Creatie versus evolutie

[cristiboss56]

Viziunea teologiei ortodoxe asupra controversei creationism-evolutionism



http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72652.html

[cristiboss56]

Având impresia că evoluţia speciilor este un fenomen real, unii filosofi si "teologi" au încercat să împace ideea teoriei evolutioniste cu învăţătura Bisericii despre Facerea lumii, astfel incat a aparut a apărut teoria evoluţionismul teist (sau creationismul progresiv), teorie ce sustine ca Dumnezeu a creat materia si legile universului, dar ca toate animalele, vegetatia si omul au evoluat in milioane de ani, de la o prima forma de viata.
Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:


1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu.
2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali.
3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice.
Spre exemplu il vom cita pe evoluţionistul teist Kalomiros care afirmă „la porunca lui Dumnezeu, peştii au început să iasă din mare pe uscat, târându-se, mergând pe aripioarele lor şi cu cozile lor, acum în afara apelor şi apoi din nou în ele, devenind reptile amfibii, luând diferite forme şi diferite dimensiuni. [...] Unele din aceste reptile şi-au dezvoltat la porunca lui Dumnezeu în genele şi cromozomii lor, abilitatea manifestată în capacităţi zburătoare, devenind primele păsări.” [1] Iar despre om, afirmă următoarele: „Ca indivizi, nu venim oare la existenţă prin evoluţie? ” [2]
„Harul lui Dumnezeu ne-a făcut să urcăm treptele care ne-au dus din ţărână spre organismele unicelulare din apă, apoi spre trilobiţi, după care Dumnezeu a luat de mână o creatură goală şi tremurătoare, ce căuta hrană şi încerca să scape de fiarele sălbatice, şi a binecuvântat-o insuflându-i Duhul Vieţii Sale şi a făcut-o suflet spiritual viu, aşezând-o într-o grădină sădită anume pentru el.” [3]
Insa, impotriva tuturor acestor sustineri "teologice", vom arata in continuare ca evolutionismul test este o erezie, intrucat contrazice flagrant revelatia Facerii lumii, relatata in Sfanta Scriptura, precum si invatatura Sfintilor Parinti despre aceasta.
Asadar, vom porni de la principiile sustinatorilor evolutionismului teist ce afrima ca nu exista nicio incompatibilitate intre teoria evolutiei si Facerea lumii revelata in Sfanta Scriptura, inaintand trei premise pe care acestia le accepta:
a) evolutia speciilor dintr-una in alta este un fapt real;
b) aceasta evolutie a avut nevoie de milioane de ani, asadar cele 6 zile ale facerii le putem interpeta alegoric ca ere geologice de milioane de ani;
c) Cuvintele Sfintei Scripturi, fiind insuflate de Duhul Sfant, sunt adevarate si nu se pot contrazice intre ele.
1. Teoria evolutiei sustine ca viata a aparut pentru prima data in apa, adica in "oceanul primordial", dar Sfanta Scriptura arata ca primele forme de viata au fost facute in ziua a treia, insa pe pamant si nicidecum in apa, fiind vorba de plante: "Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa."
