Ganduri despre dogmatica in general

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Poate ca o consultare prealabila, fie si rasfoind sumarul, a unui manual de Dogmatica: ar aduce oarecare coerenta in dezbaterile de aici. Asta ca sa nu cultivam riscul de a fabula pe langa problema.
Apoi, revederea pasajelor unde Iisus Hristos adreseaza "Vai"-urile, ar putea sa aduca acelasi folos. Din aceste pasaje poate ca intrezarim deja un raspuns la intrebarea Pelerinului. Domnul nu lanseaza nici un "Vai" fara a preciza apoi pentru ce anume ii deplange pe "fariseii fatarnici". Dimpotriva, numeste fiecare pacat al lor care si-a atras plansul lui Dumnezeu.

Aici am gasit si eu in detaliu descrierea fariseilor si enumerarea acuzelor: http://ro.orthodoxwiki.org/Farisei

Domnule Mihail va ramasesm dator si dvs si domnului Eugen cu o completare,cumva de amorul artei pt ca esenta ati subliniat-o deja.Insa ca sa nu ramin de caruta am conceput cele trei analize,in ciclul ,,Sacrul si profanul sau cum ne raportam la Divinitate"si am sa incep cu fariseii. Continutul insa este un articol care mi-a placut in care am introdus parafrazari cu tampenii proprii intercalate :)

HRISTOS TREBUIA SA MOARA

Fie si in termeni strict umani Iisus a fost o persoana care a ridicat standarele.Era cu totul neobisnuit si pragmatic vorbind,era cel mai competent in ceea ce facea.Proscrisii societatii,exilatii strambului spirit uman de a imparti dreptatea dupa putinul din fiecare,il iubeau si EL le-a acordat mereu atentie.Ca si cum izolarea prin definite,trista si fara speranta, era brusc trezita la viata de insasi lumina vietii in timp ce lumea,care s-ar fi asteptat sa fie gazda perfecta si previzibila,se retragea palida undeva-n fundal.Dar cei care detineau locurile de cinste si putere in acele vremuri nu-l puteau tolera pe Iisus.

Farseii si-au declarat deschis dusmania de moarte fata de Hristos si acesti oameni erau chiar cei care declarau ca se separau de lume tocmai pentru a fi sfinti.Cautarea sfinteniei era preocuparea majora a vietii lor,erau specialist in sfintenia teoretica.Sa nu va imaginati ca exista vreo prevedere religioasa,oricat de mica,care sa nu fi putut sa fie recitata de acesti oameni la orice ora din zi si din noapte,erau un almanah al corectitudinii religioase iudaice.Probabil iti puteau da citate pe banda rulanta,ar fi jonglat,in fata ta ingrozita,cu stipulatii si prevederi alambicate si incalcite dar a caror concluzie te-ar fi trimis direct in depresie grava,intrucat,cum deja ati ghicit,tu nu erai un fariseu,un pus deoparte pentru sfintenie ci o rama cazuta-n cap in fata ,,sfinteniei” brutale ce le insotea pasii.Daca vreo grupare si-ar fi aruncat in aer palariile pentru a saluta aparitia sacrului pe scena istoriei,acesta grupare ar fi trebuit sa fie partida fariseilor.Prin devotamentul lor neobisnuit pentru sfintenie,rigid si schimonosit,rece si mort pana in strafundurile lui,fariseii si-au castigat un respect deosebit din partea poporului pentru ,,pietatea”lor fara egal.Nu erau altii ca ei.Erau foarte apreciati de popor.Li-se rezervau locurile privilegiate,erau admirati ca experti in chestiuni religioase.Hainele le erau impodobite,isi practicau virtutile in locuri publice,posteau unde putea sa-i vada oricine.Isi plecau capul,cu gravitate si importanta,in rugaciuni solemne la colturile de strada.Toata lumea putea sa auda zanganitul monedei in cupa cersetorului cand fariseul facea milostenie.,,Sfintenia “lor era vizibila pentru toata lumea.

Dar Iisus i-a numit ipocriti.

A rostit impotriva lor unul dintre cele mai dure mesaje si judecati profetice din istorie: ,,Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi."(Matei 23,15).O denuntare atat de aspra cerea o aratare fara mila a motivelor: ,,Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi."(Matei 23,2-7).

