Antropologia (teologica) ortodoxa

În prealabil postat de ioan cezar

Deoadata, in timp ce savura ultimele farame de inghetata, Tudor imi spune:
"Tata, nu-i asa ca Evanghelia este un ocean nesfarsit si cu neputinta de prins in cuvintele si gandurile noastre?
Nu-i asa ca Ea este in primul si in ultimul rand mare taina?"

Ba da, i-am spus eu, surprins brusc de preocuparile lui ascunse, precum si de justetea (imi parea) intrebarilor lui, intrabari care erau totodata si un punct de vedere, o pozitie de credinta indiscutabila.

"Atunci, tata, de ce oamenii se incapataneaza sa creada ca un mod al lor de a intelege ceva din Cuvantul Domnului este totodata si singurul corect? Oare nu e nebunie ca un om, cat ar fi el de intelept, sa isi inchipuie ca a priceput si ca a terminat tot ce Domnul a rostit? Si daca s-ar aduna mii de calugari si preoti, cei mai buni si mai cucernici, ei tot nu ar putea sa inteleaga pana la capat Cuvantul, pentru ca Dumnezeu este nelimitat.
Daca Dumnezeu e nesfarsit, daca e vesnic, daca e absolut, atunci cum poate cineva sa isi inchipuie ca vorba Lui are capat, ca vreun om poate sa cunoasca tot ce a rostit Domnul intr-un loc sau altul? Nu tata, nu e bine ce inteleg eu ca fac oamenii... Cuvantul Domnului ramane mereu tainic si are mii si mii si miliarde de nuante. Este exact ca la cursul de pictura de la gradi, ca ne-a spus Doamna de pictura, ca lumina nu e simpla cum ni se pare noua ci, de fapt, lumina contine mii si miliarde de nuante, dar noi nu le putem vedea pe toate, ci doar o parte, ca asa e ochiul nostru facut, cam grosolan, cam nepriceput..."

Apoi mi-a vorbit, emotionat, despre sfinti. Mi-a spus ca el stie, cu o certitudine absoluta, ca dintre oameni doar sfintii au un mod mai cuprinzator de intelegere deoarece nu ei cunosc, ci Duhul cunoaste in ei si prin ei. Si ca daca nu ar fi rugaciunea si postul, Duhul nu i-ar vizita iar sfintii nu ar fi buni de nimic ...

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

Sunt in asentimentul tau Annyta.

[iustin10]

În prealabil postat de Adrianna

Adevarul este Domnul Iisus, ceea ce a zis El este adevarat, restul adaugirilor insa sunt pareri omenesti. A fost o vreme cand am crezut si eu ca aceste adaugiri ar fi fost revelatii dumnezeiesti date sfintilor prin Harul Duhului Sfant. Acelea insa erau prejudecati, in realitate sunt mult inspirate din filozofie si de aceea invatatura lor nu este superpozabila intru totul pe Evanghelie. Iar Evanghelia este infinit mai frumoasa in ceea ce ma priveste, si tocmai aceste discordante intre Evanghelie si acele scrieri mi-au atras atentia sa caut dincolo de aparente si de prejudecatile primite in Ortodoxie, asta dupa ce mi-am invins frica cu care am fost hranita ani de zile ca mi-as pierde mantuirea daca as face un astfel de demers. Si trebuie curaj nu gluma pentru a lupta impotriva acestei frici, atat de puternic este ea insamantata in inima credinciosului ortodox de rand.

Deci revenind, nu am zis o clipa ca n-ar fi vorba de traire autentica si sincera, am zis doar ca trairea nu este 100% evanghelica ci doar partial evanghelica si restul filozofica. De unde si aparenta ei bogatie si atractivitate mult inalta comparativ cu trairea evanghelica pura, fara adaosuri filozofice.

Multa pace!