2. Teoria evolutiei sustine ca toate vietuitoarele de pe pamant isi au stramosi comuni in animalele din apa. Tot aceasta teorie sustine ca stramosii pasarilor sunt animalele de pe pamant, fie dinozauri de prada bipezi, fie "stramosi reptilieni". Insa Cartea Facerii contrazice din nou aceasta teorie a ordinii aparitiei vietuitorelor pe pamant, intrucat Dumnezeu a facut toate fiintele marine si toate pasarile pamantului in ziua a 5-a si abia in ziua a 6-a Dumnezeu aduce la viata animalele pamantului. Daca zilele facerii ar putea fi interpretate ca milioane de ani, intrebam cum au putut aparea pasarile dupa modelul evolutionismului teist, fara sa existe vreo incompatibilitate cu revelatia facerii care arata ca pasarile existau inainte de a exista animalele tereste?
3. Daca zilele Facerii ar putea fi interpretate alegoric, ca milioane de ani, venind astfel in sprijinul teoriei evolutioniste ce afirma ca omul are un stramos comun cu maimuta (primate), atunci aceasta ar insemna ca:
A. Adam a avut ca stramos comun un animal, nefiind cu nimic mai presus de celelalte animale, cel putin intr-un stadiu initial.
B. Femeia nu a fost luata neaparat din coasta barbatului ci ar fi putu fi si ea sa fie un "hominid" separat ca si barbatul.
Ca urmare a acestor presupuneri nu se mai poate sustine ca Dumnezeu a „suflat” suflare vie peste tarana luata din pamant asa cum relateaza Biblia, si nu se poate sustine nici ca omul este chip si asemanare cu Dumnezeu, intrucat o primata sau oricare animal existent pe lumea aceasta nu are Chipul si Asemanarea cu Dumnezeu. Asadar, dupa aceste presupuneri inaintate de adeptii teoriei evolutionismului teist, ramane sa se concluzioneze ca Dumnezeu ar fi insuflat chipul si asemanarea Sa peste un astfel de "stramos" al omului. Insa aceasta afirmatie este lipsita de orice temei teologic.
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Si a luat Dumnezeu tarana din pamant si l-a facut pe Om. Iata ca din acest pasaj rezulta clar ca Dumnezeu nu l-a facut pe om dintr-un animal deja existent, ci l-a facut aparte pentru toate cele care erau deja facute: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."
4. Daca toata diversitatea creatiei a aparut in urma unui proces evolutiv inseamna ca moartea este un proces natural, iar nu o consecinta a pacatului stramosesc care a afectat toata creatia. Rezulta din aceasta ca moartea, suferinta şi stricăciunea ar fi existat în lume înainte de păcatul lui Adam, si-atunci nu păcatul ar fi cauza morţii si a suferintei, ci Dumnezeu care ar fi facut ca lucrurile sa fie asa. Ar insemna ca Dumnezeu nu a facut o lume perfecta si fara suferinta, ci una plina de durere. Insa Sf. Scriptura relateaza si intareste de nenumarate ori ca lumea la inceput era "buna foarte" iar singura cauza a mortii si stricaciunii in lume este doar pacatul:
"Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte." (Facere 1 :31)
"Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!"
"De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el"
"Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor."

