Mandria si altele

[cristiboss56]

Uite ce articol de folos a postat glykis , si daca ai putina rabdare , te rog sa-l citesti :

"Fără ispite si necazuri, nu ne putem mântui.
Nu uita că Domnul, pe cine iubeste, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape de El.
Suntem datori să primim cu dragoste încercările si să multumim lui Dumnezeu pentru toate.
Ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin, pentru încercare si pentru a ne tine pe calea smereniei. Numai să cunoastem slăbiciunea noastră si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"... Că vin si fără voia noastră, de la trup, de la lume si de la diavol.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite si tot felul de necazuri aici pe pământ. Că dacă trăim necăliti prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, asa sunt ispitele vietii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credintă, ne smeresc si ne învată să ne rugăm si să cerem sfat.
Când vin ispitele si te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un Paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citeste o catismă sau două din Psaltire..., iar după ce trece ispita si se face liniste în suflet, iesi din nou la ascultare si multumeste lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.
Să nu uităm că fiecare loc are ispitele lui si oriunde trebuie răbdare si multumire.
Uneori mă întreb: oare suferinta mea si a fiecărui om nu este o arvună a vietii vesnice? Că suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.
Sunt încă la examenul încercării suferintelor."
glykys ·

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1734.htm

[Tina06]

În prealabil postat de cristiboss56

Uite ce articol de folos a postat glykis , si daca ai putina rabdare , te rog sa-l citesti :

"Fără ispite si necazuri, nu ne putem mântui.
Nu uita că Domnul, pe cine iubeste, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape de El.
Suntem datori să primim cu dragoste încercările si să multumim lui Dumnezeu pentru toate.
Ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin, pentru încercare si pentru a ne tine pe calea smereniei. Numai să cunoastem slăbiciunea noastră si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"... Că vin si fără voia noastră, de la trup, de la lume si de la diavol.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite si tot felul de necazuri aici pe pământ. Că dacă trăim necăliti prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, asa sunt ispitele vietii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credintă, ne smeresc si ne învată să ne rugăm si să cerem sfat.
Când vin ispitele si te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un Paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citeste o catismă sau două din Psaltire..., iar după ce trece ispita si se face liniste în suflet, iesi din nou la ascultare si multumeste lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.
Să nu uităm că fiecare loc are ispitele lui si oriunde trebuie răbdare si multumire.
Uneori mă întreb: oare suferinta mea si a fiecărui om nu este o arvună a vietii vesnice? Că suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.
Sunt încă la examenul încercării suferintelor."
glykys ·

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1734.htm

Da, foarte frumos. Eu acum incerc sa scap de gandirea mea gresita. Inainte cand citeam asta " Pe cine Iubeste DUmnezeu, il incearca" - eu credeam ca asta inseamna suferinta, topoare, dat in cap, alungare, scuipare - din nefericire, atata intelegeam eu din asta.

Cateodata mi-e frica ma las in Voia Lui - la fel, din cauza strambaciunii din mine.

Frate Cristi - ce ai spus este minunat - Dumnezeu nu este contabil. Dumnezeu sa te binecuvanteze !

A-pro-pos - tu cum te-ai lasat de fumat? Eu sunt o mare proasta, pentru ca eu tot zic ca vreau sa ma las, dar de fapt eu iubesc viciul - Doamne iarta-ma ! Cum fac sa scap de aceasta placere bolnavicioasa?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tina06

A-pro-pos - tu cum te-ai lasat de fumat? Eu sunt o mare proasta, pentru ca eu tot zic ca vreau sa ma las, dar de fapt eu iubesc viciul - Doamne iarta-ma ! Cum fac sa scap de aceasta placere bolnavicioasa?

Prin Duhovnic m-am lasat si cu dracu m-am apucat ! Iar cand m-am mandrit de "realizarea " mea , dracu m-a pus din nou la pamant , m-a trantit de am vazut stele verzi . Nu-i reteta pentru asta , ci numai credinta si rabdare , rabdare si iar rabdare , apoi credinta si iar rabdare .
Nu dispera !

[Tina06]

În prealabil postat de cristiboss56

Prin Duhovnic m-am lasat si cu dracu m-am apucat ! Iar cand m-am mandrit de "realizarea " mea , dracu m-a pus din nou la pamant , m-a trantit de am vazut stele verzi . Nu-i reteta pentru asta , ci numai credinta si rabdare , rabdare si iar rabdare , apoi credinta si iar rabdare .
Nu dispera !

