Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de N.Priceputu

Cu privire la unirea dintre bărbat şi femeie mi se pare că ea poate fi ratată în două moduri: primul este desfrânarea, respectiv căutarea doar a plăcerii şi refuzând rodul firesc al ei, care sunt copiii, şi transformarea celuilalt într-un obiect, cu care comunic doar epidermic, la nivelul senzaţiilor; al doilea e prin respingerea plăcerii sau acceptarea ei ca pe ceva înjositor, însă necesar pentru procreere, unindu-ne cu celălalt doar pentru rod, şi reducându-l din nou pe celălalt la trupul său, necesar de astă dată pentru un scop bun.

În primul caz e vorba de o pervertire, în cel de-al doilea de o ratare a condiţiei umane prin reducerea ei la animalitate.

Cred că păcat este şi unul şi celălalt, dacă sunt abordate aşa, respectiv uitând că celălalt e un suflet unit cu trupul său şi că taina în care intru cu el cuprinde atât sufletul cât şi trupul în unirea cu Hristos. Poate fi o legătură care ne închipuim noi că e legiuită, însă dacă nu e dragoste este păcat, căci Dumnezeu lipseşte acolo unde nu e iubire. Iar omul care nu iubeşte e un om bolnav.

E o stare schizoidă, nevindecată, în care sunt separat în mine însumi, sfâşiat fiind între două chemări - una animalică şi cealaltă duhovnicească; vindecarea înseamnă tocmai îndumnezeirea integrală, inclusiv a animalităţii (şi probabil de aceea sintagma „omul - animal îndumnezeit”), stăpânirea şi transfigurarea ei în Biserică.

Cred că soţii îşi pot trăi frumos relaţia dacă ascultă de Biserică, nedispreţuind trupul, dar nici supunându-i-se, ci asumându-l şi supunându-l sufletului şi duhului, căci aceasta îi este poziţia firească, neferindu-se de naşterea de prunci dar nici iubindu-se doar cu acest scop, transfigurându-şi treptat iubirea către una tot mai duhovnicească şi mai netrupească, ţinând posturile toate şi rugându-se, trăind în relaţii bune, armonioase cu toţi şi toate, într-o relaţie bună cu trupul, sufletul şi duhul său, cu trupul, sufletul şi duhul soţului.

De altfel, consider că Ortodoxia asta a făcut mereu, asumând şi transfigurând materia, nerespingând nimic în afară de păcat, trăind în pace dumnezeiască cu toate. Ea nu dispreţuieşte unirea bărbat-femeie, mai mult, o sfinţeşte, scoţând-o din starea ei căzută şi punând-o la înălţimea care i se cuvine.

Foarte frumos spus, deloc nepriceput cuvantul tau, Cristiane!
Multumesc, multumesc, Doamne ajuta!

Mulţumesc, Cezar. Eu însumi vroiam să-ţi spun că am găsit foarte interesantă şi folositoare postarea ta anterioară.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ha ha...asta chiar e bună. Vrei să spui că e un păcat mic. Uite ce ne spune Părintele Arsenie Papacioc despre "păcatele mici" sau pe care noi le considerăm mici:

Am primit un biletel într-o împrejurare, unde vorbeam, îmi spune unul ca „eu am facut un pacat mic“. Fratilor, nu este lucrul mic în viata raul cel mai mic! E foarte mare pacatul! Si atunci eu, era lume mai multa decât aici: „Domnule draga, eu stiu pe cineva care avea un pacat si mai mic decât al matale! Adam n-a facut decât ca a muscat dintr-un mar dar a rasunat cerul si pamântul, pentru ca facuse o neascultare, pentru ca se despartise de Dumnezeul lui!” Pentru lucrul acesta a trebuit, pentru ca a fost jignita Sfânta Treime, Dumnezeirea, sa Se întrupeze Cineva din Sfânta Treime si asa S-a întrupat Mântuitorul, asa cum stiti. Dar pentru ca noi sa strabatem, desi suntem guvernati de El, cu multe ajutoare, avem înger pazitor, pe care l-ati cam uitat! Si spune asa într-un loc: „E cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina!“. Îngerul pazitor nu e singur, are alte miliarde de îngeri care sunt o mare unitate. Sunt extrem de puternici pentru ca sunt extrem de curati!

