Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Miha-anca

Intr-adevar, virtutea nu este lipsa placerii, ci refuzul placerii, daca ne gandim la calugari. Parerea mea.

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

În prealabil postat de andreicosmovici

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

Doamne fereste! Dar nu e vorba sa murim de foame. Mireanul se poate bucura de toate placerile; nu stiu insa cate ii sunt de folos.

[AlinB]

În prealabil postat de andreicosmovici

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

Depinde cat de departe vrei sa mergi cu despatimirea.

Nu trebuie sa mori de foame dar poti tine posturi, poti ocoli acele mancaruri care iti fac o placere deosebita daca ochiul duhovnicesc iti spune ca este o patima la mijloc, sau chiar doar un inceput, sau chiar una "mica".

[Fani71]

Nu prea inteleg de ce se vorbeste aici de lipsa de pacate a Maicii Domnuui. Nu asta era in discutie, ci eventuala eroare a sfantului Ioan Gura de Aur in ceea ce o priveste.

[Fani71]

Un citat intresant:

'In anumite cazuri parintii folosesc formule categorice si care se excud unele pe altele. Aceasta se datoreaza faptului ca au in fata lor si combat o erezie concreta.'
Panaiotis Nellas, Omul, animal indumnezeit, p. 238 (nota 8)

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Nu prea inteleg de ce se vorbeste aici de lipsa de pacate a Maicii Domnuui.

Draga Fani71, din nefericire multi oameni asociaza eronat lipsa de pacate cu lipsa placerii sexuale (considerand ca pacatul stramosesc este cel sexual, activitatea sexuala, interpretand in mod gresit pasajul din psalul 50: "in pacate m-a nascut maica mea"; ca orice om se naste pacatos datoria placerii sexuale firesti).

Asemena cugetare draceasca considera ca Maica Domnul e sfanta si "plina de har" si "Dumnezeu i-a facut marire" si este "fericita si preacinstita de toate neamurile" mai ales sau doar pentru ca nu a avut relatii sexuale si nici placere fireasca asociata. Insa Maica Domului a avut si are in primul rand fecioria duhovniceasca, fecioaria inimii careia i-a urmat fecioria trupeasca (si inaite si dupa nasterea Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu Adevarat si om Adevarat). Aceasta feciorie duhovniceasca a Maicii Domnului, plina de iubire libera si dragoste libera pentru Dumnezeu, a potentat dorinta Nascatoarei de Dumnezeu da a trai numai si numai pentru Dumnezeu si pentru oameni... iar harul lui Dumnezeu si Sfintii ingeri si Sfintii lui Dumnezeu si insusi Hiristos Iisus a ajutat-o in aceasta alegere si dorinta a ei plina de iubire. De aceea cand ingerul Gavriil i-a adus vestea cea mare ca ea a fost aleasa de Dumneze sa fie Mama Mantuitorului... a a aceptat voia lui Dumnezeu intru totul... si de aceea Ea ne indeamna sa facem TOATA voia lui Hristos (Ioan cap 2) si nu doar partial...
Multe ar fi de vorbit si de lamurit... de aceea sa ii ascultam pe sfintii filocalici.

Doamne ajuta.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de andreicosmovici

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

nu, dar nu ne imbuibam; mancam atata cat ne trebuie.

[Eugen7]

În prealabil postat de andreicosmovici

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

Asa este frate, insa din pacate unii mai "ravnitori" fara intelepciune considera ca progresul duhovnicesc se face altfel decat prin: smerenie onesta, pocainta sincerea, curatia constiintei...

Hristos Iisus a mancat si a baut, firesc, normal... la nunta din Cana a "facut" vin foarte bun, de foarte buna calitate. De ce? Ca sa incurajeze placerea bautului? Ca sa ii ispiteasca pe nuntasi sa bea acel vin bun la gust pana "isi pierd mintile"? Nicidecum, ci Hristos Iisus care pe toate le-a facut bune foarte, a facut si vinul bun la gust ca omul sa se bucure firesc de viata aceasta caci virtutea, sfintenia si harul vin numai si numai in dragoste de Dumnezeu si de aproapele, in smerenie, pocainta, constiinta curatanta... si nu prin sfortari, autoflagerari care duc la mandrie si in cele din urma la pierderea mintii...