Doamne-Ajuta ! Si multumesc pentru cuvintele tale

[glykys]

Draga Tina, din putina si nevrednica mea experienta, iti spun asa:
1. Noi, singuri, suntem foarte nevrednici si nu putem sa spunem stop anumitor lucruri. Dar daca ne dorim si zicem: "Doamne ajuta-ma sa scap de pacatul asta! Doamne, Tu vezi ce slaba sunt, ajuta-ma!" si daca cerem si mijlocirea Maicii Domnului si a altor sfinti, pe care ii simtim noi mai aproape, altfel va sta treaba. Altfel, e treaba draceasca sa crezi ca numai tu, prin propriile puteri, vei putea face fata oricarui lucru, oricat de micut ar fi. Fara har, oricat de ambitios ai fi, nu te poti lasa de pacat. Sau te lasi si repede recazi.
2. Ajuta foarte mult spovedania. De fiecare data trebuie sa te rogi sincer sa ti se ierte respectivul pacat si sa fii constienta ca doresti sa pui inceput bun, cu ajutorul Domnului! Dar nu in mod formalist, gandindu-te ca maine oricum o sa recazi. Sa fii sincera de fiecare data si sa te gandesti ca puterea Domnului e mai mare si decat slabiciunea ta! Totul e sa contribui cu 0.01% si apoi umple Domnul pana la 100%.

Tot din proprie experienta, din ce am vazut la mine si la altii, am realizat ca mandria e de doua tipuri principale: aceea a fanfaronului si a laudarosului, care se considera buricul pamantului si ii dispretuieste pe ceilalti, dar si aceea a omului hipersensibil, care poate fi ranit atat de usor si care se vaita mereu de orice fleac. Nici unul, nici altul nu reusesc sa iasa din sine, din contemplarea fie a propriilor calitati, fie a propriilor defecte. Iar iesirea aceasta se face, cred eu, apropiindu-te de Dumnezeu prin rugaciune si de Dumnezeu prin oameni. Si atunci dispar aceste ganduri. Sa ne straduim sa ii slujim Domnului din postura in care suntem, cu nadejdea ca intr-o buna zi, vom deveni cum trebuie sa fim!

[Tina06]

În prealabil postat de glykys

Draga Tina, din putina si nevrednica mea experienta, iti spun asa:
1. Noi, singuri, suntem foarte nevrednici si nu putem sa spunem stop anumitor lucruri. Dar daca ne dorim si zicem: "Doamne ajuta-ma sa scap de pacatul asta! Doamne, Tu vezi ce slaba sunt, ajuta-ma!" si daca cerem si mijlocirea Maicii Domnului si a altor sfinti, pe care ii simtim noi mai aproape, altfel va sta treaba. Altfel, e treaba draceasca sa crezi ca numai tu, prin propriile puteri, vei putea face fata oricarui lucru, oricat de micut ar fi. Fara har, oricat de ambitios ai fi, nu te poti lasa de pacat. Sau te lasi si repede recazi.
2. Ajuta foarte mult spovedania. De fiecare data trebuie sa te rogi sincer sa ti se ierte respectivul pacat si sa fii constienta ca doresti sa pui inceput bun, cu ajutorul Domnului! Dar nu in mod formalist, gandindu-te ca maine oricum o sa recazi. Sa fii sincera de fiecare data si sa te gandesti ca puterea Domnului e mai mare si decat slabiciunea ta! Totul e sa contribui cu 0.01% si apoi umple Domnul pana la 100%.

Tot din proprie experienta, din ce am vazut la mine si la altii, am realizat ca mandria e de doua tipuri principale: aceea a fanfaronului si a laudarosului, care se considera buricul pamantului si ii dispretuieste pe ceilalti, dar si aceea a omului hipersensibil, care poate fi ranit atat de usor si care se vaita mereu de orice fleac. Nici unul, nici altul nu reusesc sa iasa din sine, din contemplarea fie a propriilor calitati, fie a propriilor defecte. Iar iesirea aceasta se face, cred eu, apropiindu-te de Dumnezeu prin rugaciune si de Dumnezeu prin oameni. Si atunci dispar aceste ganduri. Sa ne straduim sa ii slujim Domnului din postura in care suntem, cu nadejdea ca intr-o buna zi, vom deveni cum trebuie sa fim!

La fel , foarte frumos spus. SI sa stii ca ai dreptate - cateva din marturisiri eram in mod formalist , ca stiam ca o sa recad - asta la fel, din cauza ca am incercat sa fac singura - cum ii slujim Domnului din postura in care suntem?