Mandria si altele

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tina06

Mi-am dat seama ca am o mandrie iesita din comun, atat de uracioasa incat imi vine sa imi dau palme numai cat imi dau seama ce uracenie tin in mine - si daca ma smeresc, apoi am ganduri de mandrie

Tina , esti o fericita ! Da , ai citit bine , caci omul mandru din cale afara nu-si va da palme si nici nu va realiza in prapastia in care se afla !
Dar , vezi tu , nu-i bine nici ce-ti spun eu acum , caci poti sa te smintesti , sa te crezi mult mai putin pacatoasa , ori ce facem noi aici este tangential cu nenorocita de Slava Desarta . Cati scapa de mandria asta apasatoare si nenorocita ? Dar asta poate fi o consolare ? Nici decum , ci un indemn spre pocainta , spre rugaciune si meditatie , dar fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu aducem bun in viata noastra . Sa-I multumesti ca te mustra si nu-ti da pace pana la vindecare ta ! Cati oare constientizeaza cat este de grea patima care-i apasa ?
Esti pe drumul cel bun ! Sporeste in rugaciune , spovedeste-te cat poti de des si El nu te va parasi nici cand /
Doamne ajuta !

[Tina06]

În prealabil postat de cristiboss56

Tina , esti o fericita ! Da , ai citit bine , caci omul mandru din cale afara nu-si va da palme si nici nu va realiza in prapastia in care se afla !
Dar , vezi tu , nu-i bine nici ce-ti spun eu acum , caci poti sa te smintesti , sa te crezi mult mai putin pacatoasa , ori ce facem noi aici este tangential cu nenorocita de Slava Desarta . Cati scapa de mandria asta apasatoare si nenorocita ? Dar asta poate fi o consolare ? Nici decum , ci un indemn spre pocainta , spre rugaciune si meditatie , dar fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu aducem bun in viata noastra . Sa-I multumesti ca te mustra si nu-ti da pace pana la vindecare ta ! Cati oare constientizeaza cat este de grea patima care-i apasa ?
Esti pe drumul cel bun ! Sporeste in rugaciune , spovedeste-te cat poti de des si El nu te va parasi nici cand /
Doamne ajuta !

Dumnezeu sa te binecuvanteze , frate Cristiboss. Si da, ai intuit bine - sufar de slava desarta - da din aia subtila si nenorocita, abia cand is in groapa imi dau seama ca is uda pana la genunchi!

Acu sa fim pe calea de mijloc, ii multumesc Domnului cum spui tu ca ma mustra - dar eu am o oroare de suferinta.

Mintea mea e stramba tare - cum a spus Sfantul Arsenie Boca "in mintea stramba, si lucrul drept se stramba" - si am o minte stramba tare .

Ma chinuie faptul ca daca citesc rugaciuni nu-s multumita, daca nu le citesc, ma simt vinovata. Recunosc ca sunt momente cand lenea ma impiedica, dar sunt mom in care le fac asa cum se spune ca sa "bifez" norma.

Cand cineva ma supara, nu-s in stare sa am si eu vorba dulce - sa ii explic omului ce ma doare, ca el stiu ca nu-si da seama. Ori spun ce-mi vine la gura, ori iau toata vina asupra mea si apoi am resentimente. Mi-e frica sa spun cuvantul "vina" pentru ca in mintea mea asta stramba si urata, vina = pedeapsa = suferinta si acum vad cat de distorsionata e viata mea , gandirea mea , mi-e sila, mi-e mila, imi vine sa plang si totusi .... unde e pocainta aceea in care sufletul se schimba intr-o suflare? De aceea am sentimenul ca sunt fatarnica, ca ma gandesc ca daca intr-adevar as avea pocainta, nu as mai cadea in halul asta .

Doamne , cum ma suferi?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tina06

Doamne , cum ma suferi?

Cum ne suferi !
Cat loc de iertare , de necuprins cu mintea noastra patimasa , este in imensitatea Lui !