Parintele Arsenie Papacioc se referea la faptul ca un gest minor, cum a fost cel al perechii primordiale, a constituit un mare pacat, dar de ce? a fost vorba de neascultare a unei porunci date de Dumnezeu, si nu de un pacat "gastronomic".

eu am discutat cu parintele la Biserica si asa mi-a spus ca in Ortodoxie anumite mijloace contraceptive sunt tolerate, chiar daca nu reprezinta "idealul" de convietuire conjugala (daca sotia mea ramanea insarcinata inca o data, sau de mai multe ori, putea sa-si piarda viata).

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ioan cezar

Cornel, de unde ai scos-o pe asta cu influenta pozitiva a masturbatiei asupra dezvoltarii psihice/sufletesti? Oare am spus eu asa?

eu asa am inteles din acest text care va apartine:

În prealabil postat de ioan cezar

Toti copiii au o etapa in dezvoltare (prin care, daca nu trec, e semn ca au probleme de sanatate trupeasca si/sau psihica), in jurul varstei de 2 ani, in care se masturbeaza spontan, adica fara sa vada vreun model.

[Cornel Urs]

as dori sa mentionez din nou ca in ceea ce ma priveste, vad ca si pacate grave o relatie sexuala fara binecuvantarea Bisericii, adica concubinaj, de asemenea perversiuni sexuale in cadrul casatoriei, o relatie cu o alta femeie in afara sotiei, deci adulter.

pentru mine acestea sunt pacate mari.

dar folosirea unor mijloace contraceptive care nu distrug celula-ou, chiar daca nu e ceea ce Dumnezeu doreste pentru noi, totusi nu putem sa o punem la acelasi nivel cu pacatele mai sus mentionate.

În prealabil postat de Cornel Urs

Parintele Arsenie Papacioc se referea la faptul ca un gest minor, cum a fost cel al perechii primordiale, a constituit un mare pacat, dar de ce? a fost vorba de neascultare a unei porunci date de Dumnezeu, si nu de un pacat "gastronomic".

De un de până unde intrepretarea asta? Citeşte cu atenţie ce a spus.

Până la urmă fiecare face ce vrea şi cum vrea, Dumenzeu din marea sa iubire faţă de om i-a dat libertatea de a alege din pomul binelui sau al răului - lumea de astăzi. Spre ce înclină omul cu astea se va duce la dreapta judecată..

În prealabil postat de Cornel Urs

eu am discutat cu parintele la Biserica si asa mi-a spus ca in Ortodoxie anumite mijloace contraceptive sunt tolerate, chiar daca nu reprezinta "idealul" de convietuire conjugala (daca sotia mea ramanea insarcinata inca o data, sau de mai multe ori, putea sa-si piarda viata).

Frate e bolnav unul dintre soţi, păi atunci stai în loc. Nu comentez ceea ce a spus părintele...

"Căsnicia este o ambianţă în care cei doi parteneri – soţul şi soţia – pot experia în chip nemijlocit răbdarea?

Da. Depinde de fiecare. O, sunt greutăţi foarte mari în viaţă, sau pentru unul sunt mai mari, pe care trebuie să le suporte şi celălalt. Şi cel care suferă, care-i bolnav, şi acela trebuie să rabde, aşa după cum trebuie să rabde şi cel care stă lângă celălalt. În căsătorie este şi multă răbdare, poate mai multă răbdare decât la monahi. Monahii au şi ei virtuţile lor, dar au şi mirenii virtuţile lor. Este sfântă şi căsătoria. Nu spun că nu-i sfânt şi monahismul deşi - am accentuat – monah devii prin ierurgie, om căsătorit devii prin taină.

Cum se împacă aceasta moderaţie cu sentimentul întotdeauna excesiv – al preaplinului dragostei, cu bucuria sufocantă, resimţită ca nemăsurată pe care şi-o provoacă contemplarea subiectului iubit?

Dar în răbdare este numai moderaţie? În răbdare este mai multă forţă, mai multă exaltare, decât în nerăbdare.

Vreţi să dezvoltaţi puţin…?

Este mai multă forţă. Să rabd pe cel care este căsătorit cu mine, şi poate este bolnav, chiar toată viaţa. Este şi o iubire a lui Dumnezeu, încât nu eu văd în răbdare moderaţie. Văd în nerăbdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proastă moderaţie; adică o păcătoasă moderaţie. Poate moderaţia este cerută de iubirea adevărată. Iarăşi trebuie să împăcăm aceste două antinomii: să fiu răbdător înseamnă să iubesc pe Dumnezeu fără margine, să-mi fac datoria faţă de ceilalţi, să-i împac singur poate cu greutate, cu suferinţa, poate nu cu plăceri că nu în asta stă iubirea. Iubirea stă într-un sentiment de răspundere faţă de importanta celuilalt, faţă de valoarea celuilalt, faţă de mântuirea celuilalt. Dacă-l iubesc, ţin să se mântuiască". - Cuvinte către tineri (VIII) - Pr. Dumitru Stăniloae

În prealabil postat de stefan florin

tu ai dat exemple biblice in care se mentioneaza doar relatia sexuala dintre un barbat si o femeie necasatoriti.

