Povesti de Craciun - reale si inchipuite

[cristiboss56]

Primele mele intalniri cu Mos Craciun s-au lasat cu plansete si cu refuzul meu de a mai accepta cadouri de la omul care mi se parea infricosator. Dupa ce am trecut de acea varsta critica (aveam doi si, respectiv, trei ani), am inceput sa gust venirile Mosului si sa il astept cu nerabdare.

Vreau sa va povestesc, pentru ca mi-am amintit brusc zilele trecute, un Craciun care, pentru mine si cred ca pentru multi dintre voi, a fost neobisnuit. E vorba de Craciunul din '89, atunci cand abia intrasem in clasa I si cand, evident, credeam inca in existenta Mosului.


Pe atunci era inca obiceiul ca Mosul sa vina cu bradul de Craciun gata impodobit si cu cadourile pe care le lasa sub brad. In tot Bucurestiul se trageau inca focuri razlete si imi amintesc ca nu aveam voie sa aprindem lumina. Vecina care statea cu un etaj mai jos si-a aprins o tigara pe intuneric si a fost "avertizata" cu un glont infipt in tocaria geamului. Era un haos general, in care eu nu pricepeam bine ce se intampla si cei mari erau total buimaciti de ce se intampla in tara pentru a-mi explica mai multe.

"Mosu' o sa vina la tine, da' a pierdut pe drum bradul tau. S-a speriat de gloante si l-a pierdut…", a incercat sa imi explice bunica faptul ca nimeni nu putuse sa mearga sa cumpere brad.

Nu se poate descrie dezamagirea mea. Pentru mine, sa ma trezesc si sa gasesc bradul impodobit, cu toate luminitele aprinse si cu o gramada de cadouri sub el este - si acum, multi ani mai tarziu - cel mai placut moment al sarbatorilor. Nu puteam concepe cum o sa stie Mosul sa-mi aduca cadourile si unde o sa le poata lasa daca nu aduce si bradul cu el.

Pe langa toata agitatia din casa si televizorul care mergea non-stop si care mi se parea cel mai plicticos lucru posibil, inimioara mea era apasata de ideea ca nu o sa am brad si de nesfarsite scenarii complicate pe care mi le imaginam si in care Mosul nu mai stia unde sa vina (toate erau legate de lipsa bradului) sau gresea complet cadourile, sau nu mai venea…de rusine ca pierduse bradul meu.

In seara de 24 decembrie, am mers impreuna cu alti copilasi din bloc sa ne colindam vecinii si familiile (totul pe un fundal destul de sumbru, in care parintii si familiile noastre faceau in fiecare noapte de garda, cu schimbul, la usa blocului). Dar noi nu simteam nimic din framantarile lor, totul era neobisnuit, nou, iar noi eram bucurosi ca se intampla ceva, orice…

Aproape ca nu mai asteptam venirea Mosului si nu ma mai gandeam deloc la cadourile pe care trebuia sa le primesc. Si ce surpriza frumoasa am avut! Mosul facuse el ce facuse, cred ca ma vazuse trista si ingrijorata pentru bradul pierdut, asa ca mersese in piata (inca se mai tragea si oamenii erau speriati) si imi gasise un brad mare si frumos, un adevarat noroc... dar Mosul are mereu noroc, pentru ca e om bun!

Nu imi amintesc cadourile primite, dar sentimentul acela de miraculos din acea dimineata nu l-am pierdut nici astazi. Craciun Fericit! (Georgiana Papari)

[cristiboss56]