De regula tu ai cerut niste explicatii punctuale .Adica tu veneai cu o problema,construita mental de tine,nimeni nu iti putea raspunde,si asta era un argument pt tine ca ortodoxia nu detine adevarul.
Si neintelegandu-te ,te mai si judecau,si asta iti dadea si mai multa indreptatire sa crezi ca nu in ortodoxie e adevarul.
De asemenea ai cautat si singura ,si ai vazut ca toata traditia ortodoxa e doar filozofie ,ca o constructie suprapusa peste adevar
Eu zic sa nu renunti asa usor ,si sa cauti acele carti si autori ortodoxi care ti se potrivesc ,si care te fac cu adevarat sa simti .De asemenea sa participi la slujbe ,si vei vedea o alta cale,mult mai directa,de a intra in contact cu adevarul.
Macar o clipa gandeste ca totul ar putea fi doar in mintea ta .Lasa-ti mintea libera ,si lasa sa patrunda bucuria acolo,si nu o mai chinui cu solutii prefabricate,indiferent ca vin din partea ortodoxa sau culturala.Incearca sa intelegi,dar fara sa excluzi.
Dumnezeu nu locuieste in temple facute de mana omului , ci doar in sufletele insetate de absolut
Rostul nostru pe pamant e sa fim fericiti .Nu ar trebui sa mai pierzi nici o zi !

[Eugen7]

Peter Atkins - Amprenta lui Galileo. Cele 10 mari idei ale stiintei, Ed. All, 2008.
http://www.cartifrumoase.ro/carte/am...iintei--i32006

Recenzii poate fi lecturate pe aceste link-uri:
http://www.bookblog.ro/recenzie/ampr...-ale-stiintei/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1325288/

In aceasta lucrare Peter Atkins afrima inechivoc in capitolul "Relativitatea einsteiniană - spaţiul-timp este curbat de materie;" ca spatiu-timpul sunt doar o cognite umana a perceptiei modului in care existam si nu conditii in care traim.
"Those of you who have heard that the key to remaining young is to travel very fast will have it all explained in the ninth chapter. Here Einstein's special theory of relativity is presented with the remarkable conclusion that time, the faithful metronome of modern civilization, is not always constant. If you can consider time as a fourth dimension perpendicular to the three dimensions of space, and that our perception of space and time is just that, a perception, “modes by which we think, and not conditions in which we live” (p. 275), you are starting to get the idea."
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1325288/

Astfel consider pertinent sa afirm ca determinismul mecanicist (bazat pe modul in care functioneaza universul), este limitat in cazul organisemelor doar la fiziologie si cognitia specifica bazata pe perceptia senzoriala, insa cognitia umana spre deosebire de cognitia altor specii intelegiente include si intetelectul (mintea).

Doresc sa subliniez componenta intelectuala (baza a sufletului uman atat in ceea ce priveste ratiunea cat si contemplati) in congnitia sensului existentei (atat umane cat si a universului). Sunt multe specii inteligente, exista inteligenta artificiala insa nu se poate vorbi de intelect (gandire) artificiala sau animala.

In general in mediile stiintifice (si nu numai), se sustine inechivoc ca diferenta intre existenta umana si alte existente este de natura cognitiva si nu de natura fiziologica. Deisgur creierul uman asigura congnitia insa desi se pote studia stiintific structura si functionarea acestuia totusi "intelegea functionarii" creierului este in prezent inca in faza incipienta.

In acest sens consider importante urmatoarele lucrari:
1. PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.
2. PEASE Allan, Barbara Pease, De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă? De ce suntem diferiţi şi ce-ar fi de făcut, Bucuresti: Curtea Veche 2009.
"Singura diferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)
"Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă." (pag 58) "

Astfel cu ajutorul stiintei putem intelege mult mai bine notiunea de suflet uman potrivit patristicii, filocaliei fara a cadea in ereziile filozofice si gnostice sau neognostie (care considera ca sufletul omului este nemuritor prin sine, iar persoana umana este doar sufletul singur fara trup).

Patristica afirma inechivoc, omul este trup si suflet (trupul singur nu poate fi numit om si nici sufletul singur nu poate fi numit om), si atat sufletul omului cat si trupul omului exista doar intrucat Dumnezeu binevoieste in dragostea Sa le mentina existenta. Nici chiar sufletul dupa adormire (moarte) nu poate exista prin el insusi in sensul ca ontologic nu poate fi distrus ci pentru ca Dumnezeu il mentine in existenta intr-un mod tainic, pana la invierea mortilor. Astfel Sfintii Lui Hristos vietuiesc intru Hristos Iisus si dupa adormire insa nu intr-un sens deplin asa cum va fi la invierea mortilor. Desigur ca sunt Sfinti precum: Sfantul Ilie, Sfantul Moise care sunt in cer cu trupul... alaturi de Maica Domnului.

