Ce este si ce NU este Biserica Cincizecimii ?

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

Iti raspund in cateva puncte:

2. Am citit aproape toate mesajele tale, de aceea ti-am scris acel mesaj cu concluzii, acum stiu ce invatatura propui tu. Toti oamenii spun ca ce cred ei este corect si adevarul, pentru ca altfel n-ar mai crede in ceea ce sustin. Si tu spui la fel, problema e sa fie si in concordanta cu ortodoxia, ca altfel fiecare om poate avea o filozofie personala.

Este o mare diferenta intre omul care cauta adevarul, si omul care cauta sa i se dea dreptate; este o diferenta uriasa. Cel care cauta adevarul, se bucura atunci cand i se demonstreaza ca a gresit. se bucura pentru are sansa ca incepand de astazi sa fie mai aproape de adevar. In schimb, cel care cauta sa i se de-a dreptate, se necajeste teribil, i se pare ca i s-a dat peste nas si ajuge chiar sa refuze adevarul, gandurile lui hranindu-se din seva unui duh de impotrivire. Astfel de oameni sunt oameni firesti, care nu au Duhul si propovaduiesc ceva ce li s-a "servit" drept doctrina obligatorie si pe care au inghitit-o sub amenintari carnale.

Pe Hristos il iubim pentru ca El ne-a iubit mai intai, nu pentru ca ne-au poruncit stramosii sau ierarhii bisericesti. Iar daca nu suntem in stare sa-I raspundem cu iubire, este pentru ca nu L-am inteles, nici pe El, nici "poruncile" sale. Si daca implinim doar randuiala legii, dar nu il iubim pe Dumnezeu din inima sincera, cum ne deosebim de Anna si Caiafa? Oare prin muzica pe ritmuri bizantine sau gregoriene sau anglicane? Oare prin stilistica iconografiei suntem mai aproape sau mai departe de adevar?

Daca eu spun ca nu randuiala ne mantuieste ci mila lui Dumnezeu, oare prin asta sufar de idei protestante? Din dorinta de a evada de sub tirania impostorilor care au indraznit sa se dea ucenici ai lui Hristos, iar nu pentru ca sunt contra frumoaselor noastre traditii. Daca am inteles motivul pentru care fariseii s-au lepadat de Hristos si eu observ acelasi comportament la mai bine de jumatate dintre clericii neamului, oare este ilegitima intrebarea daca sa-i mai urmez sau nu pe ei?

Hristos a poruncit la vremea aceea: "Sa ascultati invatatura fariseilor, dar faptele lor sa nu le faceti!" Dar sa intelegem si contextul. Cati stiau carte la vremea aceea? Cati si-ar fi permis sa cumpere o "Biblie"? Cate carti se tipareau?

Oare ce este diferit intre a spune adevarata biserica si biserica cea mai placuta? Prin ce se strica mesajul si unde este indemnul la ratacire? Iar daca nu este indem la ratacire, de ce il desfiintam? Pentru ca iubim adevarul, sau pentru ca iubim sa avem dreptate?

[leonte]

Iosif Iromonahul, intru a sa "Inainte cuvantare catra cetitori" la traducerea si adaptarea facuta din greceste a Filocaliei X a cuv. Isaac Sirul, incheie in felul urmator:

<<Pre aceasta dar citindu-o si deaca cineva din cititori, undeva intr-ansa vreo nenemerire va afla, si mai bine va intelege, intru umilinta sufletului il rog, ca cautand mai mult la oserdiia vointii decat la neputinta mintii, ertare sa imi dea, stiind ca nu iaste cu putinta a fi om fara de gresala, macar ori in ce chip ar fi, si sa se roage si pentru mine ... >>

Bun lucru este noua a intelege ca invatatura cea din scriitura omeneasca, de-ar fi chiar si mostenire directa de la unul din Apostoli, este supusa neintelegerii intru totul a duhului ce trebuie desprins din vorbele acelui sfant. Mai grav este pentru noi si pentru fii nostri, cand nu pricepem nimic din duhul invataturii si sugrumam intelegerea si dogma doar la literele acelei scrisori. Iar cand scrisoarea nu este cea originala, ci o talmacire la talmacire la spusele cuiva, care a citit de la cineva care a auzit din insasi gura Apostolului, apoi este clar ca pericolul rastalmacirii este si mai mare.

Atunci dar, cum putem afla adevarul? Caci a ne intoarce in timp ca sa-L auzim pe insusi Hristos predicand, este cu neputinta. Da, este. Dar a lua aminte la noi insine, in toata vremea si in tot ceasul NU este cu neputinta. La inceput pare a fi o grea lucrare, si este. Dar tot trudind, apare deprinderea cea buna si rugaciunea si apar lacrimile. Si putin cate putin, mintea se spala si leapada pornirile cele ucigatoare, se limpezeste, se despteapta, se ascute si se invata de la Hristos insusi, care este vesnic viu, fara sa avem nevoie a ne intoarce in timp.

Abia dupa o astfel de curatire putem avea nedejde ca vom pricepe adevarul din cele ce citim, in ciuda amprentelor pe care timpul le-a pus peste cele scrise.

[leonte]

...ale cuiva care a fost nevoit sa isi iubeasca vrajmasii, daca nu cumva era deprins cu asa o
iubire inca de la nastere.

<<Dumnezeu e dincolo de iubire, ... te accepta, te vrea asa cum esti tu. Numai sa fii sincer!
[...]
-De exemplu eu sunt curvar, fumez, sunt pacatos...
-Acestea nici nu conteaza domnule. Cu o simpla dezlegare, cu o simpa cainta cu o singura strigare si te-ai curatit!
...
O clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune.
- Dar asta nu suspenda importanta pravilei?
-Asta, pravila e... tipic tipic si la inima nimic.
>>

interviul pe larg aici: http://www.youtube.com/watch?v=ALAAGw8NvNo

Unii, cu o intelegere mai putin fericita a ortodoxiei, vor spune ca e vorba despre aceeasi placa ecumenista... sa zicem si pentru dasii Doamne Miluieste!

[leonte]

Mindria ne lupta si ne biruie pe toti, dar cei ce se imperecheaza cum mandria, socotind aceasta spurcaciune ca fiind un comportament nobil sunt cu totul lipsiti de Hristos si de Harul Sau. Pe acestia ii auzim puindu-se mai presus decat ceilalti oameni, decat celelalte popoare si au o abordare si o intelegere a lucrurilor total anapoda fata de invatatura sf. Parinti.

"Toata lumea comploteaza impotriva noastra! Suntem prigoniti precum erau prigoniti sfintii mucenici! Hristos pentru noi a spus : <<Nu te teme turma mica...>>. Noi suntem Biserica pe care portile Iadului nu o vor birui!"

Iata si un citat din Filocalie, foarte lamuritor despre viziunea pe care o aveau sfintii parinti asupra necazurilor vietii si asupra caderilor in pacate: " - De unde vine pornirea trupului? – - Pornirea trupului vine din negrija caci negrija te mâna sa judeci fara sa-ti dai seama si sa osândesti pe aproapele si asa te tradeaza. Când Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta îl pazea de dusmani, dar când nu se mai îngrijea sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu îi lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca."

Fiecare dintre noi este om adult, inzestrat de la Dumnezeu cu discernamant. Si pentru ca am fost inzestrati cu discernamant avem a da socoteala daca ne-am folosit sau nu de talantul acesta.