Despre insingurare si comuniune

În prealabil postat de iustin10

Nu stiu cum e singuratatea ,dar comuninunea sigur e de dorit .
Dar o comuniune in care esti tu insuti,nu una falsa,de compleznta .
Doar cine a gustat din beneficiile comuniunii depline, cu tot sufletul ,poate sa aleaga apoi singuratatea . Puterile sufletului nu se pot dezvolta singure,ci in relatie cu ceilalti .
Si doar odata dezvoltate ,le prieste singuratatea.
Copii nu pot creste de unii singuri,ci doar alaturi de parintii lor si de prieteni.
Comuniunea este cea mai aleasa bucurie care ni se da ,cea mai minunata gradina pentru floarea sufletului nostru , cea mai mare si singura bucurie care o avem pe acest pamant.
Cand comuniunea aceasta devine deplina , putem trece la treapta superioara ,in care nu mai ne e necesara comuniunea cu oamenii ,ci ne e suficienta comuniunea cu Dumnezeu.
Orice alta insingurare,inainte de acest stadiu ,este boala sufleteasca
Virtutile sufletului ,nicaieri nu se dezvolta mai bine decat in comuniune
"Caci acolo unde vor fi doi sau trei adunati in Numele Meu,voi fi si Eu in mijlocul lor "

Ce intelegiti dvs. cand spuneti "comuniune" ?