[cristiboss56]

Uite ce articol de folos a postat glykis , si daca ai putina rabdare , te rog sa-l citesti :

"Fără ispite si necazuri, nu ne putem mântui.
Nu uita că Domnul, pe cine iubeste, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape de El.
Suntem datori să primim cu dragoste încercările si să multumim lui Dumnezeu pentru toate.
Ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin, pentru încercare si pentru a ne tine pe calea smereniei. Numai să cunoastem slăbiciunea noastră si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"... Că vin si fără voia noastră, de la trup, de la lume si de la diavol.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite si tot felul de necazuri aici pe pământ. Că dacă trăim necăliti prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, asa sunt ispitele vietii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credintă, ne smeresc si ne învată să ne rugăm si să cerem sfat.
Când vin ispitele si te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un Paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citeste o catismă sau două din Psaltire..., iar după ce trece ispita si se face liniste în suflet, iesi din nou la ascultare si multumeste lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.
Să nu uităm că fiecare loc are ispitele lui si oriunde trebuie răbdare si multumire.
Uneori mă întreb: oare suferinta mea si a fiecărui om nu este o arvună a vietii vesnice? Că suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.
Sunt încă la examenul încercării suferintelor."
glykys ·

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1734.htm

[Tina06]

În prealabil postat de cristiboss56

Uite ce articol de folos a postat glykis , si daca ai putina rabdare , te rog sa-l citesti :

"Fără ispite si necazuri, nu ne putem mântui.
Nu uita că Domnul, pe cine iubeste, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape de El.
Suntem datori să primim cu dragoste încercările si să multumim lui Dumnezeu pentru toate.
Ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin, pentru încercare si pentru a ne tine pe calea smereniei. Numai să cunoastem slăbiciunea noastră si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"... Că vin si fără voia noastră, de la trup, de la lume si de la diavol.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite si tot felul de necazuri aici pe pământ. Că dacă trăim necăliti prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, asa sunt ispitele vietii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credintă, ne smeresc si ne învată să ne rugăm si să cerem sfat.
Când vin ispitele si te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un Paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citeste o catismă sau două din Psaltire..., iar după ce trece ispita si se face liniste în suflet, iesi din nou la ascultare si multumeste lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.
Să nu uităm că fiecare loc are ispitele lui si oriunde trebuie răbdare si multumire.
Uneori mă întreb: oare suferinta mea si a fiecărui om nu este o arvună a vietii vesnice? Că suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.
Sunt încă la examenul încercării suferintelor."
glykys ·

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1734.htm

Da, foarte frumos. Eu acum incerc sa scap de gandirea mea gresita. Inainte cand citeam asta " Pe cine Iubeste DUmnezeu, il incearca" - eu credeam ca asta inseamna suferinta, topoare, dat in cap, alungare, scuipare - din nefericire, atata intelegeam eu din asta.

Cateodata mi-e frica ma las in Voia Lui - la fel, din cauza strambaciunii din mine.

Frate Cristi - ce ai spus este minunat - Dumnezeu nu este contabil. Dumnezeu sa te binecuvanteze !

A-pro-pos - tu cum te-ai lasat de fumat? Eu sunt o mare proasta, pentru ca eu tot zic ca vreau sa ma las, dar de fapt eu iubesc viciul - Doamne iarta-ma ! Cum fac sa scap de aceasta placere bolnavicioasa?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tina06

A-pro-pos - tu cum te-ai lasat de fumat? Eu sunt o mare proasta, pentru ca eu tot zic ca vreau sa ma las, dar de fapt eu iubesc viciul - Doamne iarta-ma ! Cum fac sa scap de aceasta placere bolnavicioasa?

Prin Duhovnic m-am lasat si cu dracu m-am apucat ! Iar cand m-am mandrit de "realizarea " mea , dracu m-a pus din nou la pamant , m-a trantit de am vazut stele verzi . Nu-i reteta pentru asta , ci numai credinta si rabdare , rabdare si iar rabdare , apoi credinta si iar rabdare .
Nu dispera !

