Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[catalin2]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In principiu, daca mantuirea ar fi la latitudinea omului, atunci nimeni nu s-ar mai mantui, sau oricum, asta s-ar intampla numai in manastiri unde monahii reusesc sa se desprinda de orice rautate lumeasca si sa fie stapaniti in cat mai mare masura doar de Duhul Sfant.
Eu nu stiu de ce ne intereseaza atat de mult cine (altcineva) se (mai) mantuieste, cand grija noastra ar trebui sa fie intr-o singura directie: noi insine! Chiar daca exista pareri si sfaturi ale sfintilor parinti, Adevarul numai Dumnezeu il stie. Sunt suflete care s-au nascut, prin voia lui Dumnezeu, in cine-stie-ce religie si toata viata lor au constientizat un Dumnezeu si un Mantuitor "acolo sus", si intreaga viata si-au petrecut-o in cumpatare, iubire de aproape, pace si buna-intelegere cu toata lumea, fara ura, fara discriminare... In acelasi timp, altii au avut "privilegiul" sa se nasca ortodocsi, si au facut din asta un motiv de fala si slava desarta, de ura fata de celelalte fiinte de alta credinta, de alt neam, de alta culoare a pielii, etc., ba chiar fata de fratii lor pe care-i vad muuult mai pacatosi, numai fiindca in mandria lor, se vad in masura sa se substituie judecatii lui Dumnezeu!
"Numai ortodocsii se mantuiesc!" OK! Dar noi, cei care facem prognosticuri, ne mantuim? Avem certitudini in acest sens?
Parintele Calistrat Chifan povestea despre o femeie care se spovedea pentru prima data dupa 40-50 de ani, dar careia nu prea avea ce canon sa-i dea, fiindca toata viata traise in frica de Dumnezeu si in dragoste de aproape. Parintele Arsenie Papacioc spunea despre un om care a venit sa se spovedeasca pentru prima data dupa nu-stiu-cati ani, care nu tinuse post nici macar in ajunul acelei zile si caruia Parintele i-a dat dezlegare la Sfanta Impartasanie, fiindca locuia impreuna cu sotia lui, care era sectara dar care nu reusise in atatia ani sa-l convinga si pe el sa renunte la ortodoxie...
Fiecare caz este unic in fata lui Dumnezeu, iar judecata Lui nu prea are mare lucru in comun cu judecata noastra.
Si-apoi... ce e "mantuirea"? "In Imparatia Tatalui Meu, multe locuri sunt!" Lipsa suferintei, este tot un fel de mantuire, intr-o lume a vesniciei. E adevarat ca noi avem sansa unei stari privilegiate, dar egoismul si rautatea la care ne supune vrajmasul, ne osandeste mai mult decat pe cei care s-au nascut departe de ortodoxie! Pentru ca nu-i totuna sa renunti la ortodoxie din propria vointa, sau sa-ti randuiasca Dumnezeu sa te nasti catolic, protestant, etc. Eu nu cred ca Dumnezeu pedepseste dupa criteriile noastre!