Astfel raiul si iadul nu sunt locuri (precizate spatio-temporal) ci stari. Iadul este starea de moarte duhovniceasca definitiva, cand este imposibila orice conclucrare cu harul lui Dumnezeu (orbire totala) pe care omul singur a ales-o, asemnea ingerilor cazuti... iar Raiul este dimpotriva hristificare, indumnezeire... conlucrare cu harul lui Dumnezeu... "vedere duhovniceasca".

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiaca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

Reiau si pe acest topic o postare elocventa, datorita implicatiilor atropologice profunde:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=17

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Consider aceasta lucrare ca fiind de referinta in ceea ce priveste dialogul onest intre stiinta (inclusiv paradigma stiintifica actuala) si teologia ortodoxa dupa modelul patristic.
Sfantul Luca al Crimeei confera inechivoc paradigmei stiintifice actuale (teoria relativitatii, teoria Big Bang, mecanica cuantica, genetica, teoria evolutionista, psihologie, neurologie, fiziologie s.a.m.d.) un sens existenital hristocentric (din punct de vedere al cauzei si al scopului).

Download HTML: http://www.archive.org/details/Sfant...pputereaInimii
Download PDF: http://www.archive.org/details/Sfant...ereaInimii_487

​​CUPRINS
Cuvânt înainte la ediţia românească
1. Ce concluzii putem trage asupra progresului actual al științei
2. Inima în calitate de organ al cunoașterii supreme
3. Creierul si duhul. Duhul în natură.
4. Duhul plantelor și al animalelor
5. Sufletul animalelor și al omului
6. Duhul nu este legat necondiționat de suflet și trup
7. Capacitățile duhovnicești transcedentale
8. Despre omul lăuntric (omul interior)
9. Nemurirea
POZE ȘI IMAGINI


Link directe pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link directe pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

Spor la studiu celor interesati.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Link directe pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link directe pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

" [...]Permanenta încordare a voinţei pe parcursul vieţii, orientată spre atingerea planurilor şi a scopurilor principale. O iubire liniştită şi nepătimaşă. O bucurie estetică adâncă, liniştită. Patimi înverşunate, mânie, frică. Credincioşie faţă de Dumnezeu, Care călăuzeşte întreaga viaţă. Acestea sunt acţiuni ale conştiinţei şi sunt determinate de către: 1) percepţiile organelor de simţ, 2) senzaţiile organice ale corpului nostru, 3) percepţiile fiinţei noastre transcendentale, 4) percepţii din lumea duhovnicească superioară, 5) acţiunile duhului nostru.

Actele conştiinţei noastre nu sunt izolate. Gândul este însoţit mereu de trăire [simţire]; trăirea şi voinţa - de către gând; iar trăirea - de acţiuni volitive, actele voinţei fiind întotdeauna legate de trăire şi de gânduri, complexul acestor acte desfăşurate concomitent determinând starea conştiinţei. Aceste stări ale conştiinţei se schimbă în permanenţă, căci actele conştiinţei sunt în continuă mişcare.

Prin bogăţia, diversitatea şi profunzimea actelor şi a stărilor conştiinţei se conturează volumul conştiinţei care, de asemenea, se modifică în permanenţă, de obicei în sensul sporirii sale. La actele şi la stările conştiinţei participă permanent duhul nostru, determinându-le şi orientându-le. La rândul său, duhul sporeşte şi se modifică în funcţie de activitatea conştiinţei noastre, de actele şi de stările ei în parte.

Aceasta este înţelegerea noastră despre plinătatea activităţii psihice a omului. Însă nu doar omul are suflet, ci şi animalele. „Sufletul animalului este în sângele lui” şi animalul, ca şi omul, este alcătuit din duh, suflet şi trup.

