Discernamantul duhovnicesc

[Mihailc]

Nu comentez veridicitatea informaţiilor cuprinse în wikipedia, ca să nu mai lungim vorba inutil, aşa cum aţi făcut voi pe alt topic. Doar în treacăt fie spus, în 1939 părintele Stăniloae poseda deja nu una ci mai multe versiuni ale Filocaliilor. Dumitru Stăniloae n-a fost un lăutar al spiritualităţii ortodoxe, ci un traducător şi cercetător de primă mână, care nu-şi punea semnătura pe un text până nu parcurgea tot ce s-a scris şi tradus în domeniul respectiv. Poate că nu ţi-ar strica o documentare mai serioasă, din surse autorizate, pe tema istoriei Filocaliei, de la ediţia princeps din 1782 şi până în prezent, cu accent pe prima parte a secolului trecut, ca să-ţi faci o idee asupra materialului pe care părintele Stăniloae l-a avut la dispoziţie în momentul când s-a apucat de traducerea românescă. Afirmaţia "deci datorită efortului acestui Părinte Arsenie Boca avem noi filocaliile" este o minciună cât munţii Făgăraşului, care îmi confirmă faptul că deja în cazul tău şi a altora putem vorbi de o monomanie "Arsenie Boca" suspectă de idolatrizare, însă asta nu mai e treaba mea, fiind o afacere între voi şi Dumnezeu, cu medierile indispensabile ale Bisericii.

Încă o mică observaţie legată de fraza: "Eu mai știu că Sfinții, fiind purtători de Duhul Sfânt au grijă să te îndrepte către Sfânta Treime, Maica Domnului și către ceilalți Sfinți."

Istoria creştinismului ne arată destul de limpede că Însuşi Dumnezeu respectă libertatea omului până într-atât că ne lasă să cădem în tot felul de exagerări, falsificări, denaturări ale evlaviei, toate săvârşite, desigur, cu bună credinţă şi motivate de un zel şi o dragoste iniţial bune, dar contaminate pe parcurs de subiectivism extrem sau poate chiar cu infiltraţii demonice.