cum sa fac?

În prealabil postat de glykys

Draga Izmenuta, daca nu ai timp rugaciuni poti spune in gand si cand mergi pe strada, cand astepti autobuzul, cand calatoresti... Daca nu le stii pe acestea pe dinafara, atunci zi si tu in gand "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa".

Subscriu.
Pravila insa, eu stiu ca se face acasa, in "camara" personala, nu pe strada... (Amestecul dintre duhul rugaciunii si cele lumesti, inevitabile pe strada sau la serviciu, aduc deseori un aer nauc, absent si dezorientat, savarsitorului... Ma abtin cu greu sa nu zic ca vad niscaiva apropiere de patologie, fie si minimala... Cu atat mai mult cu cat e vorba de un incepator, iar nu de un batran imbunatatit...)
Adeseori duhovnicii, din cat am cunoscut, recomanda chiar si la rugaciunea lui Iisus sa folosim forma prescurtata "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!", repetind in soapta sau in gand, atat cat ne permit puterile si situatia. (Atentie insa, la ...neatentie! Concentrat pe rugaciune, era sa patesc de cateva ori ba o trecere prin zone interzise, ba o ciocnire cu o masina, cu un pieton etc. Pe strada si la serviciu avem deseori nevoie de atentie externa, conform situatiei concrete de viata.)

Cea mai buna forma de rugaciune deasa am gasit-o la Parintele Rafail (Noica): sa incepem orice gand cu "Doamne" si astfel gandul nostru devine (cu totul adevarat in timp, prin nevointa si har) rugaciune!... Si ne rugam permanent!

Doamne ajuta!

P.S. Sunt inca nelamurit asupra a ceea ce am auzit numindu-se, de catre o sora de pe forum, ca fiind "rugaciune compulsiva" sau a ma ruga sub impulsul unei constringeri ascunse, pesemne izvorata din conflicte inconstiente, din reprimari si alte fenomene tainice, neduhovnicesti, care rugaciune, sugera sora, nu-i deloc a Duhului cat a nevrotismului personal. Sunt nelamurit din multe motive, insa tind sa cred ca precizarea e valoroasa, ipoteza fiind: ne mintim pe noi insine atunci cand, in loc sa abordam pe cai sanatoase disfunctiile personale (aici e treaba de duhovnic sau, uneori, de psihoterapie sau pur si simplu de curajul de a trai), ne prefacem cu o autoinselare uimitoare ca ne rugam... Ma preocupa aceasta fina distinctie intre rugaciune si mima ei nevrotica. Cred ca am patit-o si eu, oho...
Dar poate ca nu-i rau nici asa, cu mima, in lipsa de altrernative, ce sa zic...

[fallen]

Un minim- minimorum (si totusi ar fi ceva mai mult decat nimic) cadn te dai dimineata jos din pat sa-ti faci o cruce si sa zici "Doamne-ajuta". Sau daca nu, macar cadn iesi pe usa casei sau cand treci prin fata bisericii. La fel cand te apuci de lucru, mai ales daca e vreo lucrare mai grea. Degeaba zici pe repede- inainte "Doamne cel ce prin gura proorocului tau David... si iarasi prin fericitul Pavel Apostolul ...samd." daca nu spui din tot sufletul si cu toata convingerea si nu te concentrezi asupra gandului "ajuta-mi si mie cu harul Tau sa savarsesc lucrarea ce o incep acum ". Nu e nevoie sa spui chiar atatea vorbe. Cum i-a ajutat pe proorocul David si pe fericitul apostol Pavel, asta e o istorie pe care trebuie s-o stii si sa-ti fie exemplu, dovada.
La masa poti sa-ti faci iar o cruce si sa spui "multumesc Doamne". Ideea nu e sa te dai in spectacol sa vada toata lumea cat esti de evlavios. Poti s-o faci sau s-o spui doar in sinea ta.
Seara la culcare, atunci in general toata lumnea se roaga mai mult, dar pentru cei care nu au antrenament, insiruirea unor versuri nu este neaparat o rugaciune propriuzisa. Poate la fel de mult ar face tot un "multumesc Doamne". Nu zic ca n-ar trebui spus macar un "Tatal nostru" daca nu si celelalte, dar ideal ar fi sa fie si intelese si simtite.
In fine, asta e parerea mea. Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el.Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el. Eu una as fi multumita daca le-as face macar pe astea de fiecare data cand trebuie. Am avut momente cand am fost mai ravnitoare de atat dar si cand am lenevit si am deznadajduit.
Si inca ceva. Ingerul pazitor e langa noi si ne ocroteste dar asta nu inseamna sa-l ispitam urcandu-ne bauti la volan, umbland cu neatentie pe jos sau cu masina sau traversand strada fara sa ne asiguram. Daca o voce interioara ne spune "nu trece acum ca nu ai timp" poate n-ar trebui s-o luam drept lasitate, chiar daca cei de langa noi rad si ne maimutaresc.

[DragosP]

Dacă vrei să te rogi gasesti timp. Rugăciunile începătoare şi cele de dimineaţă nu iau mai mult de 10 minute. Rugăciunile începătoare şi cele de seară încă maxim 15. E aşa mult? Nu cred, refuz să cred că cineva care simte nevoia să se roage nu găseşte timp.
Doamne ajută!

În prealabil postat de DragosP

Dacă vrei să te rogi gasesti timp. Rugăciunile începătoare şi cele de dimineaţă nu iau mai mult de 10 minute. Rugăciunile începătoare şi cele de seară încă maxim 15. E aşa mult? Nu cred, refuz să cred că cineva care simte nevoia să se roage nu găseşte timp.
Doamne ajută!

Cu timpul se instaleaza obisnuinta, iar disciplinarea duhului (desi minimala, doar cateva minute zilnic) nu intarzie sa aduca foloase sesizabile, mai intai in cuget apoi in conduita externa, in relatiile cu semenii.
Ce comoara este rugaciunea! Si atat de la indemana... Si cere doar un strop de bunavointa.