Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

@catalin2:
Supărarea lui Cezar o găsesc justificată, având în vedere că el nu-şi dă cu părerea, ci vorbeşte despre un domeniu pe care-l cunoaşte, practicându-l. A explicat de mai multe ori - şi sunt de acord cu punctul lui de vedere - că e greşit să se extindă competenţa cuiva peste domeniul altuia, că n-ar trebui să-i spună teologul psihologului ce este psihologia, după cum nici invers. Dacă sunt un bun tâmplar, n-o să te învăţ cum se croieşte o haină dacă tu asta faci de-o viaţă.

Tu demonizezi orice câştig al modernităţii, crezând că e de la cel rău, căutând binele, adevărul, ortodoxia în trecut. Respingi ştiinţa atunci când ţi se pare că îţi ameninţă soliditatea edificiului în care te-ai închis pentru a-ţi proteja ceea ce consideri a fi dreapta credinţă. Vei ajunge, la limită, să respingi evidenţele (aşa cum destul de mulţi deja o fac), optând pentru realitatea pe care ţi-ai construit-o. Iar dacă ne e teamă că temelia ar putea să ne fie zdruncinată de adevărurile ştiinţei, ar trebui să ne gândim la ce a spus Domnul: poate am clădit pe nisip, poate nu ne-am pus temelia pe El.

O teologie care refuză ştiinţa, după cum cu mirare constat că se întâmplă adesea pe forum, e la fel de periculoasă ca şi o ştiinţă care respinge teologia: ambele suferă de autosuficienţă. În trecut n-a fost aşa, teologii stăpânind bine ştiinţa vremurilor lor; de altfel, şi astăzi adevăraţii teologi au un interes deosebit pentru ştiinţă, găsind în ea înţelesuri noi, confirmări ale credinţei.

E bine ştiut, când e vorba de psihologie, omul e încercat de frică. Ne temem de psiholog ca de unul care ştie despre noi ceea ce noi nu ştim, care ne poate pune în faţă o oglindă în care nu vrem să ne vedem, care poate, eventual, să ne arate fundamentele şubrede ale unei false credinţe pe care o avem. Şi într-un fel cred că e justificată teama sau neîncrederea, atâta vreme cât nu-i cunoaştem intenţiile eventual ascunse pe care le are, cât nu ştim ce vrea să facă în sufletul nostru. Pentru că mulţi, câştigând posibilitatea de a manipula, o fac fără scrupule - şi mă gândesc aici mai ales la campaniile publicitare sau electorale.
Dar atunci când psihologul este credincios, când şi-a închinat el însuşi viaţa lui Hristos, cred că ştiinţa lui nu poate să ne fie decât de folos, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine fricile, bolile, patimile şi să sporim duhovniceşte.

Am vazut la tv unele emisiuni de divertisment, in care un grup de tineri erau hipnotizati si pusi in diferite situatii: ori plimbau o lesa, crezand ca e vorba de un catel; sau un tip puternic se lua la intrecere cu o babuta: cu cat se straduia el sa o invinga pe babuta, cu atat mai slab era si era invins, spre deliciul publicului.

La o vreme dupa aceste spectacole, au fost reactii din partea specialistilor, care au atras atentia asupra pericolului, care exista la acest fel de hipnoza: dupa 2 saptamani persoanele, care fusesera hipnotizate, au intrat automat in acea stare de hipnoza. Specialistii avertizau asupra acestui pericol.

Cezar, poti sa ne explici carui fapt se intampla acest lucru?
Dar daca hipnoza e facuta profesional, se poate intampla acelasi lucru, adica sa reintre in stare de hipnoza automat dupa o vreme?
As mai vrea sa stiu daca se poate crea o dependenta de hipnotizator.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Am vazut la tv unele emisiuni de divertisment, in care un grup de tineri erau hipnotizati si pusi in diferite situatii: ori plimbau o lesa, crezand ca e vorba de un catel; sau un tip puternic se lua la intrecere cu o babuta: cu cat se straduia el sa o invinga pe babuta, cu atat mai slab era si era invins, spre deliciul publicului.

La o vreme dupa aceste spectacole, au fost reactii din partea specialistilor, care au atras atentia asupra pericolului, care exista la acest fel de hipnoza: dupa 2 saptamani persoanele, care fusesera hipnotizate, au intrat automat in acea stare de hipnoza. Specialistii avertizau asupra acestui pericol.

Cezar, poti sa ne explici carui fapt se intampla acest lucru?
Dar daca hipnoza e facuta profesional, se poate intampla acelasi lucru, adica sa reintre in stare de hipnoza automat dupa o vreme?
As mai vrea sa stiu daca se poate crea o dependenta de hipnotizator.