[cristiboss56]

5. Daca evolutia speciilor dintr-una in alta ar fi un proces real si continuu in timp, iar omul s-ar trage dintr-un stramos comun cu maimuta, atunci nu mai putem spune ca exista o fire deplina si mereu aceeasi pentru toate vietuitoarele de pe pamant, deci nu mai exista o fire omeneasca deplina si mereu aceeasi, la toti oamenii si in toate vremurile, pe care Dumnezeu Fiul a luat-o pentru mantuirea si indumnezeirea noastra. Aşadar, acceptarea evoluţionismului înseamnă negarea întrupării Fiului lui Dumnezeu ca om pentru totdeauna, pentru ca omul ar insemna ca are posibilitatea de a se transforma si el in alta specie, sub influienta factorilor de mediu. A susţine că există evoluţie înseamnă a nega faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om deplin.
6. Admitand ca exista o evolutie a speciilor dintr-una in alta, nu se mai poate afirma ca "a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului", asa cum relateaza Sf. Scriptura caci daca evolutia este un proces continuu, atunci Adam nu a pus nume tuturor vietuitoarelor de pe pamant pe care le-a facut Dumnezeu, intrucat ar mai fi avut sa apara multe alte specii noi din cele deja existente, dupa moartea lui. Dar lucrul acesta arata iarasi incompatibilitatea relatarilor din Sf Scriptura fata de teoria evolutiei teiste, teorie care imprumuta toate premisele si concluziile din teoria evolutiei ateiste, cu singura exceptie ca admite un dumnezeu care a initiat si condus procesul evolutiv, activ si astazi.
7. De vreme ce adepții evoluționismului teist susțin că zilele facerii pot fi interpretate alegoric ca milioane de ani, iar multe specii de viețuitoare au dispărut definitiv de la o eră la alta, înseamnă ca versetul 26, cap. 1 din textul Facerii este lipsit de temei în ceea ce privește înstăpânirea omului peste toată creația: "Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!“". Așadar, omul nu a nu a primit în dar pământul, cu tot ceea ce a fost adus la existență pe el, ca pe ceva nou, întrucât conform teoriei evoluției, multe specii de animale și păsări au căzut pradă extincției mai înainte de apariția omului.
8. Daca zilele facerii ar fi intr-adevar milioane de ani, inseamna ca porunca a IV-a din decalog este cu totul lipsita de temei teologic, intrucat ziua Domnului de odihna nu ar mai fi o simpla zi, ci milioane de ani de "odihna".
Insa Moise primeste direct de la Dumnezeu cele 10 porunci, dintre care porunca respectarii zilei de odihna a Domnului isi are ca temelie directa ziua a 7- a de la Facerea lumii: "Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o."
Concluzie: Evolutionismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evolutioniste ce incearca sa ascunda ateismul si relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere stiintific este o incercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, in planul creatiei.
Sustinatorii evolutionismului teist nu sunt constienti de faptul ca toata invatatura lor despre evolutie isi are radacina in teoria evolutionismului ateist (naturalismul), si ca orice lucru care isi are temelia intr-o minciuna nu poate fi decat o minciuna cel putin la fel de mare, oricat ar fi de poleita cu citate biblice scoase din context.
Iata, acesta este absurdul celor care vor sa lipeasca minciuna cu adevarul, adica filozofia evolutionismului cu adevarul revelat din Sf. Scriptura.
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Alexandros Kalomiros, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 18. Comentariu: Kalomiros nu prezintă învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci încearcă să argumenteze evoluţionismul teist prin interpretarea greşită a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
[2] Ibidem, p. 30.
[3] Ibidem, p. 40. Comentariu: După părerea lui Kalomiros, acea creatură tremurătoare (viitorul om), încerca să scape de fiarele sălbatice. De aici rezultă erezia conform căreia fiarele sălbatice (carnivore) existau înainte de căderea protopărinţilor (Adam şi Eva); adică Dumnezeu ar fi rânduit ca animalele să se omoare unele pe altele înainte de căderea omului în păcat.

[cristiboss56]

CARTEA FACERII , CREATIA LUMII SI OMUL INCEPUTURILOR -_ Ieromonah Serafim Rose (extrase )INTREBARI SI RASPUNSURI. . . .

[Eugen7]

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...-o-erezie.html

Autorul articolului "Razvan" nu cunoaste cele despre care vorbeste...

"Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:
1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu."
Afirmatia este corecta.

"2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali."
Afirmatia este grestia, creationismul evolutionist teist nu afirma o asemnea elucubratie. Creationismul evolutionist teist afirma: Omul NU se "trage" din ceva (animale) ci omul doar din punct de vedere fiziologic, psiho-somatic nu se deosebeste cu nimic de animale, insa din punct de vedere duhovnicesc: doar omul pe langa viata biologica (fiziologica, psiho-somatica) are si viata duhovniceasca adica are ontologic capacitatea de a conlucra cu harul Duhului Sfant.

"omul este animal indumnezeit". CUM a fost creat Adam este o taina (asemenea modului CUM "devine" painea si vinul adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos la Sfanta Liturghie prin conlucrarea omului -preotul si credinciosii- cu harul Duhului Sfant... asemenea modului CUM se intrupeaza in om Logosul, Fiul lui Dumnezeu... asemenea modului CUM in Iisus Hristos "locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2,9... asemenea CUM noi oamenii "ne facem partasi firii Dumnezeiesti" II Petru 1,4... )

"3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
"Recomand studiul scrierilor Sfantului Simenon Noul Tolog despre primii oameni, rai si iad.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2001., pag 103 (pag 103 este aproximativa).

