Cum ajung la Tine, Doamne?

[iosif]

E uimitor prin cate cai se poate apropia Domnul de noi. Cu adevarat El ne stie gandul si daca gandul nostru e bun si vrem cu adevarat sa_L cunoastem Se daruieste pe Sine celui ce-L primeste cu smerenie.

Ma bucur de aceste postari.

Dorinta mea de a-L cunoaste pe Domnul s-a nascut de la o cruciulita. Tinand in mana o cruciulita, am observat ca seamana cu crucea de pe turla bisericii pe care tocmai o aveam in fata. De acolo a pornit totul, toata curiozitatea. A urmat in adolescenta o perioada de cercetare : citiri, intrebari, catehisme, literatura religioasa, vietile sfintilor, Sfanta Scriptura, Sfanta Liturghie.

M-a insotit mult o rugaciune scurta si sincera: "Doamne, ajuta-ma sa Te cunosc".

Mi-am dat seama si imi dau seama ca fara a_I cere Domnului darul cunoasterii, nu putem ajunge la o cunoastere profunda. "Cereti si vi se va da", dar toate cererile sa aiba legatura cu prioritatea vietii noastre: "Cautati MAI INTAI Imparatia Cerurilor".

"Doamne, sporeste-ne credinta" au spus Apostolii care vedeau minuni, cu atat mai mult suntem noi indreptatiti sa spunem rugaciunea aceasta zilnic, noi care nu ne-am invrednicit de darul Apostolilor de a vedea minunile Domnului.

Oare ce va iesi din rugaciunea aceasta sincera si zilnica : "Doamne, sporeste-mi credinta!"???

La intrebarea aceasta vom putea raspunde dupa ce vom spune rugaciunea cu inima curata si aprinsa de dorinta de a_L cunoaste pe Domnul si de a crede in El cu toata fiinta.

[Ekaterina]

În prealabil postat de iosif

Dorinta mea de a-L cunoaste pe Domnul s-a nascut de la o cruciulita. Tinand in mana o cruciulita, am observat ca seamana cu crucea de pe turla bisericii pe care tocmai o aveam in fata. De acolo a pornit totul, toata curiozitatea. A urmat in adolescenta o perioada de cercetare : citiri, intrebari, catehisme, literatura religioasa, vietile sfintilor, Sfanta Scriptura, Sfanta Liturghie.

M-a insotit mult o rugaciune scurta si sincera: "Doamne, ajuta-ma sa Te cunosc".

Citind aceasta marturisire am ramas impresionata. Am realizat ca fiecare persoana, obiect, loc, nu sunt intamplatoare in viata noastra. Pentru prima data am inteles ca Dumnezeu este bun, cand eram in clasele primare si aveam toata admiratia pentru o matusa a mamei foarte credincioasa, foarte calda si iubitoare de oameni. Imi placea cand mergeam la ea cu cata caldura ne primea, cat se bucura de prezenta noastra, atmosfera din camera ei cu icoane si candela aprinsa. Am spus in mintea mea ca este tare frumos sa crezi in Dumnezeu. Asta consider eu ca a fost inceputul, insa peste timp, dupa ce am inceput sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, am inteles si am cunoscut mai mult.

[iosif]

Astfel de marturisiri ar trebui sa ne responsabilizeze. Marturia ca ceilalti prin comportamentul lor ne-au adus la Dumnezeu este extraordinar de importanta pentru cei care voiesc sa lumineze cu lumina Evangheliei lui Hristos, pe care trebuie sa o aprindem mai intai in inimile noastre.

http://www.munteleathos.com/Pagina/A...de_de_Pocainta