Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan cezar

Valeu, Moshule, ca bine zisesi!...
Linii orientative pe care, cand le traiesti in fiinta ta, fie te simti ridicat pana la Cer, fie te prabusesti cu plans mare, cutremur, amestec de cainta si tainica mangaiere...

Linii orientative care te constituie!
Te preschimba!
Te spala,
te curatesc,
te vindeca,
te indruma,
te hranesc,
te dojenesc, te cearta,
te invata,
te trezesc si te pun in miscare.
Te poarta catre Hristos si in Hristos.

Linii orientative care sunt Calauza omului crestin, clipa de clipa, spre si pe Cale.
Busola lasata de oamenii lui Dumnezeu pentru noi, semenii lor, ca sa nu ratacim...

Linii orientative impletite din nevointa si har, marturii ale unor vieti indumnezeite.
"Si atat."
E putin lucru, oare, sfintenia Parintilor care picura chiar si in noi prin aceste "linii orientative"?

Frate Cezar, lauda ta ma pune la colt, crede-ma. Nu am nici un merit. Si-apoi daca tu imi dai dreptate, pot veni alti 20 care sa contra-argumenteze "dreptatea" mea. Laudele aduc sminteala, iar eu ma feresc de ele.
Dar e adevarat ca aceste "linii orientative" nu tin loc de mantuire decat in masura in care ne smerim si ne plecam genunchiul in rugaciune. Altfel devine o "lege" prin care ne consideram "autorizati" sa-L mai rastignim odata pe Mantuitorul Hristos. Dincolo de oricate filozofii intortochiate, porunci si canoane, ramane o vorba simpla si banala pe care noi romanii am cam facut-o tandari in adancul sufletului nostru: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Unde vreti sa incapa Dumnezeu printre rafturi rigide si manuscrise scortoase? "Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită! Si îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumină si mă mântuieşte!"

În prealabil postat de Teodosie

Mi-a placut foarte mult linkul cu Parintele Valerian fostul actor Dragos Paslaru ,multumiri!

Pe mine m-a coplesit pur si simplu. Adineaori imi aminteam cand povestea cum a fost intrarea lui in manastire cand Parintele Ghelasie a avut rabdarea sa-l asculte 2 ore, in timp ce el isi exprima naiv, "ostenelile" si convingerile lui religioase... Ei, fratilor, ganditi-va cam cum este cu noi care n-am ajuns sa avem chemarea spre monahism? Cam pe unde ne situam cand avem tendinta de a face "trimiteri" catre sfintii parinti? Oare am inteles cu adevarat ce scriau ei acolo? Eu am observat ca de fiecare data cand recitesc sau reascult "Pelerinul rus", sau "Sfantul Siluan Athonitul" sau "Calea rugaciunii launtrice" a lui vladica Antonie Marturisitorul, sau orice altceva din Sfintii Parinti, de fiecare data realizez ca nu mi-am insusit suficient de bine invataturile, si ca mai trebuie inca multa rabdare si rugaciune, pentru a avea ochi de vazut si urechi de auzit. Ca sa nu mai spun ca, incercand sa faci cat mai curat, esti expus cu atat mai mult tirului de ispite, altele decat cele de pana atunci de care uneori pari a fi mandru ca ai scapat, ca si cum ar fi fost meritul tau, nicidecum ca s-a milostivit Dumnezeu sa te cerceteze...

[Eugen7]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Laudele aduc sminteala, iar eu ma feresc de ele.

Frate nu intodeauna... Hristos Iisus insusi spune: "voi ma numiti pe mine invatatorul vostru si bine ziceti caci sunt".

Din nefericire sub masa smereniei se poate ascunde... si in multe cazuri se ascunde cancerul slavei desarte si al mandriei, de care numai si numai mila si harul lui Dumnezeu ne scapa.

Din Filocalie: Un monah a luat cuvantul intr-o adunare monahala, el fiind simplu monah, si intrucat a vorbit cu mare intelepciune luminat fiind de harul Duhului Sfant si de experienta sa (cultura, eruditie...), staretul i-a spus: Daca tu ai fi ramas in neamul tau, ai fi "ajuns" episcop. Iar monahul a raspuns smerit: "Asa este. O data am grait, a doua oara nu voi mai adauga nimic".

Asadar indemnul lui Socrate: "Cunoste-te pe tine insuti" este baza smereniei oneste, a pocaintei sincere... intocmai cum indeamna si Sfantul Pavel "sa se cerceteze fiecare pe sine".

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Dar e adevarat ca aceste "linii orientative" nu tin loc de mantuire decat in masura in care ne smerim si ne plecam genunchiul in rugaciune. Altfel devine o "lege" prin care ne consideram "autorizati" sa-L mai rastignim odata pe Mantuitorul Hristos. Dincolo de oricate filozofii intortochiate, porunci si canoane, ramane o vorba simpla si banala pe care noi romanii am cam facut-o tandari in adancul sufletului nostru: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!"

Subscriu asertiunii tale frate Mosh-Neagu.

Doamne ajuta. Harul, dragostea si pacea Domnului Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti.