Invidia

[cristiboss56]

In ultima sa postare , Ioan Cezar , ne da un remediu , un remediu in a inlocui invidia ( mandria din noi ) cu modestia unei simple cereri : " Te rog , vreau sa am si eu ce ai tu . Ofera-mi sau invata-ma, te rog " . Si tot fratele nostru adauga : << Cine face asta , cred ca deja isi taie invidia si desigur , zgaltie bine radacina ei , mandria >> . M-au marcat aceste cuvinte bine asezate si bine gandite , dar cred ca atunci cand suntem in stare sa cerem celui de langa noi asa ceva , deja suntem aproape vindecati de invidie , si ne vedem de ale nostre , fara sa mai tanjim la realizarile vecinului , colegului , prietenului , etc .
Ma intreb , poate fi vorba de o prietenie adevarata atunci cand invidia incepe sa apara in relatia de prietenie ? Sunt sigur ca exista prieteni care intr o situatie sau alta s-au invidiat , dar au stiut sa tina invidia sub control , caci si asta-i o "realizare " pana la urma !
Draga guardian knight , cred ca nu trebuie transformat acest thread intr un loc de spovedanie , iar cine considera ca are de dat exemple personale , s-o faca , si daca ai citit marturia lui Ioan Cezar , cred ca si tu si ceilati am inteles ceva spre folosul nostru al tuturor .
Spui ca ai fost invidiat de "prieteni" pentru starea ta materiala , si asa ai ramas fara acei "prieteni "! Pai , sa te bucuri ca s-a intamplat asa ceva , caci numai prieteni nu au fost aceia .
Chestia ca, omul sarac va invidia tot timpul pe cel bogat , e adevarata in parte , dar cel smerit nu o va face , si sunt destule exemple in lecturile noastre , dar aici vorbim de omul de rand , omul pacatos , adica de noi , si in parte ai dreptate !
Annyta , sa sti ca femeile se invidiaza mult mai mult cand vine vorba de tinuta , de imbracaminte , precum si cand vine vorba de talent in ale gatitului , in facerea de prunci , etc . Sunt cazuri reale , si le observam lesne cand cineva care nu poate avea copii , invidiaza pe cel cu copii , si nici asta-i nu-i bine , dar asta-i firea omului "cazut " !
Cornel Urs , esti tare simpatic , cai cum o dai , tu tot de problemel tale te expui , de asta data despre "amicul " tau Ciprian M.
Sophia , tu dai vina nu pe cel care invidiaza ci pe cel invidiat ! Ma rog , iti respect gandirea , dar nu sunt deacord cu ce scri. Te rog din tot sufletul sa ma ierti , dar stiu durerea ta din trecut , si poate si de acum , si inteleg modul tau de gandire , raportat la suferinta ta pe deplin justificata .
glykys , mi-ai amintit de copilarie in postarea ta , si este cu adevarat o boala a copilariei , invidia asta , dar aici aspectul nu este asa de grav , si un rol important au cei sapte - noua ani de acasa , baza educatiei , a abc-ului in acest sens .
Ma bucur sa aud ca ai avut , sau mai ai prieteni adevarati , sau poate tu esti mult prea buna si smerita , neobservand realitatea mai putin placuta , si adaugi ca omul invidios este un om sarac din toate punctele de vedere , si asa este cu adevarat !
Din nou pentru Cornel Urs , spui ca o prietenie curata este fara invidie sicand exista invidie , este doar interes si dusmanie in ascuns ! Pai , societatea actuala pe asta isi cladeste relatile pe interese si dusmanie , si iti mai spun ca prietenia adevarata este o floare din ce in ce mai rara !
O zi buna sa aveti !

[glykys]

Cristi, eu nu cred ca economicul determina spiritualul. Asta e teza pe care se bazeaza doctrina comunista. Zic destui: a, pai ala e bogat, isi permite sa faca milostenie, eu sunt sarac, eu sunt nedreptatit, vai de mine! Punem prea mult pret pe latura economica si prea ii dam voie sa influenteze atat de mult viata spirituala. Am mai scris eu pe forum despre omul sarac cu handicap locomotor care vine pana in mijlocul bisericii, de cei cativa lei primiti isi cumpara lumanari, prescura si da banii primiti in pomelnic, la altar, si daca se intampla, la sfarsit, sa primeasca mai mutl de un pachet, il imparte si el la alti saraci. Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.