Sper sa nu te superi, am vazut astfel de mesaje cu zecile pe forum, nu ar avea rost sa dau acelasi raspuns pe care l-am mai dat de fiecare data, nu ar avea importanta decat tot pentru cei ce au aceleasi conceptii ca si mine (dar care stiu deja care e raspunsul).
Daca o sa cauti pe forum o sa gasesti mesaje aproape identice cu al tau la persoane diferite, desi nu e sugerata o sursa. Aceasta se intampla din cauza insusirii unor conceptii din ecumenism (provenite la randul lor din protestantism). Toate persoanele care isi insusisera astfel de conceptii aveau un mod asemanator de a privi lucrurile.
In aceasta conceptie sunt prezente cam aceleasi idei: ce fac cei ce s-au nascut in alte tari, nu toti ortodocsii se mantuiesc, ce este mantuirea si desavarsirea, etc.
Mai poti observa ca cei ce au acest mod de a vedea lucrurile prezinta in mesajul lor rationamentul lor, eventual si unul sau mai multe citate din Sfanta Scriptura (de fapt nu e doar rationamentul lor, sunt idei provenite din ecumenism). In schimb nu iau in considerare ce spun sfintii sau invatatura Bisericii, considera ca rationamentul lor e superior. Modul de prezentare e asemanator celui protestant, rationament cu citate din Sfanta Scriptura, in timp ce cineva care nu a aderat la aceste conceptii moderniste va da citate din sfinti sau din invatatura Bisericii, cum s-a intamplat si pe acest topic. Desigur nu se intampla la fel in toate cazurile, e ce am observat eu.
Raspunsul detaliat este dat de sf. Igantie Briancianinov, inclusiv explicatii despre invatatura ortodoxa cu privire la mantuire: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/
O sa raspund si eu la problemele puse in mesajul tau. Toata invatatura ne-a fost data prin revelatie. Inclusiv cele zece porunci, pentru ca oamenii uitasera si ce e bine si rau sa faca. Tot din revelatie am aflat si ce trebuie sa facem pentru a ne mantui, dar si conditiile mantuirii. Citatele sfintilor nu sunt pareri, la fel si spusele Mantuitorului cu referire la cine nu se va boteza si cine nu se va impartasi. Unii protestanti au cautat sa rastalmaceasca invatatura ca sa intre si ei in aceasta, de aceea au minimalizat importanta Bisericii, a Sfintelor Taine, a preotilor, etc. Si au propagat aceste idei prin ecumenism, iar unii ortodocsi au ajuns, multi fara sa stie, sa puna pret pe ce spun unii protestanti, decat pe ce spun sfintii.
Raspunzand pe scurt la intrebarile din mesaj, bineinteles ca unii ortodocsi nu se mantuiesc, trebuie sa aiba si faptele credintei, pe langa har si credinta. Grija au mai mult cei ce au aceste conceptii, ei sunt preocupati daca se mantuiesc si altii, restul stiu raspunsul aproximativ. Despre cei care s-au nascut in alta tara si cei care s-au nascut intr-o tara ortodoxa da raspunsul si Parintele Galeriu cand a fost intrebat, spunand ca toti au aceeasi sansa. Cel care face fapte bune e luminat la fel ca Sf. Sutas Corneliu sa vina in Biserica. Exemplele date de tine sunt despre credinciosi ortodocsi, deci care fusesera botezati si miruiti. Cand un neortodox citeste ca nu e nevoie sa vina in Biserica Ortodoxa si ca e acelasi lucru daca ramane in cultul lui sau religia lui pagana, ajunge la acelasi rezultat, ce marturie despre Adevar mai poate da cineva? Marturiseste doar adevarul bazat pe rationamentul lui.

[cezar_ioan]