Cum să fie pentru cei necăsătoriţi? Spune foarte clar "cinstită să fie nunta întru toate". Ia aminte la "întru toate". Spune destul de clar...

Sf. Ioan Gura de Aur spune că se poate întâmpla şi desfrânare între soţi atunci când soţii nu au ca scop împlinirea iubirii şi naşterea de prunci, ci se urmează instincul carnal, adică provocarea sexuală, sau consumarea plăcerii.

În prealabil postat de stefan florin

am spus eu ca e bine ca intr-o familie sa nu existe copii? Si eu imi doresc asa ceva! Nu cred ca exista familie care sa nu-si doreasca sa aiba copii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa am relatii sexuale cu sotia doar pentru a face copii si apoi abstinenta pana la moarte, ca vezi Doamne desfranez cu sotia mea daca mai facem dragoste fara sa ne mai dorim si alti copii

Amice, nu o spun eu ci Sf Ioan Gură de Aur şi alţi sfinţi pe care ţi i-am citat.

[Mosh-Neagu]

Pacatul, oricare ar fi el, ramane pacat. Nuanta de interpretare este discutabila. Problema apare in momentul in care omul pacatuieste cu buna stiinta. Adica el stie ca ceea ce urmeaza sa faca, este cumva impotriva voii lui Dumnzeu si totusi, din anumite motive, o face. Si-abia acum urmeaza "judecata": ce motiv are sa savarseasca acest pacat? Placerea impreunarii? Este Dumnezeu impotriva acestei placeri, atat timp cat ea are loc intre doua persoane unite in fata Sfantului Altar? Daca omul nu face din asta un mod de "dezmat" sau exces de zel, si daca e constient de pacatul sau si se roaga sa-i inteleaga Dumnezeu sufletul si sa-l ierte, eu nu cred ca se pune problema nemantuirii, mai ales daca se spovedeste regulat. Probabil de aici si ideea de "toleranta" din partea duhovnicilor, care si ei sunt tot oameni. In plus mai exista si cazuri prin care protectia este obligatorie: din anumite motive, femeia nu are voie sa mai aiba copii fiindca este in pericol de moarte; unul dintre parteneri are virusul unei hepatite sau a altei boli la care este imun, dar il poate transmite, etc, etc. Sa inteleg ca in aceste cazuri, se impacheteaza "sculele" si se pun in pod? Asta este voia lui Dumnezeu? De aceea spuneam chiar in primul mesaj de pe acest topic: in alta parte trebuie sa cautam inainte de orice. Abia cand am rezolvat toate celelalte probleme legate de patimi si slabiciuni, de ura si rautate, de barfa, de manie, de invidie, de nerabdare, si cate alte adevarate pacate care ne osandesc dar pe care noi nici macar nu le observam, abia atunci sa vedem cum ne impacam cu gandul impreunarii fara de pacat. Pana atunci este ca si cum am vorbi despre facultate pe cand suntem abia la grupa pregatitoare (clasa 0 mai nou) la gradinita.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Frate e bolnav unul dintre soţi, păi atunci stai în loc. Nu comentez ceea ce a spus părintele...

"Căsnicia este o ambianţă în care cei doi parteneri – soţul şi soţia – pot experia în chip nemijlocit răbdarea?

nu este vorba de boala ci de slabiciune,
este adevarat ce ati spus, asa ar fi optimul in viata crestinului ortodox, dar nu toti pot trai asa, raman la parerea ca decat adulter, mai bine relatii sexuale normale in cadrul casatoriei folosind anumite contraceptive, desi cine este cu adevarat induhovnicit se abtine.

În prealabil postat de Cornel Urs

nu este vorba de boala ci de slabiciune,
este adevarat ce ati spus, asa ar fi optimul in viata crestinului ortodox, dar nu toti pot trai asa, raman la parerea ca decat adulter, mai bine relatii sexuale normale in cadrul casatoriei folosind anumite contraceptive, desi cine este cu adevarat induhovnicit se abtine.

Mă bucur că în sfârşit ne apropiem de un consens...