Ce este sufletul? În reprezentarea cea mai simplă, la animale este un complex de percepţii organice şi senzoriale, gânduri şi trăiri, urme de amintiri sau doar un complex de senzaţii organice (la animalele inferior organizate), ​consolidate de conştiinţa de sine (de către minte la animalele superior organizate). Duhul primitiv al animalelor constituie doar suflarea vieţii (la cele inferioare). Pe măsura avansării pe scara complexităţii, sporeşte şi duhovnicescul (partea duhovnicească) lor şi la suflarea vieţii se adaugă mugurii minţii, voinţei şi simţirii.

La om, sufletul este mult mai înalt în esenţa lui, căci duhul care participă la lucrarea sa este de necomparat cu duhul animalelor. El se poate învrednici de darurile cele mai înalte ale Duhului Sfânt, pe care Sfântul Prooroc Isaia (11, 2-3) le numeşte duhul temerii de Dumnezeu, duhul cunoştinţei, duhul sfatului şi al tăriei, duhul luminării, duhul înţelegerii, duhul înţelepciunii, Duhul Domnului sau darul bunei-credinţe şi al desăvârşitei luminări.

Duhul şi sufletul omului sunt unite în chip nedespărţit, în timpul vieţii, într-o singură alcătuire; însă la oameni pot fi văzute felurite măsuri [trepte] de înduhovnicire. Sunt oameni „duhovniceşti”, după cuvântul Apostolului Pavel (1 Corinteni 2, 13-15). Așa cum am citat pe Sfântului Antonie cel Mare mai sus, sunt oameni-dobitoace, oameni-iarbă şi oameni-îngeri. Cei dintâi nu se deosebesc prea mult de dobitoace, căci înduhovnicirea lor este extrem de scăzută, iar cei din urmă se aseamănă duhurilor celor fără de trup, care nu au nici suflet, nici trup.

Aşadar, sufletul poate fi definit ca o totalitate de percepţii organice şi senzitive, urme de amintiri, gânduri, trăiri şi acte volitive, dar fără participarea obligatorie în acest complex a manifestărilor superioare ale duhului, care nu sunt proprii animalelor şi unor oameni [în sensul că manifestările superioare ale duhului nu sunt caracteristice, nu sunt specifice unor oameni tocmai din propria lor voinţă, lucrare şi închidere în cugetul trupesc şi stricăcios, căci altfel fiecare om are potenţial deplin pentru a atinge desăvârşirea]. Despre aceştia vorbeşte Apostolul Iuda, spunând că sunt „oameni fireşti, care nu au Duhul” (Iuda 1, 19). [„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup»” (Facerea 6, 3)]

În timpul vieţii, în conştiinţa de sine, viaţa duhului se întrepătrunde strâns cu acele acte psihice care sunt comune oamenilor şi animalelor, adică cu senzaţiile organice şi percepţiile senzitive; acestea din urmă, la rândul lor, sunt indisolubil legate de viaţa trupului - în special a creierului - şi dispar odată cu moartea trupului. De aceea, sufletul primitiv al animalelor este muritor, cum muritoare sunt şi acele elemente ale conştiinţei omului care izvorăsc din trupul mort (percepţiile organice şi senzoriale).

Sunt nemuritoare acele elemente ale conştiinţei care sunt legate de viaţa duhului. Nemuritor este duhul, care, după cum vom arăta în continuare, poate exista fără legătura cu sufletul şi cu trupul. Materialiştii neagă nemurirea sufletului tocmai pentru că nu vor nicidecum să cunoască ceva despre duh. Iar ​despre nemurirea conştiinţei, înţeleasă strict fiziologic, noi nici nu vorbim."
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010., pag 80-84.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Link direct pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link direct pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

"Ce vom spune despre duhul animalelor?

Acestea, asemenea oamenilor, prin fire sunt purtătoare ale unui anume duh. Animale de aceeaşi specie pot fi curajoase ori temătoare, răutăcioase sau posomorâte, blânde şi vesele. Lor nu le sunt proprii formele superioare de înduhovnicire ca religiozitatea, simţul moral, cugetarea filozofică şi ştiinţifică sau percepţia rafinată artistică şi muzicală. Însă, dragostea şi muguri ai altruismului (generozitatea) şi, de asemenea, un simţ estetic le sunt caracteristice şi animalelor.