[Tina06]

În prealabil postat de cristiboss56

Prin Duhovnic m-am lasat si cu dracu m-am apucat ! Iar cand m-am mandrit de "realizarea " mea , dracu m-a pus din nou la pamant , m-a trantit de am vazut stele verzi . Nu-i reteta pentru asta , ci numai credinta si rabdare , rabdare si iar rabdare , apoi credinta si iar rabdare .
Nu dispera !

Doamne-Ajuta ! Si multumesc pentru cuvintele tale

[sophiateodora]

În prealabil postat de Tina06

Dumnezeu sa te binecuvanteze , frate Cristiboss. Si da, ai intuit bine - sufar de slava desarta - da din aia subtila si nenorocita, abia cand is in groapa imi dau seama ca is uda pana la genunchi!

Acu sa fim pe calea de mijloc, ii multumesc Domnului cum spui tu ca ma mustra - dar eu am o oroare de suferinta.

Mintea mea e stramba tare - cum a spus Sfantul Arsenie Boca "in mintea stramba, si lucrul drept se stramba" - si am o minte stramba tare .

Ma chinuie faptul ca daca citesc rugaciuni nu-s multumita, daca nu le citesc, ma simt vinovata. Recunosc ca sunt momente cand lenea ma impiedica, dar sunt mom in care le fac asa cum se spune ca sa "bifez" norma.

Cand cineva ma supara, nu-s in stare sa am si eu vorba dulce - sa ii explic omului ce ma doare, ca el stiu ca nu-si da seama. Ori spun ce-mi vine la gura, ori iau toata vina asupra mea si apoi am resentimente. Mi-e frica sa spun cuvantul "vina" pentru ca in mintea mea asta stramba si urata, vina = pedeapsa = suferinta si acum vad cat de distorsionata e viata mea , gandirea mea , mi-e sila, mi-e mila, imi vine sa plang si totusi .... unde e pocainta aceea in care sufletul se schimba intr-o suflare? De aceea am sentimenul ca sunt fatarnica, ca ma gandesc ca daca intr-adevar as avea pocainta, nu as mai cadea in halul asta .

Doamne , cum ma suferi?

Atunci cand vointa noastra incepe sa indrepte spre Dumnezeu iar galsul constiintei noastre incepe sa se desfunde, Dumnezeu ne ajuta sa facem primii pasi pe noul drum. Asfel, ne putem schimba aproape radical stilul de viata, avand parte de mare ajutor de la Dumenzeu. Dupa aceea, Dumnezeu ne lasa singuri, un timp, sa ne lucram vointa si sa ajungem la smerenie. In perioada aceasta, trebuie sa ne concentram atentia aupra interiorului nostru, asupra patimilor care trebuiesc stinse. Dumnezeu ne va ajuta, si nu-si va intoarce capul de la noi ! Iti recomand sa citesti Teofan Zavoratul : Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi !

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophiateodora

Atunci cand vointa noastra incepe sa indrepte spre Dumnezeu iar galsul constiintei noastre incepe sa se desfunde, Dumnezeu ne ajuta sa facem primii pasi pe noul drum. Asfel, ne putem schimba aproape radical stilul de viata, avand parte de mare ajutor de la Dumenzeu. Dupa aceea, Dumnezeu ne lasa singuri, un timp, sa ne lucram vointa si sa ajungem la smerenie. In perioada aceasta, trebuie sa ne concentram atentia aupra interiorului nostru, asupra patimilor care trebuiesc stinse. Dumnezeu ne va ajuta, si nu-si va intoarce capul de la noi ! Iti recomand sa citesti Teofan Zavoratul : Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi !

Frumos, adevărat cuvânt!
Cu mulţumiri,
Doamne ajută!

P.S. Curios lucru, aş spune, că în oceanul acestui "Dumnezeu ne lasă singuri" ajută foarte, foarte mult, tocmai rugăciunea!...:)