cum sa fac?

[glykys]

Draga Izmenuta, daca nu ai timp rugaciuni poti spune in gand si cand mergi pe strada, cand astepti autobuzul, cand calatoresti... Daca nu le stii pe acestea pe dinafara, atunci zi si tu in gand "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa".

[BebeGeo]

Izmenuzza, eu inteleg ca nu ai timp dimineata sa-ti spui rugaciunile dar nu te poti trezi cu 10 minute mai devreme ca sa ai timp? Asa am facut eu, cand am descoperit ca trebuie spuse rugaciuni si dimineata nu numai seara. In primele zile cam intarziam la scoala din cauza asta si mi-am dat seama ca trebuie sa ma trezesc un pic mai devreme ca sa am timp sale fac pe toate. Si incet incet m-am obisnuit asa. Seara la fel, trebuie sa acorzi macar 10 minute pentru rugaciune. In timpul zile poti citi atunci cand ai un moment liber un acatist sau orice alta rugaciune sau pur si simplu te rogi in gand si ii spui lui Dumnezeu despre problemele tale.

Rugaciunile de seara si dimineata se gasesc pe internet si daca nu ai acasa carticele cu aceste rugaciuni le poti scoate la imprimanta de pe internet.

[Mihnea Dragomir]

Izmenuzza, eu nu pot să vă spun cum e mai bine să faceţi, însă pot să vă spun cum fac eu. Rugăciunea de seară o spun cu toţi cei din casă. În felul acesta, ne tragem unul pe altul şi, dacă ar fi ca unul dintre noi să uite să o spună, precis îşi aduce aminte altcineva. Rugăciunea de seară începe cu una din rugăciuniule în formă fixă, spre exemplu "Tatăl nostru", eventual continuă cu o rugăciune specifică, în formulare liberă, dacă vreunul dintre noi are o încercare în faţă, ori doreşte să mulţumim pentru un succes, ori alt motiv.

Rugăciunea de dimineaţă (aceea de la trezire) am constatat că am înclinaţia să o uit. Şi atunci, ca să nu o mai uit, mi-am făcut obiceiul de a face o rugăciune la începutul programului de lucru, imediat ce ajung la serviciu, după ce mai întâi îmi pun echipamentul. Mulţumită lui Dumnezeu, de când mi-am făcut obiceiul ăsta, nu prea se mai întâmplă să uit, decât dacă am cine ştie ce urgenţă de rezolvat.

Rugăciune de prânz, nu mi-a spus cel care îmi oferă direcţiune spirituală că mi-ar fi necesară şi, în comunitatea mea, rugăciunea de prânz este o practică neuzuală (printre laici, nu discut de preoţi sau călugări). Ceea ce facem este rugăciune înainte de a ne aşeza la masă (dimineaţa, la prânz şi seara), când rostim, dacă suntem între noi, un fragment dintr-un psalm ("Mânca-vor săracii") ori, dacă mai sunt persoane de faţă care s-ar putea să nu ştie psalmul, spunem "Tatăl nostru".

În ideea că foloseşte,
M.D.

[cristiboss56]

În prealabil postat de BebeGeo

Izmenuzza, eu inteleg ca nu ai timp dimineata sa-ti spui rugaciunile dar nu te poti trezi cu 10 minute mai devreme ca sa ai timp? Asa am facut eu, cand am descoperit ca trebuie spuse rugaciuni si dimineata nu numai seara. In primele zile cam intarziam la scoala din cauza asta si mi-am dat seama ca trebuie sa ma trezesc un pic mai devreme ca sa am timp sale fac pe toate. Si incet incet m-am obisnuit asa. Seara la fel, trebuie sa acorzi macar 10 minute pentru rugaciune. In timpul zile poti citi atunci cand ai un moment liber un acatist sau orice alta rugaciune sau pur si simplu te rogi in gand si ii spui lui Dumnezeu despre problemele tale.

Rugaciunile de seara si dimineata se gasesc pe internet si daca nu ai acasa carticele cu aceste rugaciuni le poti scoate la imprimanta de pe internet.