Lor nu le este proprie forma cea mai înaltă a dragostei, cea dumnezeiască, ci doar iubirea familială; însă, întru această dragoste, lebedele şi guguștiucii probabil că îi întrec şi pe oameni. Sunt cunoscute la perechile de lebede cazuri de suicid atunci când unul dintre parteneri a murit; lebăda rămasă în viaţă se înalţă sus de tot, îşi adună aripile şi cade la pământ, ca un bolovan.

Nivelul duhovnicescului (adică treapta măsurii de părtăşie la duh) este cu atât mai scăzut cu cât animalele sunt situate pe o treaptă mai de jos a scării desăvârşirii (relativ la ierarhia regnului). Excepţie de la aceasta face dragostea la păsări. Ca o paralelă, putem pomeni faptul că formele cele mai înalte de dragoste ​şi religiozitate sunt dezvăluite adeseori la oamenii simpli, neinstruiţi. Animalele superioare, fie ele şi numai purtătoare ale unei înduhovniciri limitate, trebuie să posede conştiinţă de sine într-o formă primitivă. Oare câinele nu ar putea spune: „Îmi este frig, sunt bolnav, stăpânul se poartă urât cu mine”? La animale, măsura conştiinţei de sine este determinată de dezvoltarea minţii şi de treapta de înduhovnicire accesibilă lor."
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010., pag 94.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

[b]"Singura diferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)

Of...
Biologia cuprinde o specialitate aparte numita Etologie, care studiaza in mod comparativ comportamentul animal si uman. In facultate, profa. ne-a expus cateva documentare cu totul surprinzatoare pentru noi pe atunci: era vorba despre ...invatarea, destul de complexa, la unele specii de animale - inclusiv despre invatarea afectiva (cu actiuni succesive de expunere a modelului comportamental de catre "pedagog", apoi initierea puilor in exercitii de la simplu la complex, apoi corectura - feedback privind miscarile gresite incluzind si pedepse intelept ponderate...:), uneori cu mult mai intelept decat vedem in familiile si scolile noastre..., apoi exercitii de "sinteza", recapitulari, sporirea gradului de complexitate a antrenamentelor etc.).
Nu spun cum e sa vezi puii de cimpanzeu, ca sa dau un exemplu, invatind sa ...spele cartofii la rau, inainte de a-i manca. Sau cum coopereaza, in echipe cu roluri bine / inteligent alese (dupa "aptitudini" sau..."talanti") delfinii, ori rechinii, ori tigrii, ori lupii in capturarea prazii (atacuri cu evidente valente de strategie militara si solutii tactice).
Sau cum are loc fenomenul atat de omenesc al "insightului", al descoperirii solutiei in probleme pe care oamenii uneori nu le pot rezolva inteligent (ci izbesc cu pumnul, cu ciocanul, cu spada, cu tunul, cu bomba nucleara): e vorba despre ceea ce in psihologia inteligentei numim atingerea scopului in mod indirect, prin construirea/creatia de mijloace adecvate obstacolului intampinat si situatiei problematice.

Si multe alte dovezi ale indiscutabilei organizari inteligente a psihicului animalelor.

Pe de alta parte, noi oamenii avem atat de multe conduite pur animale: agresivitatea (si corelatele ei biologice, fiziologice, dar si de mimica si gestica - exact ca la majoritatea speciilor de mamifere), conduita imperecherii (inclusiv conduitele de flirt...:), luptele pentru putere, momentele de "loisir"...:) etc.