La farisei nu exista notiunea de modestie,nu exista nici o frumusete autentica a sfinteniei lor,erau tipatori si ostentativi in manifestarile lor,sfintenia lor era o prefecatorie,inauntrul lor nu era nimic care sa rasune.Ipocritul este cineva care doar mimeaza nu si traieste:,,Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege."(Matei 23,25-28).

Imaginile pe care le-a folosit Hristos sunt foarte dure insa slujirea fariseilor,precum mormintele varuite,ascundea adevarul infiorator al descompunerii trupului si mai ales a spiritului,o alta desfacere,dar in depravare,in prefecatorie,in uciderea esentei transformatoare printr-o aparenta moarta,pe care multi nici nu o intelegeau,dar care era impusa,trebuia iubita chiar si daca nu simteai asta.Poate nu era nimic in neregula cu noianul lor de reguli religioase dar problema era ca sufocau,prin insasi metoda prefacuta in care erau aplicate,strangulau in nimicnicie ceea ce putea fi o libertate in credinta din dragoste pentru Dumnezeu.Pur si simplu oamenii acestia nu putea transmite idea de viata si de traire reala ci doar a unui mort inghet in prefecatorie,dovada ca pana si o regula theoretic buna poate fi ucisa de practica.Pe baietii acestia,importanti,afectati si vesnic privind peste capetele celor care le ieseau in cale,ii omora,culmea,practica de care erau atat de siguri.Problema lor era ca era bocna de moarta-n falsitatea aplicarii.

Doar daca privim epitetele pe care le-a folosit Iisus cu privire la farisei si cu greu am putea gasi ceva mai drastic in cuvintele Mantuitorului.Nu a fost deloc zgarcit in denuntarea ipocriziei lor,cuvintele poate erau neobisnuit de aspre dar nu nejustificat de aspre.Parca nu se incadrau deloc in stilul Lui obisnuit de vorbire.De obicei ii mustra cu blandete pe pacatosi,a vorbit asa dar cu fermitate femeii prinse-n adulter si celei de la fantana.Se pare ca Hristos si-a pastrat cele mai aspre comentarii pentru unii dintre cei ce se considerau singuri mari,pentru teologii profesionisti ai vremii.Fata de ei,fata de acesta categorie particulara, cu mici exceptii, nu a avut nici un fel de mila.

Am putea crede ca fariseii il urau pe Hristos pentru ca era atat de critic la adresa lor,nimanui nu-i place sa fie criticat,in special oamenilor care sunt obisnuiti cu lauda.Dar ura fariseilor avea radacini mult mai adanci si putem presupune,fara teama de a gresi,ca si in cazul in care Hristos nu le-ar fi spus nimic,ei tot L-ar fi dispretuit.Simpla Lui prezenta era suficienta pentru a-I determina sa se fereasca de EL.Se spune ca nimic nu risipeste mai repede o minciuna decat adevarul,nimic nu tradeaza mai bine falsul decat originalul.Frica oricarui falsificator este ca cineva ar putea examina falsul avand alaturi originalul.Prezenta lui Hristos era prezenta Adevarului in mijlocul falsului,al imitatiilor.Odata cu aparitia sfinteniei autentice falsa sfintenie sucomba,nu mai aducea nici o satisfactie nimanui.

Saducheii aveau si ei aceiasi problema cu Iisus,ei,casta preoteasca inalta a iudeilor.Calcau,in inchipuirea lor, pe urmele marele preot Zadoc,din Vechiul Testament,ei inchipuitii neprihaniti.Daca fariseii se considerau sfinti acestia erau neprihanitii,celalalt brat in balanta falsitatii religioase a acelor vremuri.Cel pregatit deja pentru cer si cel perfect deja pe pamant aveau insa o mare problema,in acest odios strans de mana-n falsitate.In momentul aparitiei lui Hristos poleiala lor de neprihanire a primit direct caracteristicile nelegiuirii.Si standardul lor a fost depasit si asa ceva nu erau dispusi sa ierte nimanui,nici chiar Fiului lui Dumnezeu.Resentimentele religiosilor vremii au inceput cu o mica frustrare,apoi cu o uriasa manie si la final au culminat cu urlete scrasnite printre dinti din care s-ar fi scurs sange de atata ura.Pur si simplu nu-l puteau suporta,era oglinda mortaciunii din ei,cel ce le sfasiase perdeau goliciunii spirituale.Pe Marea Galileii ucenicii nu au putut gasi o categorie unde sa-l incadreze pe Hristos,nu putea raspunde in simplitatea lor la propria lor intrebare: ,,Ce fel de om este acesta?”

