intamplare adevarata

În prealabil postat de VladCat

Cred ca asa ar trebui sa faci, sa dai intamplarea uitarii. Am citit de oameni intelepti si traitori foarte care au ajuns la inselari cumplite din pricina unor asemenea evenimente, ori mai bine zis din pricina raportarii gresite la niste evenimente mai mult sau mai putin asemanatoare.

p.s.: parintii ne povestesc ca asemenea aratari, cand sunt de la Dumnezeu, sunt insotite de pace inefabila, de dragoste nesfarsita pt Dumnezeu si oameni, etc. Deci si daca ar fi sa pornim la o analiza, am avea multe sanse sa ajungem la concluzia ca povestea nu are in spate pe cine trebuie...dar eu cred ca cel mai intelept e sa nu se faca nicio analiza, sa se uite tot, si sa se mearga mai departe cu indeplinirea poruncilor lui Hristos in chip simplu si firesc.

Dap, asa e, m-as putea gandi cum e posibil asa ceva intr-o biserica dar imi aduc aminte ca unui ucenic al parintelui Cleopa, duhurile rele ii aprindeau lumanarile in altar.

mm..n-as vrea sa continuu dar..daca ar fi fost doar o actiune exterioara, cum ar fi aprinderea lumanarilor, un glas, o aparitie,un vis..as fi uitat de mult pana acum.Dar la mine s-a actionat si in interior..si atunci daca ma gandesc ca a fost de la Dzeu sunt in pericol sa ma cred aiurea vreo sfanta iar daca a fost de la cine nu trebuie, sa pic in deznadejde ca nu m-a parasit nici pana acum.Nu vreau sa cred ca impart casa sufletului meu cu un duh rau.
M-am impartasit de atunci, mi s-au citit molitfele sf Vasile si nu s-a schimbat nimic.De vreme ce nu am ajuns sa simt nici acea dragoste nesfarsita pt oameni si Dumnezeu, ma gandesc ca daca a fost de la Dumnezeu, nu a fost o incununare a meritelor mele ci ceva cu scop pedagogic.

Dar cred ca orice ar fi fost, a fost cu stirea si cu voia lui Dumnezeu. Si cum spuneti si dvs, si dna Simona, cea mai importanta e smerenia.Chiar daca nu o sa pot uita...cred ca aveti dreptate, e bine sa nu ma mai gandesc niciodata la asta, sa nu mai analizez..

Si sa merg mai departe, de vreme ce puterea de a alege nu mi-a fost afectata, cu indeplinirea poruncilor lui Hristos.

Am o intrebare pentru tine. Daca vrei imi raspunzi pe thread sau in privat. Ce sti despre deznadejde dpd al ortodoxiei??

În prealabil postat de Crestin_Simona

Am o intrebare pentru tine. Daca vrei imi raspunzi pe thread sau in privat. Ce sti despre deznadejde dpd al ortodoxiei??

Pai...stiu ca definitie ca e pierderea increderii in ajutorul lui Dumnezeu. E starea in care potrivnicul incearca sa te convinga ca nu mai e iertare, scapare, iesire, din pacatele tale, ca nu mai poti face nimic pentru binele tau.

Gresesc?..Sau stiu insuficient?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Pai...stiu ca definitie ca e pierderea increderii in ajutorul lui Dumnezeu. E starea in care potrivnicul incearca sa te convinga ca nu mai e iertare, scapare, iesire, din pacatele tale, ca nu mai poti face nimic pentru binele tau.

Gresesc?..Sau stiu insuficient?

Te-am intreabat pentru ca odata eram tare, tare deznadajduita. De fapt eram tot timpul dar nu stiam eu. credeam ca asa trebuie sa fie pana cand am dat despre tamaduirea deznadejdii de J C Larchet. Se spune ca si doar o simpla lecturare, te poate vindeca de aceasta. Dar si mai mult de atat (asta in cazul in care nu sti de aceste lucruri) iti vei gasi locul, dar te voi lasa pe tine sa descoperi asta!
http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet
Doamne ajuta!

În prealabil postat de Crestin_Simona

Te-am intreabat pentru ca odata eram tare, tare deznadajduita. De fapt eram tot timpul dar nu stiam eu. credeam ca asa trebuie sa fie pana cand am dat despre tamaduirea deznadejdii de J C Larchet. Se spune ca si doar o simpla lecturare, te poate vindeca de aceasta. Dar si mai mult de atat (asta in cazul in care nu sti de aceste lucruri) iti vei gasi locul, dar te voi lasa pe tine sa descoperi asta!
http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet
Doamne ajuta!