[quote=catalin2;487820]Sper sa nu te superi, am vazut astfel de mesaje cu zecile pe forum, nu ar avea rost sa dau acelasi raspuns pe care l-am mai dat de fiecare data, nu ar avea importanta decat tot pentru cei ce au aceleasi conceptii ca si mine (dar care stiu deja care e raspunsul).
Daca o sa cauti pe forum o sa gasesti mesaje aproape identice cu al tau la persoane diferite, desi nu e sugerata o sursa. Aceasta se intampla din cauza insusirii unor conceptii din ecumenism (provenite la randul lor din protestantism). Toate persoanele care isi insusisera astfel de conceptii aveau un mod asemanator de a privi lucrurile.
In aceasta conceptie sunt prezente cam aceleasi idei: ce fac cei ce s-au nascut in alte tari, nu toti ortodocsii se mantuiesc, ce este mantuirea si desavarsirea, etc.
Mai poti observa ca cei ce au acest mod de a vedea lucrurile prezinta in mesajul lor rationamentul lor, eventual si unul sau mai multe citate din Sfanta Scriptura (de fapt nu e doar rationamentul lor, sunt idei provenite din ecumenism). In schimb nu iau in considerare ce spun sfintii sau invatatura Bisericii, considera ca rationamentul lor e superior. Modul de prezentare e asemanator celui protestant, rationament cu citate din Sfanta Scriptura, in timp ce cineva care nu a aderat la aceste conceptii moderniste va da citate din sfinti sau din invatatura Bisericii, cum s-a intamplat si pe acest topic. Desigur nu se intampla la fel in toate cazurile, e ce am observat eu.
Raspunsul detaliat este dat de sf. Igantie Briancianinov, inclusiv explicatii despre invatatura ortodoxa cu privire la mantuire: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/
O sa raspund si eu la problemele puse in mesajul tau. Toata invatatura ne-a fost data prin revelatie. Inclusiv cele zece porunci, pentru ca oamenii uitasera si ce e bine si rau sa faca. Tot din revelatie am aflat si ce trebuie sa facem pentru a ne mantui, dar si conditiile mantuirii. Citatele sfintilor nu sunt pareri, la fel si spusele Mantuitorului cu referire la cine nu se va boteza si cine nu se va impartasi. Unii protestanti au cautat sa rastalmaceasca invatatura ca sa intre si ei in aceasta, de aceea au minimalizat importanta Bisericii, a Sfintelor Taine, a preotilor, etc. Si au propagat aceste idei prin ecumenism, iar unii ortodocsi au ajuns, multi fara sa stie, sa puna pret pe ce spun unii protestanti, decat pe ce spun sfintii.
Raspunzand pe scurt la intrebarile din mesaj, bineinteles ca unii ortodocsi nu se mantuiesc, trebuie sa aiba si faptele credintei, pe langa har si credinta. Grija au mai mult cei ce au aceste conceptii, ei sunt preocupati daca se mantuiesc si altii, restul stiu raspunsul aproximativ. Despre cei care s-au nascut in alta tara si cei care s-au nascut intr-o tara ortodoxa da raspunsul si Parintele Galeriu cand a fost intrebat, spunand ca toti au aceeasi sansa. Cel care face fapte bune e luminat la fel ca Sf. Sutas Corneliu sa vina in Biserica. Exemplele date de tine sunt despre credinciosi ortodocsi, deci care fusesera botezati si miruiti. Cand un neortodox citeste ca nu e nevoie sa vina in Biserica Ortodoxa si ca e acelasi lucru daca ramane in cultul lui sau religia lui pagana, ajunge la acelasi rezultat, ce marturie despre Adevar mai poate da cineva? Marturiseste doar adevarul bazat pe rationamentul lui.[/QUOTE

Evident,.....marca ta......

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Raspunzand pe scurt la intrebarile din mesaj, bineinteles ca unii ortodocsi nu se mantuiesc,

Eu cred ca raspunsul este altul: "Bineinteles cei mai multi dintre ortodocsi nu se mantuiesc!" Si mai ales, "unii" dintre aceia care se trufesc in "ortodoxia" inteleasa de ei, lovesc in stanga si in dreapta si isi fac iluzii despre propria lor osteneala, ca si cum ar fi foarte pe placul lui Dumnezeu. Chiar ieri citeam in evanghelia dupa Luca, cap. 7, despre pericolul acestei inselari:

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.

