nunta mixta

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc Mihnea.

Pentru primul caz, rezulta ca, chiar si in absenta ritualului casatoriei, acea casatorie este sacramentala in urma botezului celor doi. Cum atunci nu se aplica:
"Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta"? Cum de apostolul Pavel avea puterea de a decide o posibilitate de despartire trecand peste aceste cuvinte ale lui Dumnezeu?

Aici este deosebirea mare dintre căsătoria naturală şi căsătoria sacramentală. Când spunem "Dumnezeu a unit" subînţelegem "a unit în mod supranatural", adică "sacramental". Numai acele căsătorii care sunt valide ŞI supranaturale sunt de nedesfăcut. Pe acelea, nu le poate desface Apostolul. Nici chiar Petru.

Pentru cazul doi: cand au promis ceva lui Dumnezeu cei care sunt atei desi botezati bebelusi? Ca doar ei nu au promis nimic in momentul botezului si nu pot fi nici responsabili pentru faptele altora facute fara sa le fi cerut bebelusul nimic. Cum atunci se considera ca ar fi promis ceva lui Dumnezeu cand promisiunea a fost facuta de altii?

Promisiunea a fost făcută de alţii (părinţii, naşii) ÎN NUMELE LOR. Aceşti "alţii" se constituie garanţi ai faptului că bebeluşul va fi crescut în Cristos.

În medicină, avem următorul principiu: un tratament cu riscuri (şi cam toate tratamentele au riscurile lor, mai mari sau mai mici) se face numai în urma consimţământului informat al pacientului. Chiar şi o banală vaccinare trebuie făcută în urma consimţământului informat al pacientului, fiindcă şi vaccinarea are riscurile ei. Dar cum se poate să iei consimţământul informat al unui copil mic, fiindcă cu precădere la asemenea vârste este indicată vaccinarea? Nu se poate altfel, decât luând consimţământul informat al părinţilor. Părinţii hotărăsc dacă să vaccineze sau să amâne vaccinarea copiilor lor. Niciunui fost copil, ajuns acum adult cu drept la semnătură, nu i-ar trece prin cap să susţină că el nu a fost întrebat dacă să se vaccineze sau nu, ci cu toţii credem că părinţii noştri au acţionat în interesul nostru atunci când au hotărât la vârsta când nu puteam hotărî. Cu toţii credem că acel consimţământ a avut putere în faţa legii, exact ca şi când ar fi consimţământul nostru. Dealtfel, chiar a fost consimţământul nostru, dar prin mandatar, la vârsta când mandantul nu putea proceda altfel. Consimţământul lor ne angajează, astfel, pe noi, ne leagă pe noi.

Şi Botezul are riscurile lui, ca şi vaccinarea. Botezul poate fi salvator, fiind poarta de intrare, singura cunoscută de noi, spre fericirea supranaturală a viziunii beatifice eterne. Dar, botezul are şi riscuri. Pentru toţi cei care mor în stare de despărţire de Dumnezeu, bine ar fi fost să nu fie botezaţi. Ştiind acest lucru, părinţii şi naşii care vin la biserică şi cer Botezul, să ştie că îşi asumă o enormă răspundere. Să ştie că rău fac dacă spun lepădările şi promisiunile, în numele copilului lor, numai din buze, dar fără hotărârea de a contribui după puteri pentru ca micuţul să se nască şi să crească cum Christo, per Christum, et in Christo. Aşa cum custodele poate fi tras la răspundere pentru comoara risipită şi furată de răi, aşa vor fi şi ei traşi la răspundere când va veni ceasul socotelilor.