Cine a zis... (recunoasteti citatul)?

[Mihailc]

Nimic nu ilustrează mai bine atributul splendorii decât un deal împădurit, toamna, când totul intră în marea derivă a brunurilor. Primăvara e a jubilaţiei, vara, a unei omogene deplinătăţi, iarna – a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întâlnit decît toamna, în octombrie, pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare. Şi e de înţeles că anul bisericesc începe tocmai cu anotimpul acesta, în care sfîrşitul şi slava se întrepătrund. Întregul mister al credinţei îmi pare a porni de aici: de la intuiţia morţii ca glorie. Şi ca prag al unei nesfîrşite diferenţieri. Toamna, fiecare specie încheie altfel şi fiecare individ vegetal se singularizează într-o culoare proprie. În această diversificare extatică a particularului stă splendoarea spectacolului autumnal şi, poate, a destinelor noastre postume. . .(”Ştiu, vom muri, dar câtă splendoare!“)
Soarele de toamnă e o metaforă mai adecvată a cunoaşterii decât soarele estival, care poate duce căldura pînă la fierbinţeală şi disoluţie.
”Căldura“ duhului nu trebuie nici să topească, nici să exalte lucrurile: trebuie să le mângâie.

[tabitha]

Superb citatul ales ! Am gasit ca este din Andrei Plesu - Jurnalul de la Tescani (aparut la Humanitas in 2003).

[Mihailc]

Da, este o mică bijuterie prelucrată de meşterul Pleşu în timpul exilului la Tescani.

[glykys]

O sa postez eu, cum nu a mai postat nimeni:

Nasterea Domnului din Femeie "marturiseste harisma oricarei femeii de a-L naste pe Dumnezeu in sufletele pustiite ".

[Mihailc]

În prealabil postat de glykys

O sa postez eu, cum nu a mai postat nimeni:

Nasterea Domnului din Femeie "marturiseste harisma oricarei femeii de a-L naste pe Dumnezeu in sufletele pustiite ".

Paul Evdokimov

[glykys]

În prealabil postat de Mihailc

Paul Evdokimov

Ai onoarea.

[Mihailc]

"Nu cred că există simbol mai convingător şi mai la-ndemână al puterii în slăbiciune decât tăria ascunsă în puţinul oarecare al candelei. Tremurătoare şi aparent nevolnică, pâlpâirea ei modestă susţine rezistenţa casei întregi. Micuţa flacără e în stare să divulge reţeaua de îngeri ocrotitori, a cărei prezenţă înfricosează şi derutează semeţia oricăror nefârtaţi din preajmă. Aceeaşi luminiţă acţionează ferm, fără emfază, aproape nebăgată în seamă, menţinând deschisă, zi şi noapte, interfaţa dintre mister şi realitate, dintre vizibil şi invibil. Centrul de greutate al casei tale, e bine să ştii, se află în acest punct strălucitor, pe care se poate sprijini, oricând şi oricât, pârghia lăuntrică ce-ar putea să răstoarne sorţii războiului nevăzut. În penumbra încăperii, candela e singura baliză de lumină după care Dumnezeu îi recunoşte pe ai Lui şi, la fel, doar flacăra ei ferită te poate ajuta, pe tine, cel ce-L chemi încetişor, să-I distingi trăsăturile cereşti şi să-I contempli felul prietenos de a sosi la întâlnire. Cînd te prăbuşeşti, răpus de oboseala şi dezgustul zilei, te poţi lăsa liniştit în seama ei. Veghea fidelă a candelei ţine răutatea ostatică, asmuţind asupra casei adormite trezvia lucrătoare a îngerilor. Aşa neînsemnată cum pare, ea concentrează întreaga energie a opoziţiei la rău, de care trebuie să se învrednicească o aşezare de oameni. Duhul candelei răspândeşte discernământ şi măsură, restabilindu-i oricărui eveniment de peste zi proporţiile reale. Prezenţa ei, deopotrivă certă şi ireală, însufleţeşte credinţa, echilibrîndu-i elanurile vizionare. Nicicând închipuirea nu e mai ancorată şi mai puţin rătăcitoare decât atunci când respiri obscuritatea ocrotită a unei încăperi în care arde o candelă. Într-o lume dezamăgită, scânteierea ei minusculă probează speranţa de care eşti în stare, calitatea şi consistenţa răbdării tale, mai presus de ameninţarea care te împresoară. Când zaci doborât şi neluminat, candela casei tale rămâne lumina ta de poziţie, continuând să aştepte în beznă, încurajatoare şi profetică. Ceea ce vindecă fiinţa rănită de dezamăgire a unui oraş, împiedicând-o să-şi pulverizeze speranţele, e licărul candelelor aprinse, lumina lor neclintită pe care o zăreşti la ferestrele câtorva case."