Antropologia (teologica) ortodoxa

În prealabil postat de Eugen7

Multumesc pentru mesaj si pentru indemnul la studiu frate Ioan Cezar.

Patristica afirma inechivoc ca "omul este animal indumnezeit".
Referinte:
NELLAS Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
IOAN DAMASCHIN, Sfântul, Dogmatica, trad. Pr.Prof. Dumitru Fecioru, București: IBMBOR, 2005.

Din cate am inteles pana in prezent, omul este trup si suflet spiritual aflate intr-o legatura indisolubila ontogenetica, psihosomatica (astfel antropologia patristica ortodoxa este departe de cele doua mari extreme: maniheismul si materialismul; ce le ragasim chiar si in literatura ortodoxa crestina si nu doar in literatura altor culte crestine)

Astfel, gandirea care este ontolgic specific umana implica mintea (constiinta, liberul arbitru...) si deci intelectul, care este un complex rational-afectiv. Astfel doar in cazul omului putem vorbi de minte induhovnicita, care implica atat intelectul induhovnicit (cu cele doua ramuri mari: ratiune si contemplatie) cat si afectivitate induhovnicita. Intrucat in om legatura suflet spiritual si trup este psihosomatica, evident ca si trupul este indumnezeit (prin har) si asfel se distruce orice extremism fie maniheist fie materialist.

Deisgur ca si animalele rationeaza, desigur ca si ele au afectivitate, insa in cazul lor din punct de vedere ontologic, nu putem vorbi de constiinta duhovniceasca, nu putem vorbi de intelect contemplativ... ci doar de o cognitie bazata exclusiv pe ratiune, inteligenta "condusa" de o vointa libera afectiv-inteligenta ce nu are posibilitatea ontologica de cognitie duhovnicesca.
De aceea "educarea" animalelor este exclusiv in ceea ce priveste cognitia lor specifica vointei inteligent-afective.
Consider o mare taina "saltul" ontologic duhovnicesc. Omul ori inviaza (intai suflet spiritual inca din aceasta viata, in Sfant Biserica, prin Sfintele Taine... si apoi trupul) intru Hristos... ori alege o vietuire animalica care se va sfarsi in nefiresc si moarte duhovniceasca definitiva.

Sper sa fi inteles corect. Te rog frate Ioan Cezar sa ma corectezi (dupa cum am precizat in alte randuri "ma pricep" la teologie si stiinta cosmologica, insa la stiinta psihologica intelegerea mea este la nivel de baza).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Frumos imi pare cum ai dezvoltat, frate Eugen! Multumesc...:)
Ciudat insa, si spun asta cu mirare fata de mine intrucat ma surprinde reactia mea emotionala, ciudat asadar imi pare sa gasim in patristica expresia "animal..." pentru om. Pur si simplu ma surprinde, nu ma asteptam. Iar asta e foarte bine, imi da putin de furca. E provocator...:), ma ciupeste de bratul amortit al unor rutine poate prea des folosite si amenintate cu rugina.
Chiar asa zice? "animal indumnezeit"? .... daca ai sti cate bate am incasat pentru aceasta idee, si cata vinovatie am resimtit mai apoi... Acum insa, iata, aflu ca Parintii folosesc ei insisi aceasta expresie. Sunt iarasi bulversat... Nu mai pricep nimic...:)