Dar fariseii si saducheii aveau deja pregatit un raspuns.Ei l-au si incadrat in anumite tipare printre care si ,,blasfemiator”.Faptele Lui pline de lumina le-au pus pe seama intunericului.Omul acesta trebuia sa iasa din scena lor stramta si,chiar si fara a a realize cine este EL,in termeni umani, trebuia sa dispara cel mai competent .Cel mai bun,cel mai drept,cel mai sfant,cel mai sincer,cel mai iubitor,cel ce era ceea ce ei nu vor fi niciodata,trebuia sa dispara cu orice pret.Ceea ce nu poti fi trebuie anihilat,demonizat, pentru ca altfel iti va fi mereu dovada vie,chinuitoare,a propriului esec,monstruos de profund si sinistru.Va fi mereu prezenta care te chinuie fara sa iti dai seama ca de fapt chinul tau este doar durerea lipsei din tine.Credinta lor mica,sectara,suferea de complexul trairii inaltatoare ce le aparuse in persoana Lui, clare,sincere,fara nimic artificial.Pentru ei era un cosmar,cel mai negru cosmar al lor.

O,cat le placea artificialul,cat de abil le masca moartea sufleteasca,cat de bine le transforma pustiul launtric in motiv de lauda a unui public la fel de vinovat ca si ei.Ce bine,ce important te simti cand poti dirija pe altii dar ce groaznic este cand realizezi ca de fapt este doar o fuga prin manipulare de ceea ce nu poti trai. Si atunci,capete stranse unul langa altul,priviri pline de ura si blestem,figure intunecate,expresii incrancenate, au hotarat ca exista o solutie.

HRISTOS trebuia sa moara.

In loc de final la cele spuse mai sus: Fariseii nu au disparut,cumva si-au aruncat veninul prin istorie,imbolnavind si schimonosind tot ce ating,fie si prin umbra lor hada si amenintatoare.In esenta sunt niste morti vii,care pur si simplu nu pot muri pt ca ura care ii consuma ii si tine-n viata,ce paradox luciferic,ca pe niste biete paiate ale falsitatii.Fariseii nu se rezuma doar la o anumita categorie ci sunt prezenti in forma variate,subtile sau evidente dar mereu si mereu cu acelasi sac de oase fara viata-n spate,pe care-l cara prin istorie,martor al mortii lor permanente clipa de clipa.Tot ce ating se usuca,tot ce transmit deformeaza,sunt o imagine a raului,dar trista in esenta.Fariseii vechi si noi..eterna imagine a credintei moarte in goliciunea prefacatoriei

Dupa cum remarca un autor care a analizat si el acesta categorie religioasa,unul dintre cele mai eficiente antidoturi impotriva fariseismului este cel aratat de Apostolul Pavel in Epistola catre Filipeni,capitolul3.Si cine poate vorbi mai indreptatit impotriva acestei ciume spirituale,fariseismul, decat un fost fariseu ajuns apostol al neamurilor,prin voia lui Dumnezeu.

,,Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc,Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei,Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus.Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus."

Doamne ajuta!+

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In loc de final la cele spuse mai sus: Fariseii nu au disparut,cumva si-au aruncat veninul prin istorie,imbolnavind si schimonosind tot ce ating,fie si prin umbra lor hada si amenintatoare.In esenta sunt niste morti vii,care pur si simplu nu pot muri pt ca ura care ii consuma ii si tine-n viata,ce paradox luciferic,ca pe niste biete paiate ale falsitatii.Fariseii nu se rezuma doar la o anumita categorie ci sunt prezenti in forma variate,subtile sau evidente dar mereu si mereu cu acelasi sac de oase fara viata-n spate,pe care-l cara prin istorie,martor al mortii lor permanente clipa de clipa.Tot ce ating se usuca,tot ce transmit deformeaza,sunt o imagine a raului,dar trista in esenta.Fariseii vechi si noi..eterna imagine a credintei moarte in goliciunea prefacatoriei

Care ar fi caracteristicile fariseului de azi ? Ce exemple mai concrete ai putea da ?
E sigur ca ar trebui sa ii (ne) recunoastem prin ravna.Dar care ar fi goliciunea dinlauntrul lor(nostru) ,si cum se poate recunoaste ?

