Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Demetrius]

În prealabil postat de andreicosmovici

...M-am tot întrebat, am tot întrebat, şi nu am primit încă nici un răspuns consistent: de ce a lăsat Dumnezeu să existe o perioadă de infertilitate la femeie, în cadrul unui ciclu?...

Eu cred ca femeia nu are perioade de infertilitate.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Demetrius

Eu cred ca femeia nu are perioade de infertilitate.

In cadrul fiecarui ciclu, indiferent de lungimea acestuia, femeia are, grosso modo, o perioada de fertilitate, urmata de una de infertilitate, care se termina la urmatoarea menstruate. Aceasta însăşi (perioada de menstruaţie) reprezintă o perioadă infertilă în proporţie de 99,8%, într-o lungime variabilă (de la 4 la 6 zile, aprox, care se suprapun cu sangerarea). Sunt informatii cunoscute in detaliu, nu exista nici un dubiu asupra acestor realitati.

Ori, tocmai din această cauză mi-am pus întrebarea despre sensul pentru care, totuşi, Dumnezeu a dorit să fie aşa. Despre multe alte lucruri ne întrebăm sau ne minunăm, zicând: "Oare de ce a făcut Dumnezeu acest lucru în acest fel?". De ce, aşadar, să nu extindem această întrebare şi asupra alternanţei de fertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu al femeii?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicosmovici

Ori, tocmai din această cauză mi-am pus întrebarea despre sensul pentru care, totuşi, Dumnezeu a dorit să fie aşa. Despre multe alte lucruri ne întrebăm sau ne minunăm, zicând: "Oare de ce a făcut Dumnezeu acest lucru în acest fel?". De ce, aşadar, să nu extindem această întrebare şi asupra alternanţei de fertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu al femeii?

Perioada de infertilitate este perioada de predominanţă progesteronică. După cum arată însăşi denumirea de "progesteron", este vorba de un hormon care pune organismul femeii în condiţii optime pentru "prinderea", creşterea şi dezvoltarea sarcinii (=gestaţiei). Acest hormon produce numeroase efecte, care converg în direcţia acestui scop. Spre exemplu, temperatura bazală a corpului femeii creşte peste palierul de 37 de grade, pentru eficienţa clocirii. Oricum femeile au dorinţă de căldură mai mare decât bărbaţii. Spermiilor le convin temperaturi mai joase, de aceea locul lor de formare este oarecum în afara corpului; dimpotrivă, oălor fecundate le convin temperaturi mai înalte. Uterul însuşi suferă modificări în această perioadă, interiorul lui devine mai "stufos", mai "afânat", mai capabil să primească embrionul. Femeia devine mai susceptibilă la retenţia de lichide (uneori, de exemplu, apare umflarea ciclică a picioarelor). Pe de altă parte, faza progesteronică o predispune spre mai multă irascibilitate, uneori fiind mai puţin dispusă spre actul matrimonial, deoarece organismul "presupune" că fecundaţia este în curs sau foarte recent constituită. Când lucrul acesta nu se întâmplă, are loc menstruaţia şi ciclul se reia cu faza estrogenică.

Deci, venirea menstruaţiei reprezintă, de fapt, eşecul unei sarcini. Cu fiecare ciclu, organismul se pregăteşte, cu răbdare şi speranţă, pentru o sarcină.

Acum înţelegem de ce Dumnezeu a aşezat o perioadă naturală de infertilitate. În vederea sarcinii şi nicidecum, aşa cum ar putea sugera unii în mod empiric, în vederea contracepţiei.

In Christo,
M. Dragomir
medic de familie
atestat în planning familial.

[Mihailc]

Pentru a pune capăt controverselor sterile cu unii colegi de forum, o să încerc să fac câteva precizări de ansamblu asupra poziţiei, în mod vădit ingrate, adoptate de subsemnatul pe acest forum.

Am spus că o să încerc, deoarece observ că e foarte dificil pentru unii dintre noi să citească în mod corect şi onest exprimarea unei atitudini în propriul ei sistem de referinţă.

