Apostolul Pavel

[cezar_ioan]

Un cuvant al parintelui care ne lumina duhul la seminariile de NT:
http://video.crestinortodox.ro/Mkwyx...tol_Pavel.html

[cezar_ioan]

Si o versiune despre viata Apostolului neamurilor:
http://video.crestinortodox.ro/index...id=PWKw44Dy5Dy

Este evident ca o personalitate precum a Apostolului Neamurilor urma sa fie analizată si comentata îndelungată de oameni din cele mai diverse sfere ale vieții religioase sau măcar intelectuale.Recomandarea de fata subliniază aceasta idee si prin urmare va supun atentiei trei cărți.Prima se numește ,,Sfantului Pavel:Intemeietorul universalismului" scrisa de Alain Badiou,filosof, romancier, dramaturg si activist politic francez.Are o abordare cu care mare majoritate a cititorilor de aici nu sunt obisnuiti dar activismul politic,mai ales cel francez, are o amprenta inconfundabila in abordarea intelectuala,s-ar putea sa nu placa la toată lumea dar surprinde o anumita intelegere modernă ce devine interesantă tocmai prin modul cum se raporteaza la personalitatea si invatatura Apostolului.Cartea aparuse la editura ,,Tact"in seria ,,Angelus Novus".

A doua carte pe lista este ,,Sfantul Pavel"a lui Arthur Darby Nock.Aici este vorba deja de analiza critica din partea unui cadru universitar specializat in istoria religiilor si cu o inclinatie spre studiul vieții si mesajului Apostolului. Comparativ cu francezul diferența este între un cadrul universitar britanic format la Cambridge si un filosof francez imprevizibil,fiecare cu genul sau de abordare.Nock insa nu este genul care sa facă concesii sentimental-religioase in dauna unei analize aproape chirurgicale,asta ca sa știți cam la ce sa va așteptați.Cartea se găsea la editura Herald.

Si la final dar nu la urma ,,Hristos viața noastră:asceza si mistica paulina"scrisa de Mitropolit Nicolae Mladin si apărută la editura Deisis,ediție ingrijita si preferata de Preot Profesor Ioan Ica Senior.Aceasta ultima recomandare poate fi mult mai apropiată de abordarea tradiționale,foarte interesantă,o replica ortodoxa de finete,erudita, la abordarile clasice catolice si protestante.Tocmai de aceea le-am si ales pe acestea trei deși autorul francez cu greu se poate califica ca fiind un catolic tradițional dar am optat pt verva eseistului in dauna unui spirit dogmatic usor arid.

Lectura plăcută pt cei interesați,celor nemulțumiți de recomandare ramanindu-le dreptul democratic de a-l huidui pe compilator,adică pe mine :) Personal francezul m-a surprins dpdv al disponibilitatii de a intra cu o analiza putin mai mult profana intr-un spatiu sacru,la Nock stiam la ce sa ma astept,este un clasic pt o un anumit gen de abordare dar cartea Mitropolitului Mladin mi-a placut foarte mult,foarte vie in abordare,nimic plictisitor,te indeamna spre mai mult studiu prin finetea abordarii si iti lasa in memorie multe aspecte frumos si erudit analizate.Numai bine.

Sensul mortii in raport cu viata din perspectiva Apostolului Pavel: o diagnoza spirituala a ,,Marii Treceri".

Intro: ,,Aşadar, putem afirma că ceea ce i-a fost descoperit Apostolului Pavel, legat de sensul morţii în raport cu viaţa, este că viaţa pământească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decât un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.Ceea ce s-ar impune acum, ca o concluzie finală, se transformă însă într-o întrebare: Suntem pregătiţi pentru această mare trecere? Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, care cerea pe patul de moarte, lui Dumnezeu, să-i mai dea încă puţin timp de pocăinţă, cred că exprimă totul din răspunsul pe care ar trebui să-l dăm."

Articolul poate fi citit aici

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sensul mortii in raport cu viata din perspectiva Apostolului Pavel: o diagnoza spirituala a ,,Marii Treceri".