Vezi tu, se intampla sa dorim de tineri sa alegem Calea lui Dumnezeu si chiar o alegem, dar vrajmasului nu-i prea surade ideea, si "te lucreaza" cum stie el mai bine. Dar tu nu-ti dai seama, fie din cauza respectului pe care-l ai in jur si care te incredinteaza ca esti placut tot la fel si in fata lui Dumnezeu, fie fiindca te autoanalizezi si nu prea ai ce sa-ti ierti, deci nici motive prea mari de smerenie n-ai cum sa ai! Si asa, putin cate putin, cazi in inselare si in slava desarta, fiind in mod paradoxal, mult mai putin iubit de Dumnezeu, decat este iubit un fost pacatos caruia i-a venit mintea la cap, iar cand a descoperit harul lui Dumnezeu, i se pare ca el de fapt era ultimul om care merita atata mila. Am observat si pe acest forum (Cristiboss, iarta-ma, dar nu la tine fac aluzie si chiar nu ai de ce sa te simti vizat, fiindca tu il iubesti si pe Dumnezeu si pe vrajmas, dar esti cam iute la manie..., ca si mine de multe ori), persoane care se indreptatesc peste masura pe sine, poate pe buna dreptate, dar nu l-ar ierta pe pacatos nici de-ar sta in cap. Ar fi in stare sa-i aminteasca pana la mormant pacatele tineretii lui, prostia lui, lipsa lui de credinta (parelnica, fiindca habar nu are cata credinta reala este intr-un suflet constient de pacatele sale). Parca ar fi Iona care era in stare sa se ia de Dumnezeu fiindca vrea sa le mai dea o sansa dusmanilor lui de moarte, ninivenii, si este chiar foarte dezamagit cand constata ca Dumnezeu i-a crutat si nu-i pasa lui ca de fapt ei se pocaisera si se caisera pentru faptele lor!
MANTUIREA!!! Nu priviti peste gard, fratilor, ca nu aveti ce vedea decat decorul pe care-l meritam. Priviti in adancul sufletului si ganditi-va daca sunteti in stare sa-l iubiti pe cel care v-a blestemat casa, v-a luat gaina din batatura, v-a taiat din salariu, v-a mintit ca va sprijina nu stiu unde, v-a inselat cu vorbe dulci pana si-a vazut sacii in car, sau v-a ocarat si v-a facut de tot rasul in fata lumii! Daca nu suntem in stare sa iubim astfel de oameni si sa ne rugam pentru ei, mantuirea noastra cea ortodoxa este clar pusa sub semnul indoielii! Cand NU STII, fiindca apartii altui neam, nici nu ti se cere asa ceva, si vei fi judecat de capetenia neamului tau, dupa legile poporului tau. Dar cand stii si faci altfel, nu prea stiu ce scuze vei invoca la judecata de pe urma si cine va tine cont de ele?

[catalin2]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu cred ca raspunsul este altul: "Bineinteles cei mai multi dintre ortodocsi nu se mantuiesc!" Si mai ales, "unii" dintre aceia care se trufesc in "ortodoxia" inteleasa de ei, lovesc in stanga si in dreapta si isi fac iluzii despre propria lor osteneala, ca si cum ar fi foarte pe placul lui Dumnezeu. Chiar ieri citeam in evanghelia dupa Luca, cap. 7, despre pericolul acestei inselari:

Eu am scris doar ca e o intelegere venita din afara ortodoxiei, daca vrei o poti cerceta, eu nu vreau sa iti impun nimic, spun doar care e intelegerea ortodoxa. Sper ca nu te-ai suparat prima data, si nu o sa te superi nici acum. Si o parte din ce mi-ai raspuns tine tot de conceptia acesta preluata din modernism, pe care am mai intalnit-o la cateva persoane pe forum. Adica faptul ca cei ce nu au aceasta gandire sunt ca fariseii, sunt inselati de mandrie si sunt si rai, pentru ca daca nu accepta invatatura altora inseamna ca ii urasc pe cei din alte culte/religii.
Nu este asa, dreapta credinta nu tine de mandrie si judecarea aproapelui. Niciun sfant nu era mandru sau rau si multi au fost martiri pentru marturisirea credintei. Noi in Ardeal tinem o sarbatoare a sfintilor transilvaneni care au marturisit ortodoxia. E sarbatoare cu rosu, din cate inteleg in alte regiuni nu e cu rosu, romanii de aici au marturisit dreapta credinta in conditii vitrege, fiind fortati de catolici, apoi de calvini si iar de catolici prin uniatie. In zona Brasovului si Sibiului oamenii nu prea au acceptat uniatia, au facut sacrificii pentru dreapta credinta. Noi trebuie sa urmam invatatura Bisericii si a sfintilor, nu a pastorilor care au strecurat aceste idei moderniste.