Iustine eu cunosc un mare fariseu,aproape perfect,si-a gasit fiecare trasatura in cele spuse de Hristos.Este cel care iti vorbeste acum dar pentru a nu ne rezuma la un exemplu izolat eu iti dau trei coordonate,fara a ne rezuma doar la ele,pe care le poti cerceta si tu.

Prima pictura: ,,Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului, şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea“. (Matei 21, 23-27)"

,,Fariseii din vremea Domnului nostru Iisus Hristos se întrebau de unde are Mântuitorul puterea de a face minuni şi de unde are atâta înţelepciune. Fariseii din vremea noastră se întreabă cam tot acelaşi lucru. Se poticnesc şi ei când vine vorba de Domnul Hristos. L-ar nega, însă în cele din urmă acceptă şi ei că vorbim, cel putin, de un personaj istoric. L-ar contrazice, însă nu au atâta înţelepciune să poarte, de la egal la egal, o discuţie cu Fiul lui Dumnezeu. L-ar denigra, însă realizeză şi ei că sunt ridicoli. Le-ar mai rămâne calea indiferenţei. Însă, se întreabă şi ei, la urma urmei, ce reprezintă Crăciunul, Paştele sau Înălţarea? Nu poţi să fii insensibil când toate în jurul tău spun şi afirmă cu tărie că Domnul Hristos se Naşte, când Mântuitorul învie sau când se înalţă la ceruri. Sunt mereu preocupaţi de problemele grave şi serioase ale planetei, însă se poticnesc când vine vorba să lucreze ceva pentru sufletul lor. Cei amintiţi nu văd rostul postului, al rugăciunii, al unei slujbe religioase. Să observaţi că fariseii moderni sunt cei ce întreabă mereu de ce durează o slujbă atât de mult. Numai când vine vorba de rugăciune aceştia nu au timp, au treburi urgente sau se îmbolnăvesc subit. De fapt, lor le spune mereu Mântuitorul: nu vă spun cu ce putere fac acestea. Cel credincios mereu va descoperi, prin rugăciunea fierbinte, prin smerenia postului şi prin lumina unei fapte bune, de unde vine puterea Domnului Hristos. Sfântul Grigorie Palama aşa ne învaţă: Iisus Hristos este Noul Adam, Cel ce înnoieşte continuu lumea întreagă!"(Preot Dumitru Paduraru)

A doua pictura:: ,,Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: "Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul". Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul". Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: "Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?". Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă." (Ioan 11, 47-57)

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne aminteşte despre discuţia mai-marilor iudeilor în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Şi înţelegem că discuţiile au fost foarte aprinse. Care mai de care se străduia să aducă noi dovezi despre faptul că Mântuitorul era un nelegiuit care trebuia îndepărtat. Chiar au făcut şi un calcul foarte josnic. Pledau că este mai bine să moară Acest învăţător decât să piară un neam întreg. Îşi făceau probleme şi pentru faptul că mulţi din popor urmau pe Mântuitorul şi credeau în învăţăturile Lui. Oare astfel de atitudini nu ne par cunoscute şi, cu siguranţă, am mai auzit şi de altele asemenea? Modernii farisei arată cu degetul spre urmaşii sinceri şi devotaţi ai Mântuitorului. Ne privesc ca şi cum am fi de pe altă lume sau dintr-un alt timp. În concepţia lor a fi creştin înseamnă a fi un înapoiat, a nu fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, a nu avea habar de descoperirile ştiinţei şi tehnicii. Sunt mulţi cei care ar dori ca să nu mai ştim de Domnul Iisus Hristos şi de învăţăturile Sale, să uităm Evanghelia, să nu mai ştim de morală şi de măsura vieţii creştine. Aceştia se simt deranjaţi de construcţia unei biserici, de prezenţa unei icoane, de sunetul clopotului, de Sfânta Cruce. Dorinţa fariseilor moderni este ca urmaşii să nu mai ştie de Hristos, adulţii să-L uite, iar bătrânii să nu-L dorească. O vorbă înţeleaptă spune: "Unde lumina este mai puternică, acolo şi umbrele sunt mai mari!".(Preot Dumitru Paduraru)

Concluzii puse de Parintele Serafim Rose

,,Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cât de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci când este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decât schisme continue.Invăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încât sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştin iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându -i- ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.Adevărata Ortodoxie nu merge “în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din “stricteţe”, “corectitudine” sau “canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.Această autentică moderaţie ortodoxă nu trebuie confundată cu lâncezeala si indiferenţa, sau cu vreun fel de compromis între extreme politice.