Da, este posibil, desigur, sa se intample lucruri ca acelea descrise in legatura cu emisiunea de divertisment. Aspectul etic este prezent in orice fel de relatii umane. Iar deontologia profesionala, pentru cei care practica hipnoza, este o variabila la indemana/alegerea fiecaruia.
Dealtfel, purtam mereu o responsabilitate pentru actiunile noastre. Pana la hipnoza, insa, noi oamenii suntem responsabili de cum ne purtam cu aproapele, zi de zi, clipa de clipa. Suntem responsabili fata de noi insine, fata de partenerul de viata si de copii, fata de familia si neamul nostru, fata de straini, fata de concetateni, fata de cei care ne citesc textele si sau cartile etc.
Chestiunea aceasta a responsabilitatii nu e specifica doar relatiei dintre psihologul care practica hipnoza si clientul sau, ci priveste pe fiecare persoana in relatiile ei cu semenii. Sa ne amintim, va rog, aceasta!

Cat priveste reactiile dupa doua saptamani, iarasi acest lucru este posibil. In general, nu doar in urma hipnozei se intampla aceasta ci in orice tip de invatare, precum si in legatura cu predictiile personale autoinduse, precum si in programarea sau autoprogramarea mintala etc.
Explicatiile pot fi cam de aceeasi sorginte cu urmatoarea situatie (aleg un exemplu intentionat banal, pentru a demitiza hipnoza si toate exagerarile despre care s-a scris in multe studii dedicate reprezentarii sociale a hipnozei). Si mai fac o paranteza: nu hipnoza e un mit sau o abordare mistica, demonica etc. Ci mistice si demonice, mitologizante si nerealiste sunt reprezentarile sociale si interpretativitatea declansata mereu in unele persoane sau grupari ,atunci cand vine vorba de hipnoza. Aceste lucruri, repet, s-au lamurit de mult in cercurile cercetatorilor fenomenelor respective (hipnoza, pe de o parte, respectiv reprezentarea ei sociala si prejudecatile personale, pe de alta parte).
Si iata ca ma departez inca si mai mult de redactarea exemplului anuntat mai sus (revin imediat), precizind ca se impune sa facem o distinctie clara intre urmatoarele lucruri:
a) avem teorii din auzite sau bazate pe argumentul autoritatii despre un fenomen (aici, hipnoza);
b) am studiat sistematic domeniul;
c) am studiat si practicat hipnoza, atat ca psihologi instruiti in acest sens, cat si ca subiecti care au beneficiat de o forma mai superficiala sau mai profunda de hipnoza;
d) am fost victimele unor abuzuri savarsite asupra noastra de oameni rauvoitori care au utilizat o modalitate sau alta de inducere a transei hipnotice, provocindu-ne diverse neajunsuri;
e) suntem cunoscatori (sau ignoranti) in ceea ce priveste hipnoza, insa manuim dezbaterea pe aceasta tema in slujba unor motive partizane, mai mult sau mai putin declarate onest si complet.

Personal, marturisesc ca ma (auto)incadrez cu toata onestitatea de care dispun, in situatiile b si c. Precizez de asemenea ca nu sunt hipnoterapeut propriu-zis (exista o specializare distincta in acest sens), ca de mai bine de 10 ani nu am utilizat tehnica hipnozei si autohipnozei (nu in mod intentionat!) in relatiile mele profesionale sau de alta factura cu semenii. Ca psiholog am alta formare, utilizez alte instrumente de lucru atunci cand am o relatie de consiliere (putin din terapia cognitiva, mai mult din analiza tranzactionala, etc.).

Am facut toate aceste precizari pentru cei care sunt interesati in mod real de pozitia mea. Nu am nimic de ascuns nimanui pe aceasta tema.

[cezar_ioan]

Se poate, intr-adevar, ca un om sa reintre in starea de hipnoza dupa o vreme. Sunt mai multe explicatii posibile, toate plauzibile (ar fi multe de discutat aici, chestiunea e bogata in nuante) si ma limitez doar la o simpla schitare a catorva posibilitati:
1. Daca persoanei hipnotizate i s-a sugerat tocmai aceasta in sedinta de hipnoza.
2. Daca persoana sufera de anumite vulnerabilitati psihice, avind anumite inclinatii spre zonele de patologie mintala sau fiind serios afectata psihic. (tocmai din aceste motive, suntem instruiti sa ne alegem subiectii dupa o atenta evaluare diagnostica prealabila si nu lucram cu oamenii care au tendinte maladive pregnante ori sunt bolnavi de-a binelea, inconstientul lor dominind constiinta, avind conflicte interioare de intensitate nevrotica ridicata sau chiar psihotica, etc.)
3. Daca doreste pur si simplu sa faca aceasta (avind deja anumite repere din experienta traita deja - stie cum sa faca pentru a ajunge in starea respectiva).

Precizez ca hipnoza e la fel ca orice alt lucru: devine bun sau rau in functie de omul care il foloseste, de intentii, de pricepere, de multi factori care tin de relatiile interpersonale etc.

Cuvantul (hipnoza pe care am invatat-o noi la scoala se realizeaza prin vorbire) este, o stim cu totii, fie cel care alina fie cel care raneste, fie te tine in viata, fie te omoara etc. Cate nu face omul prin cuvant! Aproape totul, se pare...
Asadar, ca orice alt lucru, hipnoza poate fi un instrument util sau daunator.