Daca renuntarea la placerea fireasca ar imlica modificari fiziologice (si nu cognitiv-afective volitiv, libere, legate de constiinta) atunci haideti fratilor sa ne facem operatii sa ni se taine nervii specifici simturilor firesti (gust, miros, sexual) prin care percepem senzatiile de placere si durere... haideti sa facem copiii nummai "prin fecundare in vitro", haideti (cei casatoriti) sa aiba raporturi sexuale mecanice, ferite de orice placere senzoriala (ocolid orgasmul specific)... ba mai mult haideti sa elogiem frigizii si sa cautam sa ne mutilam si noi organele genitale pentru o frigidizare artificiala (nu e complicat, se intrerup nervii specifici), sa nu mai simtim placerea... iar activitatea sexuala sa fie ceva mecanic (robotizat)... Doamne fereste o asemnea cugetare draceasca.
Pentru mai multe detalii recomand Scara Raiului a Sfantului Ioan Scararul, captilolele despre Slava desarta, mandrie... discernamant duhovnicesc.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

Asa este frate, insa din pacate unii mai "ravnitori" fara intelepciune considera ca progresul duhovnicesc se face altfel decat prin: smerenie onesta, pocainta sincerea, curatia constiintei...

Hristos Iisus a mancat si a baut, firesc, normal... la nunta din Cana a "facut" vin foarte bun, de foarte buna calitate. De ce? Ca sa incurajeze placerea bautului? Ca sa ii ispiteasca pe nuntasi sa bea acel vin bun la gust pana "isi pierd mintile"? Nicidecum, ci Hristos Iisus care pe toate le-a facut bune foarte, a facut si vinul bun la gust ca omul sa se bucure firesc de viata aceasta caci virtutea, sfintenia si harul vin numai si numai in dragoste de Dumnezeu si de aproapele, in smerenie, pocainta, constiinta curatanta... si nu prin sfortari, autoflagerari care duc la mandrie si in cele din urma la pierderea mintii...

Daca renuntarea la placerea fireasca ar imlica modificari fiziologice (si nu cognitiv-afective volitiv, libere, legate de constiinta) atunci haideti fratilor sa ne facem operatii sa ni se taine nervii specifici simturilor firesti (gust, miros, sexual) prin care percepem senzatiile de placere si durere... haideti sa facem copiii nummai "prin fecundare in vitro", haideti (cei casatoriti) sa aiba raporturi sexuale mecanice, ferite de orice placere senzoriala (ocolid orgasmul specific)... ba mai mult haideti sa elogiem frigizii si sa cautam sa ne mutilam si noi organele genitale pentru o frigidizare artificiala (nu e complicat, se intrerup nervii specifici), sa nu mai simtim placerea... iar activitatea sexuala sa fie ceva mecanic (robotizat)... Doamne fereste o asemnea cugetare draceasca.
Pentru mai multe detalii recomand Scara Raiului a Sfantului Ioan Scararul, captilolele despre Slava desarta, mandrie... discernamant duhovnicesc.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Da, insa exista printre noi oameni care se simt foarte/exagerat de atrasi de abstinenta.
Majoritatea din pricina unor proaste raporturi cu sine (lipsa de onestitate fata de sine) precum si din pricina festelor pe care ni le tot joaca mecanismele inconstiente de aparare a eului.
Ce poti sa-i faci unuia care in viata lui nu a avut o relatie buna cu sotia (din variate pricini, care mai degraba se cereau inlaturate prin dezvoltare, iar nu prin regres acoperit fatarnic cu multa spuma/frisca asazis bisericeasca)? Sa ii confirmi ca viata sexuala e plina de satisfactie? Sa ii confirmi adica faptul ca el a cam ratat un lucru la care inca tine, de fapt, foarte mult?

Am invatat cu anii ca aparatorii cei mari razboinici ai abstinentei si postului sunt, de fapt, cei mai pofticiosi si libidinosi si prefacuti bipezi dintre noi... Impostori penibili, care isi inchipuie ca daca nu ii dam pe fata in mod violent, ne-au si dus de nas. Nu, nu ati pacalit pe nimeni, farisei fatarnici! Doar pe voi va batjocoriti, mai departe, pe voi si pe sotiile/sotii vostri, asa cum dealtfel ati facut-o mereu, intrucat nu ati voit sa lepadati mandria si atasamentele de propriile voastre nerozii si frici si nepriceperi/neputinte. Ati avut de ales (si inca mai avem cu totii) sa invatati tandretea si intimitatea reala (sufleteasca, nu neaparat cea sexuala), ori sa va tineti cu nasul pe sus, precum capra raioasa isi tine coada sus. Si nu ati voit sa alegeti smerita cugetare si invatarea, ci ati tinut sa faceti pe invatatorii in lucruri unde voi ati picat mereu testul...
Nu numai ca sunteti plini de resentimente, dar vreti sa infectati si pe semeni cu microbii vostri. Si din pacate, uneori nici nu va dati sema ce faceti, de fapt. Si va considerati curati si inocenti. Dar nu e, vai, decat un mecanism inselator al mintii robite bolii...
In Biserica exista o lucrare anume, bine randuita de Parinti, cu harul lui Dumnezeu, pentru tot omul; pentru mireni e una aparte. Cu ce drept vin unii pe aici sa predice supra-postul si hiper-abstinenta? Si sa defaimeze placerea unirii sotilor?
Cei care nu au descoperit ca placerea bine/cuviincios traita e cosubstantiala cu bucuria, cu dragostea/daruirea de sine, ar fi mai nimerit sa caute sa descopere! Nu sa bata campii, inchipuindu-se crestini pravoslavnici.