[acvilla77]

Te mantuiesti doar Ortodox,nu sa apartii religiei Ortodoxe.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de acvilla77

Te mantuiesti doar Ortodox,nu sa apartii religiei Ortodoxe.

frumos spus !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Sper ca nu te-ai suparat prima data, si nu o sa te superi nici acum.

Ti se pare ca sunt un... "suparacios"? Apreciez ce scrii, ca si pozitia ta, dar nu ai absolut nici un motiv sa te simti vizat.
Dreapta credinta a sfintilor, este una, iar afisarea unei ostilitati gratuite, sub umbrela "dreptei credinte", mai ales fata de un frate ortodox, este cu totul alta poveste. Despre asta vorbeam! Mantuirea nu se face cu forta, pentru cel caruia inca nu i-a fost oranduit sa se intelepteasca, iar cel ce nu are dragoste fata de cel ratacit, ci il povatuieste cu scarba si aroganta, sfaturile lui nu ajung la inima pacatosului, iar acele "povete" NU vin din... partea dreapta!...

[catalin2]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ti se pare ca sunt un... "suparacios"? Apreciez ce scrii, ca si pozitia ta, dar nu ai absolut nici un motiv sa te simti vizat.
Dreapta credinta a sfintilor, este una, iar afisarea unei ostilitati gratuite, sub umbrela "dreptei credinte", mai ales fata de un frate ortodox, este cu totul alta poveste. Despre asta vorbeam! Mantuirea nu se face cu forta, pentru cel caruia inca nu i-a fost oranduit sa se intelepteasca, iar cel ce nu are dragoste fata de cel ratacit, ci il povatuieste cu scarba si aroganta, sfaturile lui nu ajung la inima pacatosului, iar acele "povete" NU vin din... partea dreapta!...

E adevarat ce spui, acum te rog sa te uiti la mesajul meu si sa imi spui daca gasesti asa ceva in el. Nici macar nu povatuiesc, ci expun doar ce spun sfintii sau Biserica atunci cand se expune o invatatura care e diferita. Si cel ce spune altceva se simte atacat si incepe sa atace si judece. Cu tine nu prea am avut ocazia sa discut (dar am citit din mesajele tale), nu stiu daca ai urmarit discutiile pana acum. Intotdeauna am fost atacat din aceasta cauza, doar pentru ca spuneam punctul de vedere ortodox si erau persoane care nu acceptau asta. Cand un penticostal, cand un catolic, sau un stilist. Apoi si ortodocsi, fara sa fac nimic in plus, doar ca am expus invatatura privind singura Biserica. Uite si Cezar, eu nu am nimic cu el, el ma ataca din aceasta cauza, ca nu accept ce crede el.
Invatatura adevarata nu e invaziva, nu cauta sa se impuna cu forta, dar cea gresita da, daca nu accepti gandirea ecumenista esti judecat de cei ce o au, ca ai ceva, ca esti rau, ca esti, mandru, ca ii judeci. Nu e vorba de a te simti, asta e din modul acesta de gandire, daca spui ceva despre invatatura dreapta inseaman ca ii urasti pe cei din alte culte, pe alti oameni. Asa e gandirea aceasta, degeaba sunt discutii la suprafata despre multe lucruri, daca baza este formata din aceasta gandire venita din modernism. Si bineinteles ca cel ce o are nu stie ca e gresita, pentru ca nimeni nu spune ca e gresit ce crede, chiar daca e martor sau hindus, fiecare crede ca e bine ce crede.
Acum spune si tu cum trebuie procedat, sa nu scrii nimic, sa tii ascuns doar ca se supara cineva? Nu de aceea e un forum ortodox? Mesajul e si pentru Iustin.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Intotdeauna am fost atacat, doar pentru ca spuneam punctul de vedere ortodox si erau persoane care nu acceptau asta. Cand un penticostal, cand un catolic, sau un stilist. Apoi si ortodocsi, fara sa fac nimic in plus, doar ca am expus invatatura privind singura Biserica.
Invatatura adevarata nu e invaziva, nu cauta sa se impuna cu forta, dar cea gresita da, daca nu accepti gandirea ecumenista esti judecat de cei ce o au, ca ai ceva, ca esti rau, ca esti mandru, ca ii judeci. Nu e vorba de a te simti, asta e din modul acesta de gandire, daca spui ceva despre invatatura dreapta inseaman ca ii urasti pe cei din alte culte, pe alti oameni. Asa e gandirea aceasta, degeaba sunt discutii la suprafata despre multe lucruri, daca baza este formata din aceasta gandire venita din modernism. Si bineinteles ca cel ce o are nu stie ca e gresita, pentru ca nimeni nu spune ca e gresit ce crede, chiar daca e martor sau hindus, fiecare crede ca e bine ce crede.
Acum spune si tu cum trebuie procedat, sa nu scrii nimic, sa tii ascuns doar ca se supara cineva?

