Dacă era suficientă Biblia, Dumnezeu ne-ar fi scris o scrisoare, în care să ne învețe cum să trăim, nu S-ar mai fi întrupat, nu S-ar fi jertfit pentru noi. Dar El n-a scris nimic (decât pe nisip, se pare). A venit, S-a făcut om, în trup de carne. Când vindeca, de multe ori îl atingea pe cel bolnav. Oamenii, toți, alergau, îl îmbulzeau ca să-L atingă. Chiar și după ce a înviat, l-a invitat pe Toma să Îl atingă.
După Înălțare ne-a lăsat ca trup al Său înviat Biserica, unde el este Capul, noi mădularele, întrucât circulă în noi sângele Său. Și suntem persoane concrete, din carne, care ne atingem unii de alții, care continuăm să ne atingem de El. Și să ne împărtășim din cuvântul Său, ca și în vremea aceea. Dar nu un cuvânt desprins de El, scos din Biserică.
Așa cum El a dat naștere cuvintelor Sale către apostoli și către toți ce-l ascultau, așa Biserica a dat naștere Noului Testament, precum și multor alte cuvinte, pe care Duhul Sfânt le-a grăit prin sfinți, după cum le spusese și Domnul că se va întâmpla („Acela vă va învăța pe voi toate”).
Voi nu credeți că Biserica este Trupul Său, de aceea o contestați și vă despărțiți de ea, crezând că vă puteți păstra viața, păstrându-vă ca hrană doar cuvântul. Poate că vă hrănește o vreme, însă ruptă de Biserică și scriptura se alterează, pentru că ea trebuie înțeleasă cu ajutorul Duhului, iar în afara Bisericii au putere și multe alte duhuri, nu doar cel sfânt.
|