Cat priveste dependenta, aceasta e o tendinta atat de raspindita a oamenilor, incat va rog sa imi intelegeti zambetul usor amuzat si sa nu mi-o luati drept impolitete. Pai sigur ca putem fi dependenti de aproape orice! Aceasta tine de multe... Va rog sa ne intrebam impreuna: e ceva pe lume de care sa nu fim dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica? UItati, eu de pilda sunt cu totul dependent fata de posibilitatea mea de a merge. Precum si de relatia cu semenii. Si de apa si de aer sunt dependent. Problema nu e dependenta ci tipul de dependenta! Daca dependenta e folositoare pentru viata noastra, atunci nu vad nici o problema. Necazul e cand suferim de pe urma unor dependente (alcool, droguri, televizor, net, forum etc.) care ne pot distruge viata.

Noi am fost invatati ca sensul oricarei interventii de tip consiliere/psihoterapie (inclusiv cand folosim instrumentul hipnozei) este de a contribui, dupa puteri, la dezvoltarea capacitatii clientului nostru de a deveni autonom in alegerile si activitatile sale. Adica, luptam impotriva bolii care, intotdeauan il invalideaza mai mult sau mai putin pe cel afectat si cautam sa obtinem o autonomie cat mai mare a persoanei repsective. Cand un bolnav devine o greutate pe umerii familiei, ai colegilor, prietenilor etc., suntem solicitati sa oferim sprijin calificat pentru ca persoana sa poata merge din nou pe propriile "picioare" (sufletesti). Sa fie capabil de auto-ingrijire, de responsabilitate, de munca, etc.

Daca un terapeut spune ca clientul lui a devenit dependent de el, noi raspundem, ca o gluma intre colegi (sau uneori foarte serios!) ca in realitate ... terapeutul e dependent de client! Deh, bogatele si mereu complicatele relatii umane...

[cezar_ioan]

Acum vad ca n-am mai apucat sa dau exemplul acela...:) M-am lasat purtat de firul gandurilor si am uitat de exemplul promis. Sper insa ca se intelege totusi cum vad eu problema si nadajduiesc ca a fost de folos, catusi de putin... Acum ma retrag la ...hypnos! Pic de oboseala, ma iertati!

Multumesc, Cezar-Ioan, pentru explicatiile de mai sus.
Toate bune si frumoase, daca ar fi doar atat, adica o relatie profesionala corecta intre hipnotizator si pacient sau client. Dar chiar tu ridici putin valul si putem intrevedea cate ceva, ce poate nu ai vrut sa spui, si anume, ca dependenta poate fi si inversa, adica hipnotizatorul sa fie dependent de pacient, ceea ce nu mi se pare corect din punct de vedere deontologic, dependenta putand fi si ea de mai multe feluri, nu?
Asta ce inseamna, altceva decat ca hipnotizatorul "pune" ceva in inconstientul pacientului, ceea ce nu e voie. De acord?

Din pacate mai sunt si altii care practica hipnoza, fara sa fie profesionisti. Ma gandesc la cei, care practica filosofia orientala intr-o forma sau alta si care au invatat sa intre in inconstientul altora, punand stapanire, in adevaratul sens al cuvantului, pe persoana in cauza.
Prin hipnoza se penetreaza un zid de aparare natural, pe care il are orice om. E adevarat? Oare care sunt urmarile?
Legatura dintre constient si inconstient se face prin ceea ce se cheama Anima/Animus, care la femei e un "barbat", iar la barbat e o "femeie". Cel putin asa explica Jung. Cu alte cuvinte, sufletul femeii e barbatesc, iar cel al barbatului e femeiesc.
Deci, cel care penetreaza acel zid de protectie, prin care trece doar Anima/Animus, practic face o "gaura", prin care pot patrunde necontrolat informatii din inconstient in constient, ceea ce e boala, daca constientul este de-a dreptul invadat de inconstient.
Ce ne poti spune despre acest aspect, Cezar?
Si mai am o intrebare: cum scapi de o dependenta de acest gen, creata de cineva altei persoane?

În prealabil postat de cezar_ioan

Acum vad ca n-am mai apucat sa dau exemplul acela...:) M-am lasat purtat de firul gandurilor si am uitat de exemplul promis. Sper insa ca se intelege totusi cum vad eu problema si nadajduiesc ca a fost de folos, catusi de putin... Acum ma retrag la ...hypnos! Pic de oboseala, ma iertati!

Somn usor si asteptam raspunsurile tale interesante!

În prealabil postat de cezar_ioan

Cat priveste dependenta, aceasta e o tendinta atat de raspindita a oamenilor, incat va rog sa imi intelegeti zambetul usor amuzat si sa nu mi-o luati drept impolitete. Pai sigur ca putem fi dependenti de aproape orice!

Intrebarea mea nu era referitoare la dependenta de orice, ci de cel care hipnotizeaza. Cum poate pacientul sa se sustraga unei asemenea dependente?

În prealabil postat de Miha-anca

Intrebarea mea nu era referitoare la dependenta de orice, ci de cel care hipnotizeaza. Cum poate pacientul sa se sustraga unei asemenea dependente?

Raspunsul: prin rugaciunea neintrerupta.