"4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice."
Pentru a vorbi de durata temporala trebuie precizat observatorul (un sistem de referinta fata de care se face masuratoarea duratei temporale).
Trebuie avut in vedere ca timpul, durata temporala este indisolubil legat de cognitia existentiala a observatorului, adica timpul se percepe strans legat de notiunea de eveniment.
Spatiul si timpul nu sunt coordonate (cadru) in care noi existam ci doar cognitii ale modului in care noi existam.
Astfel zilele creatiei au durata temporala diferita pentru observatori diferiti...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...-o-erezie.html

Autorul articolului "Razvan" nu cunoaste cele despre care vorbeste...

"Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:
1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu."
Afirmatia este corecta.

"2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali."
Afirmatia este grestia, creationismul evolutionist teist nu afirma o asemnea elucubratie. Creationismul evolutionist teist afirma: Omul NU se "trage" din ceva (animale) ci omul doar din punct de vedere fiziologic, psiho-somatic nu se deosebeste cu nimic de animale, insa din punct de vedere duhovnicesc: doar omul pe langa viata biologica (fiziologica, psiho-somatica) are si viata duhovniceasca adica are ontologic capacitatea de a conlucra cu harul Duhului Sfant.

"omul este animal indumnezeit". CUM a fost creat Adam este o taina (asemenea modului CUM "devine" painea si vinul adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos la Sfanta Liturghie prin conlucrarea omului -preotul si credinciosii- cu harul Duhului Sfant... asemenea modului CUM se intrupeaza in om Logosul, Fiul lui Dumnezeu... asemenea modului CUM in Iisus Hristos "locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2,9... asemenea CUM noi oamenii "ne facem partasi firii Dumnezeiesti" II Petru 1,4... )

"3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
"Recomand studiul scrierilor Sfantului Simenon Noul Tolog despre primii oameni, rai si iad.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2001., pag 103 (pag 103 este aproximativa).

"4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice."
Pentru a vorbi de durata temporala trebuie precizat observatorul (un sistem de referinta fata de care se face masuratoarea duratei temporale).
Trebuie avut in vedere ca timpul, durata temporala este indisolubil legat de cognitia existentiala a observatorului, adica timpul se percepe strans legat de notiunea de eveniment.
Spatiul si timpul nu sunt coordonate (cadru) in care noi existam ci doar cognitii ale modului in care noi existam.
Astfel zilele creatiei au durata temporala diferita pentru observatori diferiti...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

In fine, aici e ceva concret, ce se poate comenta.
Articolul nu e scris de acea persoana, e o preluare de la unul din autorii romani, l-am mai vazut.
1. Asta sustine evolutionismul teist, dar e o teorie aparuta inainte de ultimele cercetari stiintifice (Kalomiros a scris cartea in 1974), cum arata si Adrian Lemeni deocamdata stiinta contrazice teoria evolutionista.
2. Probabil tu nu stii exact ce spune evolutionismul teist, citeste cu atentie articolele si cartile date de tine ( posibil ca tu sa ai o alta parere fata de eroarea evolutionismului teist). Kalomiros si evolutionistii teisti spun ca Adam a fost luat dintre primatele sau oamenii primitivi de atunci, a suflat peste el si a devenit om. Si parintii lui se dezvoltasera prin evolutie din alte specii, mergand pana la organismele unicelulare (adica evolutionismul).
3. Gresit. Invatatura ortodoxa spune ca prin caderea lui Adam a intrat moartea in lume. Altfel Dumnezeu ar fi creat si moartea. Nici animalele nu mureau, nici oamenii. Unii sfinti chiar descriu animale si plante din Rai, nu se ofilesc si nu mor niciodata.
4. Iar teoria cu observatorii martieni. Facerea a fost revelata pentru a fi citita de oameni, nu de extraterestrii, sf. Efrem Sirul scrie de 12 ore pamantesti, nu de pe alta planeta. Iar interpretarea preferata de evolutionistii teisti, ca la Dumnezeu nu exista zile, dar nu exista nici ore, nici seara, etc.

