EREZIILE romano-catolice

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Corect. Eu as reformula mai simplu: Biserica Ortodoxa a dogmatizat intr-o materie in care Biserica Catolica nu a facut-o. Absolut normal. In alte materii, spre exemplu Asumptia, Biserica Catolica a dogmatizat in timp de Biserica Ortodoxa nu a facut-o. Spre deosebire de ortodocsi, care se maniaza ca de ce a trebuit catolicii sa'si mai traga o dogma, noi nu avem astfel de probleme: ortodocsii sunt absolut liberi sa creada ce considera, ei nu sunt subiect al jurisdictiei Bisericii Catolice

Paralela între aşazisa dogmatizare a Bisericii Ortodoxe şi dogmele proclamate în mileniul doi de către romano-catolici este neplauzibilă din următoarele motive:

- Biserica Ortodoxă nu a proclamat în 1351 o dogmă în sensul dat acestui cuvânt de catolicismul postschismatic, ci a recunoscut învăţătura despre energiile increate susţinută de către Sfântul Grigore Palama ca parte integrantă a Tradiţiei Bisericii dintotdeauna crezute şi trăite ca atare, dar neformulată în termeni teoretici sub forma unei doctrine. Şi nici nu era nevoie de o doctrină, dacă aceste realităţi teologice prezente implicit în practica duhovnicească nu erau contestate virulent de către antipalamiţi cu argumente calchiate după epistemologia scolastică. Validarea dogmatică a energiilor increate a continuat practica sinodală a Bisericii Nedespărţite , punând capăt unei dispute din interiorul corpului eclezial, delimitând adevărul de fals şi ortodoxia de cacodoxie. Se cunoaşte faptul că niciun horos sinodal cu valoare universală din primul mileniu, n-a fost proclamat din senin, de dragul de a inventa doctrine; toate, fără excepţie, s-au formulat ca răspuns, în Duhul Sfânt, la presiunea ereziilor făcătoare de dezbinări şi conflicte interne.

În schimb, dogmele proclamate de catolici după schismă n-au fost altceva decât parade de autoritarism metafizic papal, întrucât n-au tranşat contradicţii interne, nu au delimitat adevărul de eroare şi nici nu s-au cristalizat la capătul unui efort argumentativ excepţional, perfect integrat în Tradiţie şi credibil, cum s-a întâmplat în perioada patristică sau în secolul XIV.