intamplare adevarata

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Dap, asa e, m-as putea gandi cum e posibil asa ceva intr-o biserica dar imi aduc aminte ca unui ucenic al parintelui Cleopa, duhurile rele ii aprindeau lumanarile in altar.

mm..n-as vrea sa continuu dar..daca ar fi fost doar o actiune exterioara, cum ar fi aprinderea lumanarilor, un glas, o aparitie,un vis..as fi uitat de mult pana acum.Dar la mine s-a actionat si in interior..si atunci daca ma gandesc ca a fost de la Dzeu sunt in pericol sa ma cred aiurea vreo sfanta iar daca a fost de la cine nu trebuie, sa pic in deznadejde ca nu m-a parasit nici pana acum.Nu vreau sa cred ca impart casa sufletului meu cu un duh rau.
M-am impartasit de atunci, mi s-au citit molitfele sf Vasile si nu s-a schimbat nimic.De vreme ce nu am ajuns sa simt nici acea dragoste nesfarsita pt oameni si Dumnezeu, ma gandesc ca daca a fost de la Dumnezeu, nu a fost o incununare a meritelor mele ci ceva cu scop pedagogic.

Dar cred ca orice ar fi fost, a fost cu stirea si cu voia lui Dumnezeu. Si cum spuneti si dvs, si dna Simona, cea mai importanta e smerenia.Chiar daca nu o sa pot uita...cred ca aveti dreptate, e bine sa nu ma mai gandesc niciodata la asta, sa nu mai analizez..

Si sa merg mai departe, de vreme ce puterea de a alege nu mi-a fost afectata, cu indeplinirea poruncilor lui Hristos.

Pe cat posibil, imi imaginez ca nu e chiar asa usor de uitat/ignorat treaba respectiva, dat fiind faptul ca a fost si schimbarea interioara de care vorbesti. Una e sa dai un sfat de tipul „trebuie sa uiti/ignori” si alta e sa fi trecut prin asa ceva si sa trebuiasca sa pui astfel de sfaturi in practica :)...dar sincer altceva nu vad ce ai putea face, si, cum spuneai si tu, pe noi ne paste tot timpul pericolul de a ne inchipui imbunatatiti...chiar citeam aseara o scrisoare de-a lui Amvrosie de la Optina care le scria unor ucenici ca prin ravna lor la rugaciune au intaratat pe vrajmasul dar ca neavand, pe langa dragostea de rugaciune, smerenia necesara, au pornit o lupta pe care nu o pot duce si ca atare sunt chinuiti fara sa prea faca vre-un progres duhovnicesc. M-a cam izbit pasajul respectiv fiindca s-a potrivit perfect starii mele pt ca si eu incerc sa ma rog mult dar progrese in viata duhovniceasca nu prea fac...deci pana la urma e esential, tot cei de la Optina spuneau, sa avem la rugaciune trairea vamesului, traire fara de care lui Dumnezeu nu ii sunt placute rugaciunile noastre.
Oricum tu pari a cunoaste deja importanta acestora asa ca sunt sigur ca Dumnezeu le va impaca pe toate la momentul potrivit. Vorba parintelui: „Rabdare , rabdare, rabdare, rabdare...și cand om simti ca s-a gatat: rabdare, rabdare, rabdare” :)