Acum, dupa parerea mea, raspunsul este pe undeva la mijloc. In sensul ca, nici ceea ce credem noi ca e bine, nu inseamna neaparat ca este atat de bine pe cat credem noi. Viata e plina de "nuante". Si un "buna ziua" daca-l spui sau primesti, conteaza tonul, fiindca el reflecta oglinda sufletului. Eu nu cunosc conflictele de care vorbesti tu, iar ceea ce sustin acum este pura teorie. Concret, fiecare are propriile pareri in relatia cu Dumnezeu, iar ele nu s-au format peste noapte (vorbesc la acele persoane care au reusit sa-L cunoasca pe Dumnezeu zi de zi timp de ani multi), ci vin odata cu experienta. Ei, in baza acestor pareri, fiecare se vede indreptatit sa aiba o anumita pozitie.
Eu nu spun ca tu nu ai dreptate, ci doar ca, probabil, uneori te precipiti in a pune la dispozitie o invatatura a unui Sfant Parinte, dupa cum ti se pare tie exemplu mai elocvent, cand poate ai fi putut afla la un alt Sfant Parinte o pozitie care sa vina intr-o usoara contradictie cu cealalta varianta, desi au fost sfinti amandoi. Dar, dincolo de "cautarea" mireanului mai mult sau mai putin experimentat, a citatelor din Sfintii Parinti, eu cred ca in primul rand trebuie sa stam stramb si sa judecam drept si nu invers: carui gand ne supunem? Cata pace este in sufletul nostru? Cata dragoste? Sau cata... tulburare? Nu vorbesc de ura, ci de tulburare. Cine spune ca, tulburat fiind, "cautarea" ta, mai este sub ocrotirea Duhului Sfant? Cata pace aduce exemplu oferit de tine? Este convingator, sau a provocat polemici pe care tu, intr-un moment de liniste si pace, le-ai fi putut evita? (Repet, vorbesc ipotetic, nu am nimic concret la care sa ma refer!)
In acest sens, spuneam zilele trecute de Parintele Calistrat Chifan, renumit pentru canoanele grele pe care le da, ca nu putea sa dea un canon greu unei femei care nu se spovedise zeci de ani si nici nu mersese la biserica, dar traise in lumea ei cu frica de Dumnezeu. Sau de Parintele Arsenie Papacioc, sa dea dezlegare imediata la impartasanie unui om care nu se impartasise de ani multi si care nu tinuse post nici in ajunul acelei zile. Aparent, aceste exemple, rupte din context, contrazic toate invataturile Sfintilor Parinti, doar ca unde Harul lui Dumnezeu vegheaza, intervine "exceptia" care confirma regula. Acum spune tu, daca Dumnezeu oranduieste si exceptii, de ce tinem noi mortis sa ne substituim legilor Lui, cu atat mai mult cu cat NU SUNTEM INDRITUITI?!? Eu cred ca cel mai firesc sfat pe care-l putem da in momente delicate care ne depasesc, este acela de a merge la duhovnic, iar asta s-o facem cu toata dragostea, astfel incat Dumnezeu Insusi il va indruma catre cel de care are nevoie si nu la altul care sa-l indeparteze mai rau de Biserica!