Frumos răspuns, simplu, sincer şi direct ! Oare nu merită Dumnezeu 10-20 de minute de rugăciune pe zi ? E mai importantă o cafeluţă , un ziar , un net , sau orice altceva , decât o rugă la început şi la sfârşit de zi ? Nu există nu am timp , dar există cu adevărat uitarea, lenea şi alte asemenea. Glikis îndemna la rugăciunea inimii , foarte bine, dar ea oare uită câtă muncă şi câţi ani de trudă are nevoie ca această rugăciune să fie spusă şi trăită corect ? Nu suntem papagali , Glikis, şi nici nu cred că şti prea multe despre această rugăciune, poate decât textul , care dacă este rostit mecanic nimic bun nu aduce. Nu degeaba s-au scris mii de pagini despre această rugăciune ! Mare atenţie deci ce şi cum îndemnăm pe cel de lângă noi , ne asumăm o mare responsabilitate . . . ! ! !

[Ekaterina]

Am citit la un Parinte ca oricat de putin ne rugam, important este sa facem acest lucru constant, sa nu neglijam rugaciunea, sa ne devina obisnuinta. Eu am inceput sa ma rog in liceu, cand la ora de religie profesorul ne-a spus sa spunem macar Tatal nostru dimineata si seara. Cand ma sculam si aveam tendinta sa trec peste rugaciune imi spuneam: hai sa zic macar atat. Daca nu ai timp, spune o scurta rugaciune dimineata ( o alegi tu) una la amiaza (daca se poate si ai conditiile necesare) daca nu poti, sa spui in gand o rugaciune si o alta seara. In rest, asa cum a spus si Glykys, poti sa te rogi atunci cand activitatea desfasurata iti permite acest lucru. Parintele meu duhovnic accentua asupra faptului ca timpul petrecut in rugaciune este un timp castigat.

[glykys]

Recomand un articol foarte bun al par. Teofil despre rugaciune, in general, si depsre rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine, pacatosul!" http://www.crestinortodox.ro/credint...us-128405.html

Cristi, sa ma ierti, acum fiecare dintre noi se roaga la masurile sale. Mai bine este a ne ruga cum putem, chiar si mecanic, decat sa nu o facem deloc. Facem si noi ce sta in puterea noastra si ne rugam sa acopere Dumnezeu lipsurile.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Recomand un articol foarte bun al par. Teofil despre rugaciune, in general, si depsre rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine, pacatosul!" http://www.crestinortodox.ro/credint...us-128405.html

Cristi, sa ma ierti, acum fiecare dintre noi se roaga la masurile sale. Mai bine este a ne ruga cum putem, chiar si mecanic, decat sa nu o facem deloc. Facem si noi ce sta in puterea noastra si ne rugam sa acopere Dumnezeu lipsurile.

Lipsurile, dragă Glykis , se acoperă şi prin lecturi şi studiu , în situaţia de faţă lecturile lăsate de Sfinţii Părinţi şi marii noştri Duhovnici . Dumnezeu îţi dă , dar nu-ţi bagă în traistă. . . ! Citeşte te rog câte threaduri au fost deschise pe tema "Rugăciunii inimii ". Crezi tu oare, că este întâmplător ?

[gheorghie]

parintele la predica ne-a zis intr-o zi ca nu conteaza cate rugaciuni citesti ci cum le citesti. mai bine zici una dar din suflet decat multe si in graba

În prealabil postat de glykys

Draga Izmenuta, daca nu ai timp rugaciuni poti spune in gand si cand mergi pe strada, cand astepti autobuzul, cand calatoresti... Daca nu le stii pe acestea pe dinafara, atunci zi si tu in gand "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa".

Subscriu.
Pravila insa, eu stiu ca se face acasa, in "camara" personala, nu pe strada... (Amestecul dintre duhul rugaciunii si cele lumesti, inevitabile pe strada sau la serviciu, aduc deseori un aer nauc, absent si dezorientat, savarsitorului... Ma abtin cu greu sa nu zic ca vad niscaiva apropiere de patologie, fie si minimala... Cu atat mai mult cu cat e vorba de un incepator, iar nu de un batran imbunatatit...)
Adeseori duhovnicii, din cat am cunoscut, recomanda chiar si la rugaciunea lui Iisus sa folosim forma prescurtata "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!", repetind in soapta sau in gand, atat cat ne permit puterile si situatia. (Atentie insa, la ...neatentie! Concentrat pe rugaciune, era sa patesc de cateva ori ba o trecere prin zone interzise, ba o ciocnire cu o masina, cu un pieton etc. Pe strada si la serviciu avem deseori nevoie de atentie externa, conform situatiei concrete de viata.)