Duhul “reformei” este aşa de popular astăzi încât oricine se formează după duhul acestor vremuri va privi la adevărata moderaţie ortodoxă ca la un tip de fanatism, dar dacă cineva ar privi mai atent problema având în vedere standardul patristic, va găsi calea împărătească departe de orice fel extremism."

Doamne ajuta!+

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cât de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci când este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decât schisme continue.Invăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încât sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştin iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându -i- ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.Adevărata Ortodoxie nu merge “în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din “stricteţe”, “corectitudine” sau “canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.Această autentică moderaţie ortodoxă nu trebuie confundată cu lâncezeala si indiferenţa, sau cu vreun fel de compromis între extreme politice.

Duhul “reformei” este aşa de popular astăzi încât oricine se formează după duhul acestor vremuri va privi la adevărata moderaţie ortodoxă ca la un tip de fanatism, dar dacă cineva ar privi mai atent problema având în vedere standardul patristic, va găsi calea împărătească departe de orice fel extremism."

Doamne ajuta!+

E incredibil,dar asta sustin si eu.
Uimit de ce ai scris nici nu am mai comentat primele 2 motive. In primul m-am recunoscut si eu.Al 2 lea e o conceptie care e folositoare pentru a nu mai vedea mereu fariseii in ceilalti .
Dar al 3-lea motiv efectiv m-a uimit.
Adica ori vei fi si tu combatut ,si cei de unde ai preluat citatul,la fel cum am fost si eu,ori am un fel execrabil de a vorbi,si nu intelege lumea de fapt ce vreau sa zic. Si eu consider ca simpla corectitudine ,desi nu e un lucru rau,trebuie insotita si de patosul inimii,pentru a produce cu adevarat efecte,atit in viata proprie cat chiar si in luminarea celorlalti.
Mai pe scurt sustin ,ca tot ceea ce nu zideste , omoara.
Si ca cel mai periculos ucigas e cel care crede ca de fapt construieste.

Dragule meu primele doua citate sunt preluate din articole aparute in ziarul ,,Lumina" si prin urmare cine are chef de dispute sa protesteze in fata Patriarhiei.Cu privire la cele spuse de Parintele Serafim Rose cred ca sunt din cartea ,,Ne vorbeşte Părintele Seraphim Rose. Scrisori misionare".Si nu-ti face probleme,nu are cine sa ma combata mai tare decat individul pe care il vad in fiecare dimineata in oglinda la ceea ar trebui sa fiu si nu sunt.Fiecare are propriile sale schelete ascunse-n dulapul constiintei.Doamne ajuta!+

În prealabil postat de iustin10

Mai pe scurt sustin ,ca tot ceea ce nu zideste , omoara.
Si ca cel mai periculos ucigas e cel care crede ca de fapt construieste.

Pai da, asta merita sa ramana tema de reflectie...
Construieste unde: in sine sau in altii (mai prosti, de pilda sau mai putin iubitori...)?
Chiar ma intereseaza raspunsul tau, daca tot ai lansat apoftegma.

P.S. Ca un avans, opinia mea e ca de construit nu strica sa construim, intrucat se vede relativ usor unde curge sange si unde nu, iar asta aduce intelegerea erorii si, cu nazuinta de a cara lestul mai departe la pocainta, se poate nadajdui la oarecare reglaje mai fine... Zic si io...
Cat despre cel mai periculos ucigas eu cred ca e altcineva. Cel ce construieste invata. Ucigasul, insa, omoara; stiind bine ce face. Si ii place, e multumit...