Multumesc mult, cand o sa am mai mult timp liber o sa incerc sa citesc cartea, nu am citit-o pana acum. Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic.. am avut doua mici tentative cu medicamente..dupa care ai mei m-au dus la psihiatru...ce m-a ajutat a fost o internare intr-o statiune montana,o luna; oamenii de acolo, intalnirea cu alti oameni care au avut si ei probleme...si nu ma refer la boli grave mentale.. mersul in grup la biserica, iesirile in aer liber..sedintele de terapie psihologica..m-au ajutat sa imi revin. In prezent, slava Domnului, sunt pe pozitie, nu mai am acele ganduri..desi nu sunt 100% dupa opinia medicului, vindecata de depresie...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Multumesc frumos pentru gandul tau bun. (nu e nevoie sa folosesti pluralul de politete, avem varste apropiate)

Intr-adevar ceea ce mi-ai zis tu acuma, am citit mai demult la parintele Porfirie, dar stii cum e: uneori avem nevoie sa ni se spuna de mai multe ori pana intelegem :)...
...spunea deci parintele ca pentru ca Dumnezeu sa ne daruiasca autentica rugaciune (vorbirea cu el, contemplarea lui...), e nevoie sa gaseasca in noi anumite temeiuri: smerenie si dragoste...
...iar smerenia si dragostea (diferite masuri ale lor) le primim pazind poruncile si lepadandu-ne de patimi...
...in ceea ce priveste pazirea poruncilor, faza e, ca tot prin rugaciune le pazesti din cate am citit eu: adica vine unul si te injura din senin si tie vine sa ii spargi capul dar spui in gand „Doamne vindeca-ma de lipsa mea de iubire” sau altceva si Dumnezeu te ajuta; despre lepadarea de patimi zice cuviosul ca nu trebuie sa le bagam in seama ci sa le dispretuim si sa ne daruim cu bucurie(am ingrosat fiindca el insista enorm pe treaba asta) citirii imnelor, scrierilor parintilor, Scripturii...desigur cand vine vorba de dobandirea smereniei toti parintii, inclusiv el, accentueaza cel mai mult pe a intra in taina ascultarii...

apropos de rugaciune, in caz ca nu o stii deja, cred ca iti va placea asta: http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

În prealabil postat de VladCat

Multumesc frumos pentru gandul tau bun. (nu e nevoie sa folosesti pluralul de politete, avem varste apropiate)

Intr-adevar ceea ce mi-ai zis tu acuma, am citit mai demult la parintele Porfirie, dar stii cum e: uneori avem nevoie sa ni se spuna de mai multe ori pana intelegem :)...
...spunea deci parintele ca pentru ca Dumnezeu sa ne daruiasca autentica rugaciune (vorbirea cu el, contemplarea lui...), e nevoie sa gaseasca in noi anumite temeiuri: smerenie si dragoste...
...iar smerenia si dragostea (diferite masuri ale lor) le primim pazind poruncile si lepadandu-ne de patimi...
...in ceea ce priveste pazirea poruncilor, faza e, ca tot prin rugaciune le pazesti din cate am citit eu: adica vine unul si te injura din senin si tie vine sa ii spargi capul dar spui in gand „Doamne vindeca-ma de lipsa mea de iubire” sau altceva si Dumnezeu te ajuta; despre lepadarea de patimi zice cuviosul ca nu trebuie sa le bagam in seama ci sa le dispretuim si sa ne daruim cu bucurie(am ingrosat fiindca el insista enorm pe treaba asta) citirii imnelor, scrierilor parintilor, Scripturii...desigur cand vine vorba de dobandirea smereniei toti parintii, inclusiv el, accentueaza cel mai mult pe a intra in taina ascultarii...

apropos de rugaciune, in caz ca nu o stii deja, cred ca iti va placea asta: http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

Multumesc pt informatii...am citit paginile atasate..imi place ce scrie in ele; din ce carte sunt? ceva de parintii de la Optina?

Nu am vazut video-ul pana acum, o sa incerc sa-l urmaresc acasa; multz. pt recomandare.

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Multumesc mult, cand o sa am mai mult timp liber o sa incerc sa citesc cartea, nu am citit-o pana acum. Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic.. am avut doua mici tentative cu medicamente..dupa care ai mei m-au dus la psihiatru...ce m-a ajutat a fost o internare intr-o statiune montana,o luna; oamenii de acolo, intalnirea cu alti oameni care au avut si ei probleme...si nu ma refer la boli grave mentale.. mersul in grup la biserica, iesirile in aer liber..sedintele de terapie psihologica..m-au ajutat sa imi revin. In prezent, slava Domnului, sunt pe pozitie, nu mai am acele ganduri..desi nu sunt 100% dupa opinia medicului, vindecata de depresie...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Tocmai pentru a preintampina o recadere trebuie sa te vindeci cu adevarat! Ocupandu-ne doar de tratamentul simptomelor si netratand boala in fond nu faci decat sa reiei un ciclu vicios. Nu vreau sa te speri dar daca chiar vrei sa te insanatosesti, remediul tau este aici:

http://ro.scribd.com/doc/56583784/Te...Cloude-Larchet

Mai exact Tristeta: pg 158-167 si Tamaduirea tristetii: pg.501-521

29 de pagini versus recidiva!!!