Ana Maria , Ana Maria , cat de matur gandesti , parca ai avea peste juma de secol de existenta !
Mare dreptate ai in tot ce spui , dar am o mica intrebare : cine sunt principalii vinovati in saracirea multor oameni ! Cine-i mai lacom in dorinta lui , cel sarac sau cel bogat ?
De peste doua mii de ani asistam la aceasta saracire si inbogatire continua , dar ca acum parca n-a fost niciodata !
Era un thread pe la Generalitati cu si despre suferinta , inclusiv suferinta asta izvorata din saracie si tot felul de lipsuri , si se punea intrebarea daca aceasta suferinta te face mai intelept si mai bun . Cati oameni au devenit mai buni si intelepti prin saracirea lor ?
Invidia , lacomia vor fi si de o parte soi de alta , atat cat va exista aceasta lume , iar loc de indreptare nu-i , sau sansele sunt extrem de mici . Ne afundam pe zi ce trece , draga Ana Maria , cu toate citatele din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti , caci ne intra pe o ureche si ne iese rapid pe cealalta , iar de cei care nu cunosc nici Sfanta Scriptura si nici pe Sfintii Parinti, ce sa mai vorbim , sau poate chiar unii dintre ei ne dau lectii de viata , lectii dureroase pentru noi crestinii !

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Ana Maria , Ana Maria , cat de matur gandesti , parca ai avea peste juma de secol de existenta !
Mare dreptate ai in tot ce spui , dar am o mica intrebare : cine sunt principalii vinovati in saracirea multor oameni ! Cine-i mai lacom in dorinta lui , cel sarac sau cel bogat ?
De peste doua mii de ani asistam la aceasta saracire si inbogatire continua , dar ca acum parca n-a fost niciodata !
Era un thread pe la Generalitati cu si despre suferinta , inclusiv suferinta asta izvorata din saracie si tot felul de lipsuri , si se punea intrebarea daca aceasta suferinta te face mai intelept si mai bun . Cati oameni au devenit mai buni si intelepti prin saracirea lor ?
Invidia , lacomia vor fi si de o parte soi de alta , atat cat va exista aceasta lume , iar loc de indreptare nu-i , sau sansele sunt extrem de mici . Ne afundam pe zi ce trece , draga Ana Maria , cu toate citatele din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti , caci ne intra pe o ureche si ne iese rapid pe cealalta , iar de cei care nu cunosc nici Sfanta Scriptura si nici pe Sfintii Parinti, ce sa mai vorbim , sau poate chiar unii dintre ei ne dau lectii de viata , lectii dureroase pentru noi crestinii !

Cristi, cu siguranta, eu mai am de reflectat la niste aspecte pe care le evidentiezi aici. In mod sigur, nu cred teoria cu "bampirii care sug sangele poporului", cel putin nu in contemporaneitate. Ceea ce iti pot spune insa acum, fara teama de a gresi sunt doua lucruri:

1. Inainte vreme, hai sa zicem, din neolitic, trecand prin antichitate si pana hat, in Evul Mediu (care la noi a durat la nesfarsit si mai dureaza si acum in unele sate romanesti), straturile sociale erau foarte bine evidentiate. In vremurile noastre exista asa-numita "clasa de mijloc" - majoritara in Romania, si toti, de vreme ce avem un PC, internet si un acoperis deasupra lui facem parte din ea. Pana acum doua-trei secole (nu vorbesc de mii de ani) nu exista asa ceva, mai ales in partile noastre, era numai patura conducatoare, foarte bogata, si in rest, o mare multime de saraci lipiti si paduchiosi. Ai un acoperis deasupra capului? Ai cu ce te imbraca si cu ce te incalta? Ai ce manca? Nu se cheama ca esti sarac. Pai daca noi suntem saraci, ce sa mai spunem de copiii din Africa, atat de des mentionati pe alte topice? Aceea e saracie.