Într-un studiu de teorie a lecturii, Umberto Eco observa că majoritatea cititorilor manifestă o tendinţă de a compensa subiectiv aparenta incompletitudine a unui text cu o contribuţie proprie prin care lectorul încearcă să-şi lămurească, cu mijloacele culturale din dotare, fapte şi idei lăsate deliberat în suspensie de autor. Consecinţa aceste carenţe de percepţie este o înţelegere (auto)falsificată asupra mesajului, urmată de eroarea de opinie şi, în caz că opinia este exprimată public, dispersia în cascadă a unei întregi suite de minciuni cu efect de infecţie informaţională asupra altora.

Din abundenţa de variaţiuni a compensaţiei subiective în lectura unui text, evidenţiez doar două modele generice, foarte "bine reprezentate" pe forumul acesta:

1. Lectura de tip oglindă. Acest mod eronat de a citi este propriu persoanelor care sunt captive unui sistem închis de idei. Aceştia nu caută să înţeleagă ceea ce vrea să spună interlocutorul textual, ci urmăresc doar dacă mesajul lui încape, fără să rămână ceva pe dinafară, în propriul lor lagăr mentalitar. Dacă autorul are o credibilitate obligatorie, cum este cazul sfinţilor pentru unii creştini, textul este ajustat/amputat în aşa fel încât orice detaliu care nu poate fi înghesuit în cămaşa de forţă a propriei înţelegeri să pară că-i nesemnificativ sau subordonat părţii "arestabile". Protagoniştii acestei autoînşelări perceptive sunt oameni fragili care-şi construiesc în timp un mic templu numai a lor, ticsit cu idoli mentali cărora le aduc constant jertfe şi închinare la orice confruntare cu alteritatea, întrucât pentru ei mediul exterior este totuna cu haosul infernal al nesiguranţei şi a lipsei de sens. Partea proastă al acestui mod handicapat (în sens pur "tehnic", nu peiorativ) de relaţionare cu semenii este faptul că victimele acestei erori fac eforturi uriaşe să dea un sens universal micii lor religii individuale, fiindcă formele folosite în devoţiunea lor idolatră sunt adesea preluate dintr-o reţea vastă de informaţii care au realmente o relevanţă universală, cum este Tradiţia Bisericii.

(Întrerup aici postarea din criză de timp, dar revin.)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihailc

Din abundenţa de variaţiuni a compensaţiei subiective în lectura unui text, evidenţiez doar două modele generice, foarte "bine reprezentate" pe forumul acesta:

1. Lectura de tip oglindă. Acest mod eronat de a citi este propriu persoanelor care sunt captive unui sistem închis de idei. Aceştia nu caută să înţeleagă ceea ce vrea să spună interlocutorul textual, ci urmăresc doar dacă mesajul lui încape, fără să rămână ceva pe dinafară, în propriul lor lagăr mentalitar. Dacă autorul are o credibilitate obligatorie, cum este cazul sfinţilor pentru unii creştini, textul este ajustat/amputat în aşa fel încât orice detaliu care nu poate fi înghesuit în cămaşa de forţă a propriei înţelegeri să pară că-i nesemnificativ sau subordonat părţii "arestabile". Protagoniştii acestei autoînşelări perceptive sunt oameni fragili care-şi construiesc în timp un mic templu numai a lor, ticsit cu idoli mentali cărora le aduc constant jertfe şi închinare la orice confruntare cu alteritatea, întrucât pentru ei mediul exterior este totuna cu haosul infernal al nesiguranţei şi a lipsei de sens. Partea proastă al acestui mod handicapat (în sens pur "tehnic", nu peiorativ) de relaţionare cu semenii este faptul că victimele acestei erori fac eforturi uriaşe să dea un sens universal micii lor religii individuale, fiindcă formele folosite în devoţiunea lor idolatră sunt adesea preluate dintr-o reţea vastă de informaţii care au realmente o relevanţă universală, cum este Tradiţia Bisericii.

(Întrerup aici postarea din criză de timp, dar revin.)