În prealabil postat de alecsandra_ldc

... Din pacate, :) la mine devenise mai grav...prin 2011 ma chinuiau teribil gandurile la sinucidere, nimic nu ma ajuta,nici maslul, nici duhovnicul..nimic...

...dar am trecut de punctul critic..si sper, il rog pe Dumnezeu, sa nu se mai intoarca.

Doamne ajuta!

Cat de tare gresesti! Tocmai ca ai ajuns la un tratament de specialitate in prima faza.
Iar revenire ta la viata a fost posibila doar datorita slujbelor si a rugaciunilor duhovnicului tau!

Odata trecuta cu bine, drumul tau te-a adus aici pentru vindecare complecta!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de Crestin_Simona

Cat de tare gresesti! Tocmai ca ai ajuns la un tratament de specialitate in prima faza.
Iar revenire ta la viata a fost posibila doar datorita slujbelor si a rugaciunilor duhovnicului tau!

Odata trecuta cu bine, drumul tau te-a adus aici pentru vindecare complecta!
Doamne ajuta!

Hm..sunt de parere ca fiecare om isi are rostul lui, altfel nu ar mai exista doctori de niciun fel ci Dumnezeu ne-ar trimite la biserica, pentru ca noi sa ne vindecam miraculos dintr-odata sau treptat, participand regulat la Sf.Maslu.

Daca e sa vorbesc neaparat despre recunoasterea meritelor slujbelor si ale unui duhovnic..nu ma dau inapoi.

Tot prin 2007, inca dinainte de "viziunea mea"...incepusem sa am niste zvacnituri pe care nu le puteam controla, nu mai dau detalii de singura zona in care apareau..si se manifestau atunci cand ma simteam amenintata de vreo ispita de la rau venita printr-o privire malitioasa de la cineva pe strada, apropierea cu viclesug, adica cu ganduri amestecate si cu adorarea raului..a cuiva de mine,ma refer in special la cei de pe strada..etc.Bineinteles, ca de nu as fi primit la un moment dat, zic eu naiva, pt ca niciodata nu m-am gandit ca se va intoarce impotriva mea astfel..nicio invoire cu niciun pacat, la nivel de privire, de gand etc..nu as fi patit asa ceva.

A fost o perioada foarte urata..sa zic drept, pt ca eu nu obisnuiam sa merg la bisericile din Bucuresti si desi mi-am luat inima in dinti atunci, cu vedenia,si am facut si eu ca si colegii mei si am incercat sa merg la un preot din Bucuresti...n-aveam niciuo persoana pe care sa o cunosc de mult,de care sa ma fi apropiat..care sa ma cunoasca, etc...de cand eram mica, fiind la bunici, am inceput sa ma spovedesc la un preot din Ploiesti si doar de el stiam si nici nu ma gandeam sa ma duc la altcineva. Cand am reusit sa evadez din Bucuresti si am ajuns la Ploiesti, am auzit ca bunica ii dusese un maieu de-al meu parintelui sa slujeasca si sa se roage pt mine..si a stat la el vreo 2 saptamani..m-am bucurat enorm ca se roaga pt mine. Dupa aceea, pentru ca n-am vrut sa il port..bunica mi-a adus o batista care patise acelasi lucru..si pe ea am acceptat-o, m-a rugat si ea, am pus-o la capatai pe spatarul de lemn al patului, cat timp am stat la Ploiesti. Din acea perioada m-au lasat definitiv acele zvacnituri, n-am mai avut conflicte cu cei de pe strada ( se porneau unii sa vorbeasca obscen sau sa injure sau sa foloseasca multa rautate in glas).
Si am considerat ca meritul e numai al preotului, evident, pt asa ceva. Cred ca rugaciunea lui, credinta bunicii si grija ei pt mine..m-au ajutat cand eu nu puteam face nimic pt mine.


Totusi, internarea m-a ajutat enorm. Am citit depsre tristete din ce mi-ati aratat..normal ca 20 de pagini sunt mai bune ca recidiva din ce am citit probabil ca ma bantuie tristetea de forma:
"Tristetea insa nu se naste numai din neimplinirea dorintei dupa un lucru anume; vine si dintr-o nemultumire mai cuprinzatoare, din sentimentul de viata neimplinita, care arata ca tainicele dorinte ale sufletului – al caror talc adevarat nu intotdeauna il pricepe omul – n-au fost pe deplin ostoite. Tristetea de acest soi da nastere, pe plan psihologic, la ceea ce se numeste indeobste depresie."

Posibilitate de vindecare : "„trăirea în societate nu este vătămatoare, ba,din contra, de eel mai mare Iblos pentru cei ce doresc într-adevăr să se lipseascăde ele, fiindca prin legâturile cu oamenii ele se pot descoperi şi, fiind date pe faţăşi mai des puse la încercare, se pot vindeca mai repede"(patimile,dintre care tristetea)


Cu Dumnezeu inainte..!