2. Omul nu stie cat de bogat este si se saraceste fara voie. In loc sa ii dam slava Domnului pentru ca ne-a daruit viata, ca avem ce manca azi si ca e pace pe pamantul acesta, nu stim de fapt ce sa facem cu viata, cum sa pierdem mai cu spor timpul, cum sa il invidiem pe X ca mananca lasagna la pranz, in timp ce altii au doar cartofi fierti... Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea. Un om care se multumeste si ii da slava Domnului pentru putinul sau multul pe care il are este mult mai fericit si este si binecuvantat.

Am mai scris pe forum, dar repet un cuvant minunat pe care l-am auzit la o conferinta, dintr-o scrisoare a parintelui Teofil Paraian catre ucenicul proaspat venit de la Athos si entuziasmat nevoie-mare de ce vazuse pe acolo: parintele Teofil spunea ca el a avut tot ce a dorit in viata, dar ca secretul a fost ca nu si-a dorit lucruri imposibile - citez din memorie: Orb fiind, nu mi-am dorit sa vad, preot fiind, nu mi-am dorit sa ajung ca staretul nu stiu care, la Sambata slujind, nu mi-am dorit sa ajung sa slujesc la Athos, la Sihastria sau la Frasinei, ci acolo unde m-a pus Domnul am slujit.

Pe mine m-a ajutat foarte mult acest cuvant, desi prima afrmatie este cumplit de socanta - orb fiind, nu mi-am dorit sa vad. E mare lucru sa incerci sa iti intelegi conditia, sa o asumi si sa ii slujesti Domnului, sa ii bucuri pe altii din postura in care esti, cu calitatile si cu neputintele tale. Ca tot omul doreste sa se autodepaseasca, sa se imbunatateasca, asta se face in timp, cu rabdare. Slava Domnului ca avem modele in jurul nostru.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Omul nu stie cat de bogat este si se saraceste fara voie. In loc sa ii dam slava Domnului pentru ca ne-a daruit viata, ca avem ce manca azi si ca e pace pe pamantul acesta, nu stim de fapt ce sa facem cu viata, cum sa pierdem mai cu spor timpul, cum sa il invidiem pe X ca mananca lasagna la pranz, in timp ce altii au doar cartofi fierti... Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea. Un om care se multumeste si ii da slava Domnului pentru putinul sau multul pe care il are este mult mai fericit si este si binecuvantat.

Cu adevarat saraci sunt acestia , si la ei m-am referit , ei nici nu mai stiu ce-i invidia , lacomia . . .
Sunt din ce in ce mai multi !
Spui :"Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea"
Privind dincolo de aceste cuvinte :

[Dumitru73]

cred că invidia este cel mai distrugător păcat.
pentru că toate celelalte păcate, le face omul pentru un câştig, o plăcere.
dar invidia este un păcat îndreptat împotriva propriei fiinţe.
hoţul fură capra vecinului, dar invidiosul doreşte moartea caprei.
şi asta nu pentru că nu este a lui, ci pentru că aparţine altuia.

referitor la sărăcie vs. bogăţie,
există o vorba înţeleaptă, cu o completare interesantă:
banii nu aduc fericirea, ci numărul lor.
sau:
banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor poate fi o adâncă sursă de nefericire.

[sophia]

În prealabil postat de Dumitru73

cred că invidia este cel mai distrugător păcat.
pentru că toate celelalte păcate, le face omul pentru un câştig, o plăcere.
dar invidia este un păcat îndreptat împotriva propriei fiinţe.
hoţul fură capra vecinului, dar invidiosul doreşte moartea caprei.
şi asta nu pentru că nu este a lui, ci pentru că aparţine altuia.

referitor la sărăcie vs. bogăţie,
există o vorba înţeleaptă, cu o completare interesantă:
banii nu aduc fericirea, ci numărul lor.
sau:
banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor poate fi o adâncă sursă de nefericire.