Eu consider ca printr-o astfel de abordare nu facem decat sa complicam si mai mult lucrurile. Una este sa acceptam omul asa cum l-a lasat Dumnezeu, cu bune si mai putin bune, si alta este sa acceptam interpretarile "perpendiculare" ale Sfintei Traditii. Ceea ce spui tu, in perceptia mea, care nu pretind ca e cea ideala, ar fi ca si cum as merge la piata sa cumpar fasole, dar printre fasole ar mai fi intercalat si mazare, mac, linte, grau, neghina, etc, dar si bolovani... ca sa atarne mai greu la cantar. Ei, cum oare ar trebui sa procedam? Sa le luam pe toate "la kilogram", ca sa dam dovada de bun simt, sau sa refuzam sa bagam in traista altceva decat... "fasole"?

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

(Întrerup aici postarea din criză de timp, dar revin.)

Eu inca mai astept sa citesc partea a II-a... parea interesant.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru a pune capăt controverselor sterile cu unii colegi de forum, o să încerc să fac câteva precizări de ansamblu asupra poziţiei, în mod vădit ingrate, adoptate de subsemnatul pe acest forum.

Am spus că o să încerc, deoarece observ că e foarte dificil pentru unii dintre noi să citească în mod corect şi onest exprimarea unei atitudini în propriul ei sistem de referinţă.

Într-un studiu de teorie a lecturii, Umberto Eco observa că majoritatea cititorilor manifestă o tendinţă de a compensa subiectiv aparenta incompletitudine a unui text cu o contribuţie proprie prin care lectorul încearcă să-şi lămurească, cu mijloacele culturale din dotare, fapte şi idei lăsate deliberat în suspensie de autor. Consecinţa aceste carenţe de percepţie este o înţelegere (auto)falsificată asupra mesajului, urmată de eroarea de opinie şi, în caz că opinia este exprimată public, dispersia în cascadă a unei întregi suite de minciuni cu efect de infecţie informaţională asupra altora.

Din abundenţa de variaţiuni a compensaţiei subiective în lectura unui text, evidenţiez doar două modele generice, foarte "bine reprezentate" pe forumul acesta:

1. Lectura de tip oglindă. Acest mod eronat de a citi este propriu persoanelor care sunt captive unui sistem închis de idei. Aceştia nu caută să înţeleagă ceea ce vrea să spună interlocutorul textual, ci urmăresc doar dacă mesajul lui încape, fără să rămână ceva pe dinafară, în propriul lor lagăr mentalitar. Dacă autorul are o credibilitate obligatorie, cum este cazul sfinţilor pentru unii creştini, textul este ajustat/amputat în aşa fel încât orice detaliu care nu poate fi înghesuit în cămaşa de forţă a propriei înţelegeri să pară că-i nesemnificativ sau subordonat părţii "arestabile". Protagoniştii acestei autoînşelări perceptive sunt oameni fragili care-şi construiesc în timp un mic templu numai a lor, ticsit cu idoli mentali cărora le aduc constant jertfe şi închinare la orice confruntare cu alteritatea, întrucât pentru ei mediul exterior este totuna cu haosul infernal al nesiguranţei şi a lipsei de sens. Partea proastă al acestui mod handicapat (în sens pur "tehnic", nu peiorativ) de relaţionare cu semenii este faptul că victimele acestei erori fac eforturi uriaşe să dea un sens universal micii lor religii individuale, fiindcă formele folosite în devoţiunea lor idolatră sunt adesea preluate dintr-o reţea vastă de informaţii care au realmente o relevanţă universală, cum este Tradiţia Bisericii.

(Întrerup aici postarea din criză de timp, dar revin.)

Mihai, ne mai tii mult pe jar pana sa scrii si continuarea?
Am asteptat, am asteptat, dar vad ca... nimic.

Mie una mi se parea foarte interesanta cazuistica propusa.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

răbdare şi speranţă, pentru o sarcină.
Acum înţelegem de ce Dumnezeu a aşezat o perioadă naturală de infertilitate. În vederea sarcinii şi nicidecum, aşa cum ar putea sugera unii în mod empiric, în vederea contracepţiei.

Pai chiar Biserica Romano-Catolica sugereaza asta in Enciclica " Humanae Vitae"

Chipurile, Dumnezeu ar fi pus acea perioada in vederea contraceptiei, deci sa profitam de ea, fara nici o remuscare.

Cam asta este ideea.

Culmea, in acelasi text in care contraceptia in sine, este condamnata.