Insa textul citat omite cateva lucruri indiscutabile printre care:
a) dezvoltarea mai lenta a omului comparativ cu puii de cimpanzei (care ne dau clasa la inteligenta in primul an de viata, comparativ cu puiul de om, inclusiv invata unele cuvinte omenesti denumind corect litere, cifre, silabe, cuvinte intregi, ceea ce copilul sugar nu izbuteste decat uneori / la care sa adaugam capacitatea de categorizare/sortare pe clase de obiecte precum si unele sesizari ale relatiilor cauzale!) PANA LA APARITIA FUNCTIEI SEMIOTICE A LIMBAJULUI, apoi, dupa dobandirea mecanismelor semiotice, inversarea totala a progresului conduitei inteligente, in favoarea indiscutabila a omului (unii copii avind la 5-6 ani capacitati de rationament superioare adultului mediu dezvoltat IQ si cunoscind bine cateva limbi straine, printre care germana, greaca si latina pentru un copil roman de pilda);

b) extrem de omeneasca functie de autoreglaj verbal care este VOINTA, in ipostaza ei NU de sustinere a actiunii prin efort voluntar (bovin) CI PRIN ABTINERE, PRIN AMANAREA GRATIFICARII/RECOMPENSEI, PRIN TOLERANTA LA FRUSTRARE. Printre altele, aceasta capacitate nu doar ajuta si stimuleaza la dezvoltarea gandirii si inteligentei creatoare, insa e implicata cu rol-cheie in insusi miezul credintei crestin-ortodoxe! (vorbim despre nevointa precum si despre nadejde, trecind astfel prin incercari si ispite...)

Prin multe se distinge omul de animale, prin multe se aseamana, in multe suntem la concurenta.

Eu imi pastrez in continuare atitudinea de prudenta fata de orice generalizare pripita. Sunt atat de multe nuante fine.... Cei care au studiat biologia comparata si psihologia comparata stiu la ce ma refer... Ceilalti, bine ar face sa studieze! Vor avea surprize mari iar lumea va parea cu mult mai frumoasa... Si vom exclama cu si mai multa mirare "Doamne, minunat e lucrul mainilor Tale!"

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Of...
Biologia cuprinde o specialitate aparte numita Etologie, care studiaza in mod comparativ comportamentul animal si uman. In facultate, profa. ne-a expus cateva documentare cu totul surprinzatoare pentru noi pe atunci: era vorba despre ...invatarea, destul de complexa, la unele specii de animale - inclusiv despre invatarea afectiva (cu actiuni succesive de expunere a modelului comportamental de catre "pedagog", apoi initierea puilor in exercitii de la simplu la complex, apoi corectura - feedback privind miscarile gresite incluzind si pedepse intelept ponderate...:), uneori cu mult mai intelept decat vedem in familiile si scolile noastre..., apoi exercitii de "sinteza", recapitulari, sporirea gradului de complexitate a antrenamentelor etc.).
Nu spun cum e sa vezi puii de cimpanzeu, ca sa dau un exemplu, invatind sa ...spele cartofii la rau, inainte de a-i manca. Sau cum coopereaza, in echipe cu roluri bine / inteligent alese (dupa "aptitudini" sau..."talanti") delfinii, ori rechinii, ori tigrii, ori lupii in capturarea prazii (atacuri cu evidente valente de strategie militara si solutii tactice).
Sau cum are loc fenomenul atat de omenesc al "insightului", al descoperirii solutiei in probleme pe care oamenii uneori nu le pot rezolva inteligent (ci izbesc cu pumnul, cu ciocanul, cu spada, cu tunul, cu bomba nucleara): e vorba despre ceea ce in psihologia inteligentei numim atingerea scopului in mod indirect, prin construirea/creatia de mijloace adecvate obstacolului intampinat si situatiei problematice.

Si multe alte dovezi ale indiscutabilei organizari inteligente a psihicului animalelor.

Pe de alta parte, noi oamenii avem atat de multe conduite pur animale: agresivitatea (si corelatele ei biologice, fiziologice, dar si de mimica si gestica - exact ca la majoritatea speciilor de mamifere), conduita imperecherii (inclusiv conduitele de flirt...:), luptele pentru putere, momentele de "loisir"...:) etc.