Intro: ,,Aşadar, putem afirma că ceea ce i-a fost descoperit Apostolului Pavel, legat de sensul morţii în raport cu viaţa, este că viaţa pământească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decât un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.Ceea ce s-ar impune acum, ca o concluzie finală, se transformă însă într-o întrebare: Suntem pregătiţi pentru această mare trecere? Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, care cerea pe patul de moarte, lui Dumnezeu, să-i mai dea încă puţin timp de pocăinţă, cred că exprimă totul din răspunsul pe care ar trebui să-l dăm."

Articolul poate fi citit aici

Este minunat articolul. Mie si celorlalti care: "nu dorim moartea pentru că ne place viaţa, pentru că ne iubim casa, familia, opera noastră etc., iar ataşamentul faţă de acestea este, de cele mai multe ori, excesiv" nu ne ramane decat sa ne punem intrebarea: de ce nu suntem pregatiti pentru aceasta mare trecere? Oricum ( din pacate) nu din acelasi motiv pe care-l invoca Sfantul Antonie cel Mare, care mai voia doar timp pentru pocainta.
Am vrut doar sa atrag atentia (ca si dv) asupra articolului. Va multumesc, (spiritele incep, incet,sa se calmeze, nu stiu pana cand).

În prealabil postat de iana

Este minunat articolul. Mie si celorlalti care: "nu dorim moartea pentru că ne place viaţa, pentru că ne iubim casa, familia, opera noastră etc., iar ataşamentul faţă de acestea este, de cele mai multe ori, excesiv" nu ne ramane decat sa ne punem intrebarea: de ce nu suntem pregatiti pentru aceasta mare trecere? Oricum ( din pacate) nu din acelasi motiv pe care-l invoca Sfantul Antonie cel Mare, care mai voia doar timp pentru pocainta. Am vrut doar sa atrag atentia (ca si dv) asupra articolului. Va multumesc, (spiritele incep, incet,sa se calmeze, nu stiu pana cand).

Ma bucur mult daca lectura acelui frumos articol v-a bucurat sufletul si v-a indemnat poate launtric spre o si mai de durata aprofundare a subiectului tratat,convins fiind ca rod bun va va aduce trairii credintei dvs in fiecare clipa.Daca va mai ingadui Domnul mai am multe de adus despre acest mare apostol,desi nu pot promite cand,micile si nesemnificativele mele postari incercand sa se inscrie intr-o idee a apostolului si anume ca dedicarea in viata crestina este un raspuns la harul si dragostea lui Dumnezeu si nu un mijloc de a-i capta bunavointa cu nevrednice incercari fara corespondent duhovnicesc interior.Numai bine,Dumnezeu sa va calauzeasca pasii.

Cateva ganduri:,,Capitolul 13 din prima Epistolă către Corinteni a fost numit „imnul dragostei”. Iubirea creştină nu este o simplă emoţie pasageră, un impuls de moment, ci este o stare şi o lucrare. Dragostea este singura ce ne duce către veşnicie, pentru că iubirea cuprinde gândul veşniciei. Cel care iubeşte nu îşi pune problema morţii, problema despărţirii, ci simte că dragostea ce o poartă persoanei iubite nu poate fi distrusă de nimic şi niciodată. Pe de altă parte, atunci când iubeşti pe cine doreşti să îl ai totdeauna aproape, iar în faţa lui nu te mai lauzi, nu ţii atât de mult la părerea ta, ci devii binevoitor şi nu vrei să îl răneşti. Iubirea scoate la lumină bunătatea şi frumosul. Dintr-un suflet cuprins de răutate şi dintr-o viaţă urâţită de păcate multe, iubirea poate transforma răul în bine şi urâtul în frumos, poate schimba suflete şi poate reface vieţi. De asemenea, iubirea poate ierta foarte mult, poate uita răul şi poate şterge nedreptatea suferită. Din aceste motive spunem că iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acţionează cu răbdare şi bunătate, cu putere multă. Minunatul iubirii se află în orientarea ei, întotdeauna către celălalt, a trăi pentru a bucura pe altul, a trăi din bucuria celui de lângă tine şi a nu-l abandona niciodată. Dragostea le suferă pe toate cu multă răbdare, dar şi cu multă nădejde, arătând că iubirea acoperă cu tăcere păcatul celuilalt în faţa oamenilor, dar nu uită să stea de vorbă cu cel păcătos pentru a-l îndrepta. „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”, încheie Sfântul Pavel acest imn al iubirii creştine. Credinţa este încrederea în Dumnezeu, chiar dacă parcă istoria ne este împotrivă, nădejdea este mişcarea neîncetată către Dumnezeu, iar dragostea este Însuşi Dumnezeu, iar prin iubire Îl găsim pe Cel Care este iubire şi ne-a iubit cel dintâi. Sfântul Apostol Pavel ne spune în acest capitol că, dincolo de toate darurile, mai mare este Dăruitorul, iar iubirea este putearea care ne transformă, ajutându-ne să fim asemenea Dătătorului."(Ziarul Lumina)

