"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului. Doar teologia poate oferi raspunsul adevarat la aceste intrebari. Filozofia il intuieste... dar "taramul" filozofiei are marele dusman: demonul madriei, infatuarea intelectuala al carui tinta este inechvoca: ateismul (culmea mandriei si a nebuniei: nu avem nevoie de Dumenzeu... nu exista pronie). Asta nu inseamna ca nu exista si filozofi care au intutit ca in om constiinta este glasul chipului lui Dumnezeu, deci implicit nu doar exista Dumnezeu dar omul comunica cu Dumnezeu prin intermediul constiintei: Socrate spre exemplu.

Sfintii Parinti filocalici afirma inechivoc (asemenea lui Socrate): de vrei sa stii daca ceea ce faci este dupa voia lui Dumnezeu sau nu, asculta-ti constiinta. (Referinta Sf. Nichita Stitathul - Viata Sfantului Seimeno Noul Teolog). Desigur ca in Biserica constiinta si comunicarea cu Hristos Iisus prin intermediul Sfintelor Taine, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu este la un nivel de neimaginat pentru filozofi... caci Sfintii Parinti Filocalici l-au vazut pe Dumnezeu (harul Sau, energia Sa) asa cum Sfintii Moise si Sfantul Ilie l-au vazut pe Tabor... si asa cum l-au vazut pe Tabor Sfintii Apostoli Petru, Ioan, Iacov...
Doar in Biserica, prin Sfintele Taine intru Hristos Iisus apare constiinta hristificarii, indumnezeirii omului prin harul lui Dumnezeu.

Acolo pe Tabor, ravna Sfantului Ilie Tesviteanul a fost implinita deplin, acolo pe Tabor la Schimbarea la fata, inima (intelectul, dragostea) Sfantului Ilie Tesviteanul care ardea de dragostea lui Dumnezeu caci voia sa il vada pe Dumnezeu... s-a saturat si s-a odhnit deplin.
In perioada Vechiului Testament Sfantul Ilie Tesviteanul nu a putut sa il vada pe Dumnezeu... a vazut doar urma Lui "ca o boare de vant" care il tragea pe Sfatnul Ilie Tesviteanul catre Tabor... catre Schimbarea la Fata.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[glykys]

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

[Eugen7]

În prealabil postat de glykys

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

Inseamna ca esti doar in medii intelectuale de credincisi. Si mai inseamna ca numesti intelectuali adevarati doar pe cei care au si intelectul (mintea) luminata de Duhul Sfant. Bine faci.

Totusi facultatea intelectului (rationala si contemplativa) este specifica speciei umane. Exista si intelectuali filozofi precum Socrate care au marturisit adevarul in ceea ce priveste virtutea, constiinta. Si ei au o doza de adevar (caci sunt dupa chipul lui Hristos) insa nu deplin.

In mediile intelecutale unversitare, cercetare, tehnologie sunt si filozofi onesti (care spun ca nu stiu cand sunt intrebati de existenta lui Dumnezeu sau ca nu ii intereseaza)... dar este si intunericul dracesc al ateismului care robeste mintile multor intlectuali si ii face fie sa afrima cuprinsi de mandrie si slava desarta: Nu avem nevoie de Dumnezeu... existenta universului nu are un sens si un scop.

E o lupta cumplita... caci idolatria din vechime care ii robea pe oameni sa se inchine la zei, a fost astazi inlocuita cu idolatria nihilismului, a negarii, a ateismului, a materiasmului filozofic ... ei sunt asemenea celor descrisi de cuvintele Sfatnului Pavel "sa bem si sa mancam caci maine vom muri, nu este inviere". Atunci erau putini... acum sunt multi caci si satana si duhurile necurate se adapteaza fiecarui veac, stiintei timpului... profita de orice ca sa il indeparteze pe om de Dumnezeu, de Sfanta Biserica, De Sfintele Taine, de Sfintii Parinti... de Hristos Iisus, de harul Duhului Sfant, de Maica Domnului... de cruce, de Schimbarea la Fata, Tabor!

Asadar sa luam aminte, sa nu ne hazardam, sa nu subestimam adeversarul: patimile, pacatele si demonii. Doar mila lui Dumnezeu ne tine si scopul vietii omului este trairea Evangheliei, dovandirea harului Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[glykys]

Da, in stiintele umaniste sunt oameni credinciosi cei mai multi, nu atei. Acum, cat de practicanti sunt unii, asta nu e treaba mea. Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.
Adevaratul intelectual nu poate trai o viata fara Dumnezeu, asta e credinta mea.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

apoi:

În prealabil postat de glykys

(...)Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.

Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

[laurastifter]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

apoi:



Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

Aţi scris: "In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos."
Cred că ar fi interesant să-i întrebaţi şi pe cei care au suferit în închisorile comuniste: comunismul a fost o lucrare binecuvântată de Dumnezeu?
Probabil că, dacă aţi purta o discuţie despre Sf. Constantin cel Mare, aţi împărtăşi opinia potrivit căreia Edictul de la Mediolanum (Milano) şi tot ceea ce a realizat acel împărat roman pentru Biserică a constituit un prilej de ispită, căci persecuţiile împotriva creştinilor îi întăreau în credinţă pe aceştia...
În perioada comunistă, au existat creştini martiri şi mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos, oameni care au suferit groaznic fizic şi psihic timp de zeci de ani, doar pentru "crima" de a mărturisi că Hristos a înviat şi că Duhul Sfânt este Izvorul libertăţii! Nu vorbesc din imaginaţie, ci i-am cunoscut personal pe domnii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu, doi eroi în viaţă. După ce i-am auzit relatând câteva dintre experienţele "binecuvântate de Dumnezeu" pe care le-au trăit în temniţele anticreştinilor comunişti, m-am îngrozit şi, vă spun fără să exagerez, că în noaptea următoare am avut insomnie... Aceşti doi intelectuali (domnul D. Andronescu scrie şi poezii creştine de o deosebită frumuseţe şi profunzime) au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare cu muncă silnică, doar pentru că unul dintre ei (domnul profesor Petrişor) a fost bănuit fără motiv că ar fi fost legionar, iar celălalt, pe când era student la Filosofie, a protestat paşnic pentru că unii dintre colegii lui au fost arestaţi pe nedrept. Pentru aceste "crime", cei doi domni au fost privaţi de libertate şi torturaţi în moduri pe care... nu ştiu dacă-mi este îngăduit să le descriu pe un forum creştin.
Îmi veţi spune că aceştia au avut prilejul de a deveni martiri. Da, ei au fost martiri... şi tocmai de aceea, pentru că cei mai buni creştini şi intelectuali din ţară au fost exterminaţi, tocmai de aceea acum se întâmplă ceea ce se întâmplă în politică, în societate la toate nivelurile sociale. Tocmai din cauza uciderii acestor mărturisitori şi mucenici ai Domnului, noi, tinerii de astăzi, tânjim după modele de moralitate autentică... şi greu le găsim în viaţa de zi cu zi.
Studenţii (în special de la Teologie, dar şi de la alte facultăţi), care au fost supuşi experimentului psihologic de "reeducare" de la închisoarea din Piteşti, au devenit din buni creştini torţionari. Probabil că ştiţi ce a fost acel experiment, în ce a constat... Dacă n-aţi aflat, vă voi spune foarte pe scurt, doar în câteva cuvinte, fiindcă n-aş vrea să vă întristez: deţinuţii de acolo (cei mai mulţi tineri studenţi) erau obligaţi să se tortureze între ei. Îmi veţi spune că nu era posibil ca ei să accepte aşa ceva. Da, tocmai de aceea, erau supuşi în mod sistematic unor chinuri fizice şi psihice atât de cumplite, încât, până la urmă, la început împotriva voinţei lor, ajungeau să se tortureze unii pe alţii... şi au existat cazuri în care unii deţinuţi de acolo îşi loveau colegii plângând în hohote... şi nici măcar nu li se dădea posibilitatea să se sinucidă înainte de a li se degrada sufletul şi întreaga fiinţă. Gata, nu mai am tăria necesară să relatez mai mult... şi nu pot spune aici, pe un forum creştin, în ce modalităţi erau obligaţi să apostazieze şi ce trebuia să facă pentru a batjocori Sfânta Euharistie. Nu vă pot spune fiindcă, pe bună dreptate, aş fi imediat exclusă de pe forum. În schimb, cei care au trecut prin aceste suferinţe au dreptul şi datoria de a mărturisi şi şi-au îndeplinit această datorie scriind cărţi. Le puteţi citi. Dacă nu puteţi citi cărţi despre "fenomenul Piteşti" (de exemplu, eu mă tem să citesc astfel de cărţi, pentru că mă dezechilibrez psihic doar când aud accidental despre câte un aspect al acelui experiment)), citiţi "Jurnalul fericirii", "Poeţi după gratii" şi alte scrieri memorialistice ale celor care au trecut prin infernul comunismului.
Îmi cer iertare dacă mesajul meu a fost nepoliticos sau v-a tulburat starea sufletească. Nu pot tăcea... din respect faţă de străbunicul meu mort la canal doar pentru că aparţinea unei categorii sociale indezirabile pentru ideologia ateist-comunistă. Nu pot tăcea, de asemenea, din respect faţă de bunicul meu, care a fost anchetat de către Securitate doar pentru această simplă afirmaţie, rostită între prieteni: "dacă ar începe acum un război între ruşi şi americani, ar câştiga americanii". Mă simt datoare să scriu acestea şi pentru că rudele din patea tatălui meu au fost prigonite doar pentru "vina" de a fi fost... de origine germană. Nu în ultimul rând, cred că noi, tinerii creştini, avem datoria de a reacţiona împotriva comunismului de câte ori avem prilejul, din dragoste şi recunoştinţă faţă de zecile de mii de martiri ai lui Hristos care, cu preţul vieţii lor, s-au opus acestei ideologii criminale.