[catalin2]

Parintele Serafim Rose despre evolutionism si evolutionismul teist.

"Potrivit teoriei evoluţiei, omul s-a ridicat din sălbăticie, şi tocmai de aceea cărţile îi arată pe omul de Cro-Magnon său pe omul de Neanderthal foarte sălbatici la înfătişare, gata să-i dea cuiva în cap şi să-i ia carnea. Evident, e doar ceva imaginar, nu un fapt întemeiat pe forma fosilelor sau pe altceva de felul acesta. Dacă crezi că omul provine din sălbăticie, vei interpreta întreaga istorie trecută în aceşti termeni. Dar Ortodoxia susţine că omul a căzut din Rai. În filosofia evoluţionistă nu e loc pentru o stare suprafirească a lui Adam. De-aceea, cei ce vor să păstreze şi creştinismul şi evoluţionismul sunt siliţi să alipească un Rai artificial unei creaturi de tip maimuţă. E vădit că avem de-a face cu două sisteme diferite care nu pot fi amestecate.

Până la urmă, se întâmplă că oamenii care fac acest lucru (inclusiv mulţi catolici din ultimele decade) să vadă că au ajuns în încurcătură, acceptând deci că evoluţia trebuie să fie corectă iar creştinismul un mit. Ei încep să spună despre căderea omului că este doar o cădere din imaturitatea cosmică: că atunci când oamenii-maimuţă, aflaţi într-o stare de naivitate, au evoluat în fiinţe umane, au dobândit un complex de vinovăţie - aceasta fiind căderea. Pe deasupra, ajung să creadă că la început nu există o singură pereche de fiinţe umane ci mai multe. Aceasta se numeşte poligenism - ideea ca omul provine din mai multe perechi.

De îndată ce ai cedat ideii că Facerea şi obârşia omului trebuie cercetate în chip raţionalist - pe temeiul filosofiei naturaliste a gânditorilor moderni - trebuie să laşi deoparte creştinismul. Filosofia naturalistă este tărâmul adevărurilor relative. Pe de altă parte, în învăţătura Sfinţilor Părinţi avem adevăruri descoperite şi date nouă de oameni insuflaţi de Dumnezeu.
În scrierile Sfinţilor Părinţi există o mulţime de material despre evoluţie, deşi pare greu de crezut. Dacă cercetezi ce anume este evoluţia din punct de vedere filosofic şi teologic şi apoi cauţi acele probleme la Sfinţii Părinţi, poti să găseşti o mare cantitate de informaţie. Nu putem pătrunde prea mult în ea acum, însă vom atinge câteva puncte, spre a caracteriza evoluţia din punctul de vedere al învăţăturii patristice.

[catalin2]

Trebuie notat în primul rând că, după Sfinţii Părinţi, zidirea este ceva destul de diferit de lumea pe care o vedem azi; este vorba de un principiu cu totul diferit. Lucrul acesta se opune gândirii "evoluţioniştilor creştini" moderni. Un astfel de evoluţionist, "teologul" grec Panaghiotis Trempelas, scrie că "Pare a fi mai slăvit şi mai dumnezeieşte şi mai în armonie cu metodele obişnuite ale lui Dumnezeu, pe care le vedem zilnic înfăţişate în natură, să fi creat feluritele forme prin metode evoluţioniste."