,,Invatatura si viata crestina in intregime se intemeiaza pe dragoste. In acest sens, existenta lumii si a omului nu ne-o putem explica decat in virtutea dragostei dumnezeiesti. De asemenea, marturisim ca Dumnezeu este Iubire avand incredintarea faptului ca El, fiind Treime de Persoane, pe toate le lucreaza cu iubire. Si noi, oamenii, suntem chemati la asemanarea cu Dumnezeu in iubire, adica la a lucra toate manati fiind de puterea dragostei de Dumnezeu si de semeni.Pericopa apostolica aflata in I Cor. 13;1-8, cunoscuta indeobste sub numele Imnul dragostei, se inscrie in randul acelor pasaje biblice care nu sunt "cu anevoie de inteles". Intalnim in Sfanta Scriptura si indeosebi in epistolele Sfantului Apostol Pavel multe pasaje care, fara indoiala, necesita explicatii suplimentare, lamuriri, comentarii. Imnul dragostei insa nu. Citindu-l, nu starneste in mintea noastra intrebari deoarece nu ai cum sa nu constati simplitatea expunerii si totodata evidenta ei.

Imnul dragostei - de ce este citit la Maslu si nu la Cununie? Totusi, un semn de intrebare legat de acest pasaj, are in vedere maniera in care a fost asimilat acesta in cultul crestin. Nu de putine mi-a fost dat sa ma intreb cum de nu si-a aflat locul, Imnul dragostei, in cadrul Tainei Cununiei? De ce Biserica nu a randuit sa le puna inainte tinerilor, inca de la inceputul casatoriei importanta si specificul dragostei asa cum Sfantul Apostol Pavel, ni le prezinta in cunoscutul pasaj? Raspunsul ni-l ofera chiar pericopa apostolica, apartinand tot Sfantului Apostol Pavel, care se citeste in cadrul Tainei Cununiei, Efeseni 5; 20-33, in care se face referire in mod evident la dragostea dintre barbat si femeie, intre sot si sotie, in asociere cu cea dintre Hristos si Biserica: "Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea [... ] barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica".

Toate cele puse pe seama dragostei in Imnul dragostei raman valabile in cazul familiei crestine, numai ca in pasajul din Efeseni ni se arata un aspect particular al dragostei, specific familiei.Regasim insa cunoscutul imn al dragostei in randuiala Tainei Sfantului Maslu, citit in cadrul celui de-al treilea Apostol. Locul in care Biserica a randuit ca Imnul dragostei sa fie citit in cultul divin public ne arata caracterul universal al acestui pasaj, ca unul ce face referire mai ales la dragostea crestina fata de aproapele. Taina Maslului in intregime are un caracter tamaduitor, atat la nivel sufletesc cat si trupesc, de intarire in credinta, nadejde si dragoste. Pericopele apostolice, cele evanghelice, precum si rugaciunile citite, intaresc acest aspect. Dragosta crestina apare aici cu atat mai necesara, in raport cu suferinta si nevoile aproapelui.