Nu e chiar asa.
Invidiosul nu doreste moartea caprei, ci doreste sa aibe si el o capra.
Sa nu amestecam aici si rautatea. Daca doreste moartea caprei mai este si rau.
Si nu doreste capra pentru ca este a vecinului si nu a lui, ci in multe cazuri doreste/are si el nevoie de o capra.
Si normal este sa poata sa aibe si el sansa sa aibe o capra.
Si de ce spui ta ca invidia este indreptata impotriva propriei fiinte. Da, cumva indirect...

Poti sa invidiezi din placere, din rautate, din nevoie, din lacomie. Depinde...

[Yasmina]

Cativa useri au pus in discutie invidia dintr-o alta perspectiva,impingand vina mai inpre cel invidiat...

Mie nu imi pare corect,dupa ca ca pacatuim urandu-l pe altul pentru succesul avut(in oricare dintre domenii)mai il facem vinovat tot pe el pentru uriciunea noastra?
Adica fata violata este vinovata ca era frumoasa si apetisanta,iar cel furat este vinovat ca s-a afisat cu agoniseala lui;pana la urma inversand logica si ideile,criminalii ajung victime,de parca Dumnezeu nu ne-a dat legi,invataturi,inteligenta si o constiinta.Ce parca ne-a lasat asa ca animalele in drum,neputandu-ne controla si abtine de la netrebnicii?
A da mereu vina pe altii pt situatiile in care te gasesti este un semn de imaturitate dar si de lasitate.

Acum sa nu cadem nici un extrema cealalta in a ascunde celorlalti cine suntem cu adevarat,doar pt a-i proteja pe niste rautaciosi,necredinciosi si prost crescuti de sentimente de inferioritate.
Daca sunt cat de cat destepti,succesele mele pot sa-l urneasca din starea de inertie si decat sa ma urasca mai bine imi cer detalii cum sa faca sa-si rezolve si ei problemele!

Cei care se afiseaza ostentativ nu sunt subiectul meu de invidie;stiu ca au o problema de comportament si atitudine si nu le fac jocul observandu-le excesele.Dar desigur,exista si o educatie mai periferica care intretine acest prost obicei sau cei care se simt raspunzatori pt gadilarea orgoliului unor persoane dupa care pot avea oaresce profit.

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu adevarat saraci sunt acestia , si la ei m-am referit , ei nici nu mai stiu ce-i invidia , lacomia . . .
Sunt din ce in ce mai multi !
Spui :"Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea"
Privind dincolo de aceste cuvinte :

Offtopic, nu stim de ce Dumnezeu ingaduie anumite lucruri, cine e vinovat pentru asta, dar stim ce atitudine ne cere Hristos noua, in calitate de crestini, fata de acestia... Ma si gandesc ce vom avea de raspuns la judecata noi insine in privinta unor oameni de genul celor pe care i-ai postat. Scrie si in Biblie undeva ca e cersetori ii avem cu noi mereu. Totusi, cred ca acesti oameni sunt mult mai bogati sufleteste si se mantuiesc mai usor, precum saracul Lazar. Durerea mare e de cei bogati, care se cred si se comporta ca niste saraci (atat din punct de vedere material, cat si spiritual).

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

. Ma si gandesc ce vom avea de raspuns la judecata noi insine in privinta unor oameni de genul celor pe care i-ai postat. Scrie si in Biblie undeva ca e cersetori ii avem cu noi mereu. Totusi, cred ca acesti oameni sunt mult mai bogati sufleteste si se mantuiesc mai usor, precum saracul Lazar. Durerea mare e de cei bogati, care se cred si se comporta ca niste saraci (atat din punct de vedere material, cat si spiritual).

Raspunsul e dat de faptele fiecaruia in parte !
Cat despre cei bogati care se comporta ca niste saraci , din toate punctele de vedere , nu ma mira , au fost , sunt si vor mai fi cu siguranta , sau crezi ca Hagi Tudose a disparut asa peste noapte !