Cea mai buna forma de rugaciune deasa am gasit-o la Parintele Rafail (Noica): sa incepem orice gand cu "Doamne" si astfel gandul nostru devine (cu totul adevarat in timp, prin nevointa si har) rugaciune!... Si ne rugam permanent!

Doamne ajuta!

P.S. Sunt inca nelamurit asupra a ceea ce am auzit numindu-se, de catre o sora de pe forum, ca fiind "rugaciune compulsiva" sau a ma ruga sub impulsul unei constringeri ascunse, pesemne izvorata din conflicte inconstiente, din reprimari si alte fenomene tainice, neduhovnicesti, care rugaciune, sugera sora, nu-i deloc a Duhului cat a nevrotismului personal. Sunt nelamurit din multe motive, insa tind sa cred ca precizarea e valoroasa, ipoteza fiind: ne mintim pe noi insine atunci cand, in loc sa abordam pe cai sanatoase disfunctiile personale (aici e treaba de duhovnic sau, uneori, de psihoterapie sau pur si simplu de curajul de a trai), ne prefacem cu o autoinselare uimitoare ca ne rugam... Ma preocupa aceasta fina distinctie intre rugaciune si mima ei nevrotica. Cred ca am patit-o si eu, oho...
Dar poate ca nu-i rau nici asa, cu mima, in lipsa de altrernative, ce sa zic...

[fallen]

Un minim- minimorum (si totusi ar fi ceva mai mult decat nimic) cadn te dai dimineata jos din pat sa-ti faci o cruce si sa zici "Doamne-ajuta". Sau daca nu, macar cadn iesi pe usa casei sau cand treci prin fata bisericii. La fel cand te apuci de lucru, mai ales daca e vreo lucrare mai grea. Degeaba zici pe repede- inainte "Doamne cel ce prin gura proorocului tau David... si iarasi prin fericitul Pavel Apostolul ...samd." daca nu spui din tot sufletul si cu toata convingerea si nu te concentrezi asupra gandului "ajuta-mi si mie cu harul Tau sa savarsesc lucrarea ce o incep acum ". Nu e nevoie sa spui chiar atatea vorbe. Cum i-a ajutat pe proorocul David si pe fericitul apostol Pavel, asta e o istorie pe care trebuie s-o stii si sa-ti fie exemplu, dovada.
La masa poti sa-ti faci iar o cruce si sa spui "multumesc Doamne". Ideea nu e sa te dai in spectacol sa vada toata lumea cat esti de evlavios. Poti s-o faci sau s-o spui doar in sinea ta.
Seara la culcare, atunci in general toata lumnea se roaga mai mult, dar pentru cei care nu au antrenament, insiruirea unor versuri nu este neaparat o rugaciune propriuzisa. Poate la fel de mult ar face tot un "multumesc Doamne". Nu zic ca n-ar trebui spus macar un "Tatal nostru" daca nu si celelalte, dar ideal ar fi sa fie si intelese si simtite.
In fine, asta e parerea mea. Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el.Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el. Eu una as fi multumita daca le-as face macar pe astea de fiecare data cand trebuie. Am avut momente cand am fost mai ravnitoare de atat dar si cand am lenevit si am deznadajduit.
Si inca ceva. Ingerul pazitor e langa noi si ne ocroteste dar asta nu inseamna sa-l ispitam urcandu-ne bauti la volan, umbland cu neatentie pe jos sau cu masina sau traversand strada fara sa ne asiguram. Daca o voce interioara ne spune "nu trece acum ca nu ai timp" poate n-ar trebui s-o luam drept lasitate, chiar daca cei de langa noi rad si ne maimutaresc.