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Iustine eu cunosc un mare fariseu,aproape perfect,si-a gasit fiecare trasatura in cele spuse de Hristos.Este cel care iti vorbeste acum dar pentru a nu ne rezuma la un exemplu izolat eu iti dau trei coordonate,fara a ne rezuma doar la ele,pe care le poti cerceta si tu.

Prima pictura: ,,Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului, şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea“. (Matei 21, 23-27)"

,,Fariseii din vremea Domnului nostru Iisus Hristos se întrebau de unde are Mântuitorul puterea de a face minuni şi de unde are atâta înţelepciune. Fariseii din vremea noastră se întreabă cam tot acelaşi lucru. Se poticnesc şi ei când vine vorba de Domnul Hristos. L-ar nega, însă în cele din urmă acceptă şi ei că vorbim, cel putin, de un personaj istoric. L-ar contrazice, însă nu au atâta înţelepciune să poarte, de la egal la egal, o discuţie cu Fiul lui Dumnezeu. L-ar denigra, însă realizeză şi ei că sunt ridicoli. Le-ar mai rămâne calea indiferenţei. Însă, se întreabă şi ei, la urma urmei, ce reprezintă Crăciunul, Paştele sau Înălţarea? Nu poţi să fii insensibil când toate în jurul tău spun şi afirmă cu tărie că Domnul Hristos se Naşte, când Mântuitorul învie sau când se înalţă la ceruri. Sunt mereu preocupaţi de problemele grave şi serioase ale planetei, însă se poticnesc când vine vorba să lucreze ceva pentru sufletul lor. Cei amintiţi nu văd rostul postului, al rugăciunii, al unei slujbe religioase. Să observaţi că fariseii moderni sunt cei ce întreabă mereu de ce durează o slujbă atât de mult. Numai când vine vorba de rugăciune aceştia nu au timp, au treburi urgente sau se îmbolnăvesc subit. De fapt, lor le spune mereu Mântuitorul: nu vă spun cu ce putere fac acestea. Cel credincios mereu va descoperi, prin rugăciunea fierbinte, prin smerenia postului şi prin lumina unei fapte bune, de unde vine puterea Domnului Hristos. Sfântul Grigorie Palama aşa ne învaţă: Iisus Hristos este Noul Adam, Cel ce înnoieşte continuu lumea întreagă!"(Preot Dumitru Paduraru)

A doua pictura:: ,,Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: "Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul". Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul". Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: "Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?". Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă." (Ioan 11, 47-57)

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne aminteşte despre discuţia mai-marilor iudeilor în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Şi înţelegem că discuţiile au fost foarte aprinse. Care mai de care se străduia să aducă noi dovezi despre faptul că Mântuitorul era un nelegiuit care trebuia îndepărtat. Chiar au făcut şi un calcul foarte josnic. Pledau că este mai bine să moară Acest învăţător decât să piară un neam întreg. Îşi făceau probleme şi pentru faptul că mulţi din popor urmau pe Mântuitorul şi credeau în învăţăturile Lui. Oare astfel de atitudini nu ne par cunoscute şi, cu siguranţă, am mai auzit şi de altele asemenea? Modernii farisei arată cu degetul spre urmaşii sinceri şi devotaţi ai Mântuitorului. Ne privesc ca şi cum am fi de pe altă lume sau dintr-un alt timp. În concepţia lor a fi creştin înseamnă a fi un înapoiat, a nu fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, a nu avea habar de descoperirile ştiinţei şi tehnicii. Sunt mulţi cei care ar dori ca să nu mai ştim de Domnul Iisus Hristos şi de învăţăturile Sale, să uităm Evanghelia, să nu mai ştim de morală şi de măsura vieţii creştine. Aceştia se simt deranjaţi de construcţia unei biserici, de prezenţa unei icoane, de sunetul clopotului, de Sfânta Cruce. Dorinţa fariseilor moderni este ca urmaşii să nu mai ştie de Hristos, adulţii să-L uite, iar bătrânii să nu-L dorească. O vorbă înţeleaptă spune: "Unde lumina este mai puternică, acolo şi umbrele sunt mai mari!".(Preot Dumitru Paduraru)

Concluzii puse de Parintele Serafim Rose

,,Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cât de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci când este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decât schisme continue.Invăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încât sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştin iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându -i- ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.Adevărata Ortodoxie nu merge “în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din “stricteţe”, “corectitudine” sau “canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.Această autentică moderaţie ortodoxă nu trebuie confundată cu lâncezeala si indiferenţa, sau cu vreun fel de compromis între extreme politice.