In alt Apostol citit la Maslu se spune in acelasi sens: "Fratilor, datori suntem noi, cei tari, sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra; ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire". La ce oare ar putea face referire acel "noi, cei tari" daca nu la taria intru dragoste, credinta si nadejde, la taria statorniciei in virtuti. Iata, asadar, cum Imnul dragostei isi afla locul sau binemeritat in cadrul Sfantului Maslu, ca unul ce pune in evidenta puterea tamaduitoare a dragostei.Nu avem pretentia ca Sfantul Apostol Pavel a spus in aceste opt versete totul despre dragoste. Acest sentiment, despre care aflam tot din Scriptura ca este "cel mai mare", cel mai important, a fost de mii de ani versificat de poeti, cantat de muzicieni, pictat de artisti, explicat de filosofi, fara a fi epuizat. Dragostea este o realitate ce nu poate fi traita si prin urmare nici tratata exhaustiv. Avem insa pretentia ca Sfantul Apostol Pavel a surprins in acest pasaj esenta dragostei.

Daca la inceput spuneam ca Imnul dragostei nu este "cu anevoie de inteles", trebuie sa recunoastem cu sinceritate ca, din pacate, este "cu anevoie de trait". Toti resimtim sub o forma sau alta, in unele imprejurari, putinatatea dragostei in noi fata de ceilalti si in ceilalti fata de noi. De aceea, ar trebui sa citim cat mai des aceasta marturie despre dragoste a Sfantului Apostol Pavel. Ba chiar sa o invatam pe de rost, rostind-o ca pe o rugaciune in toate momentele in care constientizam ca am cazut din adevarata dragoste.Insa, cel mai important, este faptul ca Imnul dragostei nu trebuie sa ramana numai un reper pentru noi, numai "cuvintele Apostolului Pavel", ci sa devina propriile noastre cuvinte, propria noastra marturie izvorata din adancul inimii:

De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata"(autor:Radu Alexandru, sursa crestinortodox.ro)

Mai puteti citi si ,,Despre dragoste-virtute teologica"

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sensul mortii in raport cu viata din perspectiva Apostolului Pavel: o diagnoza spirituala a ,,Marii Treceri".

Intro: ,,Aşadar, putem afirma că ceea ce i-a fost descoperit Apostolului Pavel, legat de sensul morţii în raport cu viaţa, este că viaţa pământească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decât un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.Ceea ce s-ar impune acum, ca o concluzie finală, se transformă însă într-o întrebare: Suntem pregătiţi pentru această mare trecere? Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, care cerea pe patul de moarte, lui Dumnezeu, să-i mai dea încă puţin timp de pocăinţă, cred că exprimă totul din răspunsul pe care ar trebui să-l dăm."

Articolul poate fi citit aici

Excelent articolul, iar pentru cei care vor să aprofundeze mesajul paulin precum şi învăţătura multor Părinţi ai Bisericii recomand cartea pe care tocmai o citesc:
"Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte" - Jean-Claude Larchet, apărută la Editura Sophia în 2006. (Se găsea în urmă cu câteva luni în librărie.)

[cezar_ioan]

Îngăduiţi-mi să transcriu cuprinsul:

1. Originea şi înţelesul duhovnicesc al morţii (1. Pricina dintâi a morţii: păcatul strămoşesc. 2. Cele două feţe ale morţii. 3. Biruinţa lui Hristos asupra morţii)

2. Ceasul morţii (1. Încercările din vremea morţii - natura încercării; ajutorul cu care sunt datori semenii şi Biserica. 2. Fenomenele şi experienţele care preced moartea - retrospectiva întregii vieţi; apariţii, vedenii şi graiuri mai presus de fire; primejdia înşelării; mărturiile aduse de experienţele limită)

3. Răstimpul dintre prima zi şi a treia zi după moarte

4. Răstimpul dintre a treia şi a noua zi

5. Răstimpul dintre a noua şi a patruzecea zi: intrarea sufletului în cealaltă lume

6. Cea de-a patruzecea zi: judecata particulară

7. Răstimpul dintre cea de-a patruzecea zi şi Judecata din urmă

8. Problema Purgatoriului

9. Legăturile dintre vii şi morţi

10. Învierea morţilor şi Judecata din urmă

11. Viaţa cea veşnică. Împărăţia Cerurilor şi iadul

12. Gătirea de moarte şi de viaţa veşnică

[DragosP]

Acelaşi subiect, alt autor: Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte. Experiente contemporane de dupa moarte in lumina invataturii ortodoxe".