Vom nota aici că adeseori "teologii" sunt cam în urma timpului. Pentru a-şi cere scuze faţă de dogma ştiinţifică, de multe ori vin cu lucruri pe care oamenii de ştiinţă le-au părăsit deja, fiindcă oamenii de ştiinţă citesc ceea ce se scrie. "Teologii" sunt adeseori speriaţi că vor ajunge să fie demodaţi sau să spună ceva ce nu se potriveşte cu opiniile ştiinţifice. Astfel că adeseori se întâmplă ca ei să alunece către idei evoluţioniste, necercetând problema în întregul ei, neavând o filosofie dusă până la capăt şi neavând cunoştinţă de dovezile ştiinţifice şi de problemele ştiinţifice.

Ideea formulată de Panaghiotis Trempelas - potrivit căreia se presupune că şi creaţia este în acord cu metodele pe care Dumnezeu le foloseşte tot timpul - nu are, în mod sigur, nimic patristic, căci Facerea este venirea lumii la fiinţă. Oricare dintre Sfinţii Părinţi care scrie despre aceasta va spune că primele şase zile ale Facerii au fost cu totul deosebite de orice altceva s-a întâmplat vreodată în istoria lumii.

Chiar Fericitul Augustin spune: creaţia este o taină. El spune că nici măcar nu putem vorbi despre ea, fiind atât de diferită de experienţa noastră: ea este mai presus de noi. Creaţia este ceva diferit; este începutul tuturor celor prezente, nu felul lor de a fi în prezent.

Unii "teologi", mai curând naivi, încearcă să spună că cele şase zile ale Facerii pot fi perioade oricât de lungi, că pot să corespundă cu diferitele stra­turi geologice. Acest lucru este, bineînţeles, absurd, fiindcă straturile geologice nu au şase stratificări usor identificabile, sau cinci, sau patru sau orice alt­ceva de felul acesta. Există o mulţime de stratificări, şi nu corespund deloc cu cele şase zile ale Facerii. Deci asimilarea este mult prea inconsistentă.

[catalin2]

În realitate - chiar dacă pare un lucru îngrozitor de fundamentalist când îl rosteşti - Sfinţii Părinţi spun că acele zile erau de douăzeci şi patru de ore lungime. Sfântul Efrem Sirul chiar le împarte în două perioade, fiecare de câte douăsprezece ore. Sfântul Vasile cel Mare spune că în Cartea Facerii cea dintâi zi nu se numeşte "ziua întâi", ci "zi una", fiindcă aceasta este ziua cea una cu care Dumnezeu a măsurat tot restul zidirii; adică ziua întâi, despre care el spune că a avut douăzeci şi patru de ore, este exact aceeaşi zi care se repetă în restul creaţiei.
Dacă te gândeşti mai bine, nu este nimic cu adevărat dificil în această idee, fiindcă zidirea lui Dumnezeu este ceva cu totul în afara cunoaşterii noastre prezente. Asimilarea zilelor cu epocile nu are nici un sens; ele nu pot fi făcute să coincidă. Deci pentru ce ai avea nevoie de o zi care să fie de o mie său de un milion de ani lungime? Unii comentatori moderni, încercând să plaseze relatarea Facerii în interiorul scalei temporale evoluţioniste, au încercat în zadar să arate că Sfinţii Părinţi credeau că cele şase zile ale Facerii ar fi epoci îndelungate.

