Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

În prealabil postat de Doriana

nu dupa cuvintele frumoase, ci dupa roadele pe care le aduce.

La inceput sunt cuvintele, Doriana...
In adancul mintii si inimii noastre e o fabrica de ganduri si sentimente, iar gandurile sunt alcatuite, intr-o anumita masura, din cuvinte... La fel, sentimentele (complexe structurate,formate din emotii repetate si idei). Primul rod al cuvintelor sunt gandurile si sentimentele, da! (Dupa cum si invers, caci e o mare inlantuire in noi, gandurile si emotiile influenteaza alegerea si exprimarea noastra prin cuvinte. Iar moaragandurilor macina cuvinte... Incarcate de semnificatie, de imagini, de emotii, de aspiratii...)
Suntem, in sensul cel mai propriu (si) cuvinte!

Cuvinte potrivite pentru ganduri cumpatate, pentru sentimente nobile - sa ne dea Dumnezeu!

Cine cuvinteaza ca un "birjar", va gandi treptat birjareste, va simti birjareste, va voi si va fi un birjar etc.

Cuvintele au un rol mai mare decat banuim, in functionarea noastra sufleteasca. Sintii vorbesc intr-un anume fel (cand nu tac)...

Exista programe intregi de refacere sufleteasca (si nu doar psihologia demonstreaza aceasta ci insasi lunga Traditie a Bisericii) bazate pe tacere si, cand e rupta si tacerea (desi omul vorbeste, inca, inlauntrul sau, in subiectivitatea sa cea mai intima), sunt alese cuvintele cu incarcatura si impact pozitive, respectiv de zidire duhovniceasca.

Suntem liberi sa ne alegem cuvintele! Sa le dobandim, sa le slefuim, sa le indepartam definitiv cand e cazul.
Cuvantul Insusi ne-a dat aceasta libertate ontologica.

Cuvintele ne constituie. Nu intamplator popoare diferite, cu limbi distinctesi obiceiuri lingvistice particulare, au destine diferite...

Asadar, un bun inceput poate fi alegerea cuvintelor potrivite. Limba romana e un tezaur, o Comoara la dispozitia oricarui binevoitor.

Voi incheia cu o afirmatie care poate mira: cred ca nu va trece multa vreme si se va pune la indemana noastra ipoteza testata ca vorba omului influenteaza, hotarator, sanatatea fizica si evident psihica, iar la nivelul corpului ea patrunde mai adinc decat ne imaginam acum, adica de-a dreptul la nivel sub-celular, pana hat-departe... Asa cred eu, sa fiu iertat de bazaconie.

Poate fortez conexiunea dar, afirmatia sfanta ca vom fi judecati pentru fiecare cuvant rostit, cred ca lasa de inteles si faptul ca fiecare cuvant participa la constituirea fiintei noastre cu care ne vom prezenta la Judecata...

Cand cuvintele sunt bine alese si suficient de des repetate, in interior mai ales, incepem sa si gandim si sa faptuim crestineste.
Credinta insasi este formulata in cuvinte! Crezul, de pilda...
Mai bine spun 5 cuvinte sfinte, ziua intreaga, decat ...

Repet si inchei: nu doar faptele ne constituie si ne ajuta in efortul subiectiv al mantuirii, ci si cuvintele de capatai si de fiecare clipa... Ele sunt, de fapt, primele fapte! Bune, sau pacatoase, seci sau pline de viata, prietenoase ori respingatoare, umile sau trufase, smerite sau mandre... Si tot asa suntem si noi.

Dumnezeu sa ne ocroteasca! AMIN+

Recomand cu toata convingerea ca nu gresesc, cu toata bucuria lucrarea Fericitului Augustin, in editie bilingva (latina si romana): "De dialectica".
In aceasta mica si densa lucrare (un fel de prolegomene pentru ce este astazi semiotica, de pilda), sfantul dezvolta magistral reciproca inriurire dintre cuvinte si ganduri...
Ce e mai intai: cuvantul sau gandul? Intai gandim si apoi vorbim (ca asa e intelept, cica) sau mai degraba scheletul gandului e cuvantul si ca urmare mai intai vorbim (in noi insine, rapid, prescurtat, centrat pe intelesuri si idei, tematizat) si apoi gandim...
Dileme frumoase, inca insuficient elucidate, facind parte din conditia numita Om.

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Recomand cu toata convingerea ca nu gresesc, cu toata bucuria lucrarea Fericitului Augustin, in editie bilingva (latina si romana): "De dialectica".
In aceasta mica si densa lucrare (un fel de prolegomene pentru ce este astazi semiotica, de pilda), sfantul dezvolta magistral reciproca inriurire dintre cuvinte si ganduri...
Ce e mai intai: cuvantul sau gandul? Intai gandim si apoi vorbim (ca asa e intelept, cica) sau mai degraba scheletul gandului e cuvantul si ca urmare mai intai vorbim (in noi insine, rapid, prescurtat, centrat pe intelesuri si idei, tematizat) si apoi gandim...
Dileme frumoase, inca insuficient elucidate, facind parte din conditia numita Om.

Si se mai spune ca Saussure a inventat roata, arbitrarul semnului lingvistic...
O lectura care iti va placea, tot in aceasta directie, care dezvolta si teoria contrara, dar fara a concluziona ceva clar, este dialogul Cratylos al lui Platon.

În prealabil postat de glykys

Si se mai spune ca Saussure a inventat roata, arbitrarul semnului lingvistic...
O lectura care iti va placea, tot in aceasta directie, care dezvolta si teoria contrara, dar fara a concluziona ceva clar, este dialogul Cratylos al lui Platon.

Observatie: Augustin il "rontaise" bine pe Platon, acesta din urma, din pacate, nu il stia pe Augustin...:)

Am citit Cratylos in facultate, dar ... am uitat tot.
Din Platon mai retin doar Mitul pesterii... (ca m-am folosit des de el in psihologie...:))

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Recomand cu toata convingerea ca nu gresesc, cu toata bucuria lucrarea Fericitului Augustin, in editie bilingva (latina si romana): "De dialectica".
In aceasta mica si densa lucrare (un fel de prolegomene pentru ce este astazi semiotica, de pilda), sfantul dezvolta magistral reciproca inriurire dintre cuvinte si ganduri...
Ce e mai intai: cuvantul sau gandul? Intai gandim si apoi vorbim (ca asa e intelept, cica) sau mai degraba scheletul gandului e cuvantul si ca urmare mai intai vorbim (in noi insine, rapid, prescurtat, centrat pe intelesuri si idei, tematizat) si apoi gandim...
Dileme frumoase, inca insuficient elucidate, facind parte din conditia numita Om.

Si se mai spune ca Saussure a inventat roata, arbitrarul semnului lingvistic...
O lectura care iti va placea, tot in aceasta directie, care dezvolta si teoria contrara, dar fara a concluziona ceva clar, este dialogul Cratylos al lui Platon.