Duhul “reformei” este aşa de popular astăzi încât oricine se formează după duhul acestor vremuri va privi la adevărata moderaţie ortodoxă ca la un tip de fanatism, dar dacă cineva ar privi mai atent problema având în vedere standardul patristic, va găsi calea împărătească departe de orice fel extremism."

Doamne ajuta!+

Draga Pelerin,

Imi pare putin ciudata abordarea fariseilor moderni pentru ca fariseii prin "definitie" sunt cei care cunosc Legea la sange si dau aparenta respectarii ei pana in cele mai mici detalii. Deci nici vorba sa se planga ca ar fi slujba prea lunga, dimpotriva stau la slujba de la inceput pana la sfarsit ca sa arate cat sunt de piosi si sa fie admirati, nici vorba sa il denigreze pe Iisus, dimpotriva cunosc toata legea, traditia, dogmele si canoanele necesare pentru a-i pune la punct pe ceilalti si a-si atrage admiratia si respectul, nici vorba sa denigreze rugaciunea ci isi fac multe cruci si matanii mari pentru a se arata rugatori piosi si avansati in credinta, nu numai in biserica dar si in afara ei. Acesta este fariseul si nicidecum cel care protesteaza impotriva acestora. Cel cu protestul impotriva fariseilor a fost Iisus... Si apoi si altii...

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Imi pare putin ciudata abordarea fariseilor moderni pentru ca fariseii prin "definitie" sunt cei care cunosc Legea la sange si dau aparenta respectarii ei pana in cele mai mici detalii. Deci nici vorba sa se planga ca ar fi slujba prea lunga, dimpotriva stau la slujba de la inceput pana la sfarsit ca sa arate cat sunt de piosi si sa fie admirati, nici vorba sa il denigreze pe Iisus, dimpotriva cunosc toata legea, traditia, dogmele si canoanele necesare pentru a-i pune la punct pe ceilalti si a-si atrage admiratia si respectul, nici vorba sa denigreze rugaciunea ci isi fac multe cruci si matanii mari pentru a se arata rugatori piosi si avansati in credinta, nu numai in biserica dar si in afara ei. Acesta este fariseul si nicidecum cel care protesteaza impotriva acestora. Cel cu protestul impotriva fariseilor a fost Iisus... Si apoi si altii...

Fariseii nu erau certati pentru invatatura lor, ci pentru ca inventasera reguli omenesti noi care deformasera Legea. Si erau certati pentru praxie, nu pentru ortodoxie. Ne spunea un peot ca una din reguli era sa nu poarte de Sabat incaltaminte cu cuie, pentru ca erau mai grele si nu trebuiau sa faca efort. Cum vezi nu prea avea legatura cu Legea, era o inventie omeneasca. Peste 600 de astfel de reguli erau. De asemenea, vedem ca Iisus nu i-a certat pe preoti. Saducheii nu sunt amintit prea mult, ei aveau o inavatatura mai gresita decat fariseii, nu credeau in ingeri, in venirea lui Mesia, in viata de apoi. Iar dintre farisei cel putin cinci dintre cei de frunte l-au primit pe Iisus.
Fariseul in general este considerat cel mandru, care se crede fara pacate, mult avansat si superior celorlalti. Ecumenismul preluat de la protestantii liberali foloseste acest termen pentru a induce ideea ca fariseii pentru dogme erau certati, opunandu-se protestantismului fundamentalist, care se axa pe invatatura. O disputa interna intre protestanti, transferata de una din tabere in ecumenism.
In ortodoxie alunecarea de-a stanga este ecumenismul (laxitatea), iar in cea de-a dreapta este zelotismul (stilismul). Cuv. Paisie Aghioritul spune ca sunt fete ale aceleiasi monede. Stilistii au inclus la dogme calendarul.
A spune cuiva ca e fariseu e la fel cu habotnicia, se face de obicei din pacatul judecatii semenilor, nu stii ce e in sufletul omului, sa stai sa-l studiezi cum se comporta. De obice cei care nu sunt practicanti sau care au o credinta laxa folosesc acesti termeni ca sa-i judece pe credinciosi.