GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[leonte]

Dragii mei!
Intai de toate, traditionalul: La multi ani! Celor ce si-i doresc mai degraba buni, decat multi, asa se le dea Dumnezeu!

Cunosc pe cineva, care se tot chinuie de vreo 2 ani intr-o "stare" pe care cu greu o pot descrie in cuvinte, ca nici eu nu am priceput prea bine ce-i cu el nici de unde i se trage.

Bietul om, s-a tot chinuit sa nu mai puna pret pe parerea oamenilor despre el, incat astazi de la zi la zi, imi pare a fi tot mai nespalat, un dezordonat, un om care nu ar da cu o matura, nu ar sterge un praf... De fiecare data cand il intreb, imi zice simplu,

"- Dar ce? Astept vreun musafir asa de important cat sa ma apuc sa fac curat?"

Noroc ca umbla tuns, altfel cred ca ar avea si paduchi. De muncit nu munceste si tot scurt o taie:

"Pentru ce sa trudesc? Pentru ce sa imi doresc sa apuc ziua de maine sau anul care vine? Ce lucru as putea spera ca imi va aduce? Toate sunt iluzii si naluciri...

Daca nu i s-ar da de mancare, ar muri in vreun sant. Si ce om istet si fasnet il stiam!

Eu nu am gasit nici un argument pentru a-l convinge sa reintre in randul lumii. O fi caz de ospiciu? Sfant nu cred ca e, nici el nu pretinde a fi. Altminteri, era sigur de internat. Eu nu am auzit despre sfinti care sa traiasca doar din mila, in buricul targului si fara nici o randuiala. Ori de cate ori il intreaba cineva ceva, inchide gura cu un singur raspuns.

"Ce rost am eu pe aceasta lume? Ce asteapta Dumnezeu de la mine sa fac? Pentru ce m-a creat?"

A ramas blocat saracul in aceste intrebari si nu poate fi scos. Eu nu cred ca as avea atata rabdare daca ar fi al meu, dar maica-sa nu se indura sa-l alunge. Si e barbat in toata firea.

Va rog mult, daca stiti vreun duhovnic cu viata sfanta sa-l intrebati! Sau poate ati gasit in cartile sfintilor parinti despre cum poate iesi un om din aceasta stare. ...