Cuviosii ne-au invatat mereu, cu discretie si delicatete, ca abstinenta si postul, in general, sunt lucruri tainice si individualizate, care nu se trambiteaza. Fatarnicii insa ne arata mereu altceva, zapacindu-ne de cap cu regulile lor seci, de ortodoxisti impietriti si perfizi. Sa nu-i credem!
Abstinenta nu se trambiteaza, ea se poarta. Dupa cum gaseste fiecare de cuviinta, dupa cum e sfatul duhovnicesc, dupa cum e voia lui Dumnezeu.

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Da, insa exista printre noi oameni care se simt foarte/exagerat de atrasi de abstinenta.
Majoritatea din pricina unor proaste raporturi cu sine (lipsa de onestitate fata de sine) precum si din pricina festelor pe care ni le tot joaca mecanismele inconstiente de aparare a eului.
Ce poti sa-i faci unuia care in viata lui nu a avut o relatie buna cu sotia (din variate pricini, care mai degraba se cereau inlaturate prin dezvoltare, iar nu prin regres acoperit fatarnic cu multa spuma/frisca asazis bisericeasca)? Sa ii confirmi ca viata sexuala e plina de satisfactie? Sa ii confirmi adica faptul ca el a cam ratat un lucru la care inca tine, de fapt, foarte mult?

Am invatat cu anii ca aparatorii cei mari razboinici ai abstinentei si postului sunt, de fapt, cei mai pofticiosi si libidinosi si prefacuti bipezi dintre noi... Impostori penibili, care isi inchipuie ca daca nu ii dam pe fata in mod violent, ne-au si dus de nas. Nu, nu ati pacalit pe nimeni, farisei fatarnici! Doar pe voi va batjocoriti, mai departe, pe voi si pe sotiile/sotii vostri, asa cum dealtfel ati facut-o mereu, intrucat nu ati voit sa lepadati mandria si atasamentele de propriile voastre nerozii si frici si nepriceperi/neputinte. Ati avut de ales (si inca mai avem cu totii) sa invatati tandretea si intimitatea reala (sufleteasca, nu neaparat cea sexuala), ori sa va tineti cu nasul pe sus, precum capra raioasa isi tine coada sus. Si nu ati voit sa alegeti smerita cugetare si invatarea, ci ati tinut sa faceti pe invatatorii in lucruri unde voi ati picat mereu testul...
Nu numai ca sunteti plini de resentimente, dar vreti sa infectati si pe semeni cu microbii vostri. Si din pacate, uneori nici nu va dati sema ce faceti, de fapt. Si va considerati curati si inocenti. Dar nu e, vai, decat un mecanism inselator al mintii robite bolii...
In Biserica exista o lucrare anume, bine randuita de Parinti, cu harul lui Dumnezeu, pentru tot omul; pentru mireni e una aparte. Cu ce drept vin unii pe aici sa predice supra-postul si hiper-abstinenta? Si sa defaimeze placerea unirii sotilor?
Cei care nu au descoperit ca placerea bine/cuviincios traita e cosubstantiala cu bucuria, cu dragostea/daruirea de sine, ar fi mai nimerit sa caute sa descopere! Nu sa bata campii, inchipuindu-se crestini pravoslavnici.

Cuviosii ne-au invatat mereu, cu discretie si delicatete, ca abstinenta si postul, in general, sunt lucruri tainice si individualizate, care nu se trambiteaza. Fatarnicii insa ne arata mereu altceva, zapacindu-ne de cap cu regulile lor seci, de ortodoxisti impietriti si perfizi. Sa nu-i credem!
Abstinenta nu se trambiteaza, ea se poarta. Dupa cum gaseste fiecare de cuviinta, dupa cum e sfatul duhovnicesc, dupa cum e voia lui Dumnezeu.

Sunt in asentimentul tau frate Ioan Cezar. Subscriu asertiunii tale.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.