un meniu nu prea sofisticat, nu ajunge cine stie ce cat si chiar daca veti primi mai putini bani, s-ar putea chiar sa fiti pe plus.

Eh, usor de zis, cam greu de facut.
Insa si aici e usoara problema.
Nunta crestina cu muzica bisericeasca sau nunta obisnuita. ( cu o formatie care canta )