Cei ce au citat în acest scop menţionarea de către Sfântul Ioan Damaschin a celor "şapte veacuri ale lumii" (Dogmatica) au interpretat greşit spusele lui. Ideea că istoria lumii cuprinde şapte vârste, corespunzând celor şapte zile ale săptămânii Facerii este foarte veche, aflată chiar în perioada precreştină (vezi Damian Thompson, The End of Time, University Press of New England, Hanover, New Hampshire, 1997, pp. 7 şi 29, şi Francis Haber, The Age of the World, Johns Hopkins Press, Baltimore, 1959, pp. 19-21); dar, potrivit acestei idei, cele şapte veacuri vin după săptămâna Facerii. Sfântul Simeon Noul Teolog arată limpede acest lucru când discută despre cele şase zile ale Facerii şi despre ziua a şaptea, a odihnei lui Dumnezeu: "Dumnezeu, ca Unul ce cunoaşte dinainte toate, a zidit creaţia într-o ordine şi într-o stare bine împodobită, şi a rânduit cele şapte zile ca preînchipuire a celor şapte veacuri viitoare". Chiar scrierile Sfântului Ioan Damaschin arată limpede că atunci când vorbeşte de "şapte veacuri" se referă la istoria lumii de după Săptămâna Facerii, căci spune că "cele şapte veacuri ale lumii prezente cuprind multe veacuri, adică generaţiile de oameni" (Dogmatica). Lucrul acesta e şi mai vădit într-un capitol ulterior al aceleiaşi lucrări, în care scrie anume despre cele şase zile ale Facerii, arătând că el priveşte lungimea zilelor - chiar a primelor trei zile de dinainte de facerea soarelui - ca având lungimea unei zile solare, din care 365 alcătuiesc "cele douăsprezece luni ale soarelui" (Dogmatica)

Sfinţii Părinţi spun din nou, într-un singur glas, ca lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu sunt instantanee. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ambrozie cel Mare, Sfântul Efrem Sirul şi mulţi altii spun că, atunci când Dumnezeu creează, El rosteşte cuvântul şi este mai iute decât gândul.

Există multe citate patristice pe această temă, dar nu ne vom ocupa de ele aici. Nici unul dintre Sfinţii Părinţi nu spune că facerea a fost lentă.
Sunt şase zile ale Facerii pe care ei nu le descriu ca pe un proces îndelungat. Ideea că omul ar fi evoluat din ceva inferior este total străină oricărui Sfânt Părinte. Dimpotrivă, ei spun ca făpturile inferioare au apărut mai întâi spre a pregăti tărâmul fapturii celei măreţe, care este omul, ce trebuia să aibă o împărăţie gata făcută înainte de a veni. Sfântul Grigorie Teologul spune că omul a fost făcut de Dumnezeu în ziua a şasea, sosind pe pământul proaspăt zidit.

Există o învăţătură patristică completă despre starea lumii şi a lui Adam înainte de cădere. Adam a fost potenţial nemuritor. Cum zice Fericitul Augustin, el a fost zidit cu putinţa de a fi ori muritor, ori nemuritor cu trupul, iar prin căderea sa, a ales a fi muritor cu trupul.

Zidirea de dinainte de căderea lui Adam era într-o stare diferită. Sfinţii Părinţi nu ne spun prea multe despre ea: este ceva cu adevărat mai presus de noi. Dar unii Sfinţi Părinţi dintre cei mai contemplativi, precum Sfântul Gri­gorie Sinaitul, descriu starea Raiului. Sfântul Grigorie spune ca Raiul există şi acum în aceeaşi stare pe care o avea atunci, dar a ajuns nevazut pentru noi. El este aşezat între stricăciune şi nestricăciune, astfel ca, atunci când în Rai un copac cade la pământ, el nu se descompune, aşa cum vedem în jurul nostru, ci se preschimbă într-o materie bine mirositoare. Este o aluzie care ne spune că Raiul e mai presus de noi, că în el este o altfel de rânduială.

[catalin2]

În prealabil postat de cristiboss56

Viziunea teologiei ortodoxe asupra controversei creationism-evolutionism
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72652.html

Aici e articolul scris de preotul Doru Costache, despre care am mai scris, un adept al evolutionismului teist al lui Kalomiros. A fost numit la o parohie din Australia si a provocat o dezbinare acolo, o parte din enoriasi nu s-au mai dus la acea biserica din cauza aceasta. I-a uimit chiar si in acea parte a lumii pe enoriasi cu conceptiile sale moderniste. Dupa scurt timp a fost retras de Patriarhie.