[catalin2]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu spun ca tu nu ai dreptate, ci doar ca, probabil, uneori te precipiti in a pune la dispozitie o invatatura a unui Sfant Parinte, dupa cum ti se pare tie exemplu mai elocvent, cand poate ai fi putut afla la un alt Sfant Parinte o pozitie care sa vina intr-o usoara contradictie cu cealalta varianta, desi au fost sfinti amandoi. Dar, dincolo de "cautarea" mireanului mai mult sau mai putin experimentat, a citatelor din Sfintii Parinti, eu cred ca in primul rand trebuie sa stam stramb si sa judecam drept si nu invers: carui gand ne supunem? Cata pace aduce exemplu oferit de tine? Este convingator, sau a provocat polemici pe care tu, intr-un moment de liniste si pace, le-ai fi putut evita? (Repet, vorbesc ipotetic, nu am nimic concret la care sa ma refer!)

Din fericire asta spun toti sfintii, pentru ca asta e invatatura ortodoxa, o gasim si in catehism. Cineva care are putine cunostinte poate crede ca un sfant spune ceva, altul altceva. Dar nu este asa, ca dovada poti cauta pe net un sfant cu conceptii ecumeniste, daca exista. Asta si subliniam de multe ori, aceasta invatatura nu exista in ortodoxie, de aceea cei ce o sustin nu dau si citate, pentru ca nu au de unde, doar interpretari proprii din Sfanta Scriptura.
Despre pace, adevarul nu e relativ si e exclusivist, exclude neadevarul. Din moment ce cineva propovaduieste ceva neaevarat e bine cel putin ca sa se stie si care e adevarul, daca nu pentru acea persoana, cel putin pentru cei ce il asculta. Cum ar fi de exemplu sa vina patru martori sa isi propovaduiasca invatatura incercand sa faca si prozelitism si ortodocsii sa taca, ca sa fie pace. E o greseala.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In acest sens, spuneam zilele trecute de Parintele Calistrat Chifan, renumit pentru canoanele grele pe care le da, ca nu putea sa dea un canon greu unei femei care nu se spovedise zeci de ani si nici nu mersese la biserica, dar traise in lumea ei cu frica de Dumnezeu. Sau de Parintele Arsenie Papacioc, sa dea dezlegare imediata la impartasanie unui om care nu se impartasise de ani multi si care nu tinuse post nici in ajunul acelei zile. Aparent, aceste exemple, rupte din context, contrazic toate invataturile Sfintilor Parinti, doar ca unde Harul lui Dumnezeu vegheaza, intervine "exceptia" care confirma regula.

Am raspuns la pasajele acestea, nu contrazice ceva, sunt perfect firesti. In primul rand toate aceset persoane erau ortodoxe, avand Sfantul Botez si harul de la Mirungere. Acesta nu se sterge niciodata. In cazul barbatului care avea o sotie neoprotestanta, parintele l-a considerat ca un marturisitor al ortodoxiei. Eu cand m-am spovedit prima data parintele m-a si impartasit, deci nu e ceva nefiresc sa se procedeze asa.