Dumnezeu să fie cu dvs!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Studenţii (în special de la Teologie, dar şi de la alte facultăţi), care au fost supuşi experimentului psihologic de "reeducare" de la închisoarea din Piteşti (...) deţinuţii de acolo (cei mai mulţi tineri studenţi) erau obligaţi să se tortureze între ei.

O mică precizare, în fond off-topic, numai de dragul exactităţii istorice: cei mai mulţi nu erau atât tineri studenţi, cât legionari. Piteşti a fost o închisoare de legionari. Studenţii ţărănişti erau mai degabă "internaţi" la Aiud, iar cei liberali mai degrabă la Canal. Împrejurarea că, într-adevăr, mulţi din cei de la Piteşti erau studenţi se explică prin faptul că foarte mulţi studenţi erau legionari (dealtfel, Mişcarea a început ca acţiune a studenţimii ieşene, după cum se ştie). Deci, nu caracterul de studenţi era ceea ce îi făcea victime ale reeducării de la Piteşti, ci caracterul de legionari.

Încă un lucru: cineva ar putea rămânea cu impresia că acel "experiment social", cu adevărat diabolic, ar fi reuşit. În realitate, numai doi dintre strudenţii legionari au devenit torţionarii fraţilor lor de cuib şi crez: unul se numea Ţurcanu, iar celuilalt, din fericire, i-am uitat numele.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de laurastifter

Îmi cer iertare dacă mesajul meu a fost nepoliticos sau v-a tulburat starea sufletească. Nu pot tăcea... din respect faţă de străbunicul meu mort la canal doar pentru că aparţinea unei categorii sociale indezirabile pentru ideologia ateist-comunistă. Nu pot tăcea, de asemenea, din respect faţă de bunicul meu, care a fost anchetat de către Securitate doar pentru această simplă afirmaţie, rostită între prieteni: "dacă ar începe acum un război între ruşi şi americani, ar câştiga americanii". Mă simt datoare să scriu acestea şi pentru că rudele din patea tatălui meu au fost prigonite doar pentru "vina" de a fi fost... de origine germană. Nu în ultimul rând, cred că noi, tinerii creştini, avem datoria de a reacţiona împotriva comunismului de câte ori avem prilejul, din dragoste şi recunoştinţă faţă de zecile de mii de martiri ai lui Hristos care, cu preţul vieţii lor, s-au opus acestei ideologii criminale.

Dumnezeu să fie cu dvs!

Nu ai pentru ce sa-ti ceri iertare. Iti smit durerea si cred eu ca te inteleg mai bine decat las sa se descopere in aparenta. Rugamintea mea este sa incerci sa te rupi de "tragedie", cu atat mai mult daca a avut loc in familie. Comunismul a fost "parfum", fata de ceea ce traim acum. Schimbarile care au loc in sufletele acestei generatii ca si a celor ce (nadajduiesc ca) vor urma, au o directie unica: risipirea, caderea, deznadejdea. Cei care au fost in inchisorile comuniste, dupa niste ani au inteles ESENTIALUL. "Binecuvantata fii, inchisoare"... Citeste fara ura si fara partinire ceea ce ne-a ramas de la cei care au devenit sfinti. Sunt unii care au avut sansa sa iese din inchisoare, fara nici un fel de compromis, dar au inteles ca abandonand inchisoarea, il abandonau pe Hristos. Acei sfinti sunt acum grabnic ajutatori noua, cei pacatosi care avem la indemana toate slabiciunile lumii si pe majoritatea dintre ele, chiar le si traim. Noi poate inca mai suntem constienti ca sunt patimi, dar copiii nostri le vor lua ca si firesti, ca doar o viata avem ce merita traita din plin. In plus, toate proopocirile legate de comunism, sustin aceleasi lucru": nu de "balaurul" de la rasarit trebuie sa ne temem, fiindca acela nu ne poate lua sufletul, ci de cel care ne ofera totul cu zambetul pe buse, dar ne transfera identitatea in catastiful lumii intunecate...

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului.

Asta e si problema, ca teorii filozofice au ajuns sa fie acreditate ca stiinta si sa se incerce construirea unei argumentatii stiinitifice cu orice pret. La fel a fost cazul teoriei evolutioniste, care la inceput a fost o teorie filozofica iluminista preluata de la ganditorii antici. Sau formarea universului.
Adrian Lemeni pe care il dadeai la bibliografie spune: "Karl Popper definea o teorie ca fiind stiintifica numai in masura in care ea este verificabila experimental. Din acest punct de vedere cosmologia nu poate fi sigura pe caracterul stiintific al supozitiilor facute, deoarece predictiile ei pentru a putea fi verificate experimentale ar necesita conditii ce depasesc (si vor depasi totdeauna) posibilitatile terestre."

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele...

în toată istoria ei ştiinţă si-a depăşit întotdeauna limitele.