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita care credea cu ardoare in Mos Craciun si in existenta lui, indiferent de ce ar fi zis altii. Cu timpul fetita a crescut, a devenit femeie si s-a casatorit cu printul visurilor ei. Au facut o nunta mare si frumoasa unde toti invitatii s-au distrat de cu seara pana in zori.
Zilele treceau si se apropia Craciunul, sarbatoarea preferata a ei.
Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cantau la ferestre, cat puteau de tare, bucuria nasterii Domnului. Toti ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri in timp ce intrega casa parea invaluita intr-o sfanta liniste.
De teama sa nu fie prinsa ca ii scrie lui Mos Craciun, femeia cu suflet de fetita, se ascunse intr-un coltisor al dormitorului asteptand in tacere. Ea ii ceru acestuia un singur lucru sa-i aduca in dar–o fetita frumoasa si sanatoasa care sa le lumineze casa.
Peste 3 luni afla ca este insarcinata. La auzirea acestor vesti toata lumea era fericita. Se gandi ea, hm…chiar exista Mos Craciun! Peste alte 9 luni, pe 27 noiembrie 2005, aduse pe lume o fetita cu pielea ca laptele, cu parul balai si cu ochii ca cerul pe care o numi Andra-Analis.
La vederea ei lacrimile nu incetau sa-i curga.Emotiile erau prea mari,iar fericirea care o cuprinsese pe tanara mamica era de nedescris. Taticul ei ramasese mut de emotie la vederea printesei lui mult asteptate.
Zilele trecura si veni din nou Craciunul. Fetita crestea si pe zi ce trece se facea si mai frumoasa. Imi dorisem atat de mult o fetita incat nu concepeam ca as putea avea altceva.
Pentru prima data in acel an se umplu casa de lumina in Ajunul Craciunului. Asta pentru ca fiinta cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor, cea mai plapanda este si cea mai mai importanta intr-o familie. Un copil este mai important decat Mos Craciun. Nu cumva copiii l-au creat pe mosul incarcat de daruri? Copiii spun adevarul, iar daca ei spun ca exista Mos Craciun, acesta trebuie sa existe.
Era primul Craciun petrecut cu printesa noastra dulce. De mult nu mai experimentasem acele emotii din preajma sarbatorilor de iarna. Zambetul ei sincer si ochii mari albastri, patrunzatori, ma faceau sa am putere sa trec peste orice problema. Devenise centrul universului nostru, iar noi toti ne roteam in jurul ei. Vroiam sa-i daruim totul si intr-un timp cat mai scurt. Desi nu intelegea prea multe ne zambea din cand in cand in semn aprobator.
Pentru noi Craciunul a devenit, odata cu venirea fetitei noastre pe lume, timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri, care sclipesc in mii si mii de culori, al clipelor de veselie impartite cu cei dragi in jurul bradului. Un copil poate sa aduca fericire, si schimbare in sufletul unui om ranit.
Noi va dorim tuturor sa aveti in preajma un copil in timpul Sarbatorilor ca sa intelegeti schimbarea care se produce in momentul aparitiei in casa a unui ingeras. Craciun fericit!


Roxana C.

Nota :
Unele din povestile selectate , apartin redactorilor si colaboratorilor blogului :Blogul tuturor iubitorilor de Dumnezeu

[cristiboss56]

O prima idee de felicitare de Craciun a aparut in Anglia cand tinerii isi exersau scrisul creand texte de Craciun pentru parinti, dar Sir Henry Cole este primul care a realizat prima felicitare de Craciun. Fiind primul director la Muzeul Victoria, Sir Henry era prea ocupat sa trimita texte personalizate de Craciun.

Asa ca in 1843 l-a rugat pe bunul sau prieten John Calcott Horsley sa deseneze felicitarea. Felicitarea nu a fost primita fara controverse, pentru ca infatisa o familie ridicand paharele pentru toastul de Craciun. Puritanii le-au denuntat imediat. Ideea era excelenta pentru altii. Felicitarile de Craciun au devenit foarte populare, si alti artisti au urmat imediat conceptul lui Horsley.


... in 2004 Posta germana a 'pus la bataie' peste 20 de milioane de abtibilduri parfumate pentru a face felicitarile de Craciun sa miroasa a brad, scortisoara, turta dulce si a lumanare cu ceara de miere.

... multe organizatii fac felicitari de Craciun speciale pentru scopuri caritabile. Cea mai faimoasa astfel de actiune este probabil programul felicitarilor de Craciun UNICEF lansat in 1949.