Insa textul citat omite cateva lucruri indiscutabile printre care:
a) dezvoltarea mai lenta a omului comparativ cu puii de cimpanzei (care ne dau clasa la inteligenta in primul an de viata, comparativ cu puiul de om, inclusiv invata unele cuvinte omenesti denumind corect litere, cifre, silabe, cuvinte intregi, ceea ce copilul sugar nu izbuteste decat uneori / la care sa adaugam capacitatea de categorizare/sortare pe clase de obiecte precum si unele sesizari ale relatiilor cauzale!) PANA LA APARITIA FUNCTIEI SEMIOTICE A LIMBAJULUI, apoi, dupa dobandirea mecanismelor semiotice, inversarea totala a progresului conduitei inteligente, in favoarea indiscutabila a omului (unii copii avind la 5-6 ani capacitati de rationament superioare adultului mediu dezvoltat IQ si cunoscind bine cateva limbi straine, printre care germana, greaca si latina pentru un copil roman de pilda);

b) extrem de omeneasca functie de autoreglaj verbal care este VOINTA, in ipostaza ei NU de sustinere a actiunii prin efort voluntar (bovin) CI PRIN ABTINERE, PRIN AMANAREA GRATIFICARII/RECOMPENSEI, PRIN TOLERANTA LA FRUSTRARE. Printre altele, aceasta capacitate nu doar ajuta si stimuleaza la dezvoltarea gandirii si inteligentei creatoare, insa e implicata cu rol-cheie in insusi miezul credintei crestin-ortodoxe! (vorbim despre nevointa precum si despre nadejde, trecind astfel prin incercari si ispite...)

Prin multe se distinge omul de animale, prin multe se aseamana, in multe suntem la concurenta.

Eu imi pastrez in continuare atitudinea de prudenta fata de orice generalizare pripita. Sunt atat de multe nuante fine.... Cei care au studiat biologia comparata si psihologia comparata stiu la ce ma refer... Ceilalti, bine ar face sa studieze! Vor avea surprize mari iar lumea va parea cu mult mai frumoasa... Si vom exclama cu si mai multa mirare "Doamne, minunat e lucrul mainilor Tale!"

Multumesc pentru mesaj si pentru indemnul la studiu frate Ioan Cezar.

Patristica afirma inechivoc ca "omul este animal indumnezeit".
Referinte:
NELLAS Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
IOAN DAMASCHIN, Sfântul, Dogmatica, trad. Pr.Prof. Dumitru Fecioru, București: IBMBOR, 2005.

Din cate am inteles pana in prezent, omul este trup si suflet spiritual aflate intr-o legatura indisolubila ontogenetica, psihosomatica (astfel antropologia patristica ortodoxa este departe de cele doua mari extreme: maniheismul si materialismul; ce le ragasim chiar si in literatura ortodoxa crestina si nu doar in literatura altor culte crestine)

Astfel, gandirea care este ontolgic specific umana implica mintea (constiinta, liberul arbitru...) si deci intelectul, care este un complex rational-afectiv. Astfel doar in cazul omului putem vorbi de minte induhovnicita, care implica atat intelectul induhovnicit (cu cele doua ramuri mari: ratiune si contemplatie) cat si afectivitate induhovnicita. Intrucat in om legatura suflet spiritual si trup este psihosomatica, evident ca si trupul este indumnezeit (prin har) si asfel se distruce orice extremism fie maniheist fie materialist.

Deisgur ca si animalele rationeaza, desigur ca si ele au afectivitate, insa in cazul lor din punct de vedere ontologic, nu putem vorbi de constiinta duhovniceasca, nu putem vorbi de intelect contemplativ... ci doar de o cognitie bazata exclusiv pe ratiune, inteligenta "condusa" de o vointa libera afectiv-inteligenta ce nu are posibilitatea ontologica de cognitie duhovnicesca.
De aceea "educarea" animalelor este exclusiv in ceea ce priveste cognitia lor specifica vointei inteligent-afective.
Consider o mare taina "saltul" ontologic duhovnicesc. Omul ori inviaza (intai suflet spiritual inca din aceasta viata, in Sfant Biserica, prin Sfintele Taine... si apoi trupul) intru Hristos... ori alege o vietuire animalica care se va sfarsi in nefiresc si moarte duhovniceasca definitiva.

Sper sa fi inteles corect. Te rog frate Ioan Cezar sa ma corectezi (dupa cum am precizat in alte randuri "ma pricep" la teologie si stiinta cosmologica, insa la stiinta psihologica intelegerea mea este la nivel de baza).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

Multumesc pentru mesaj si pentru indemnul la studiu frate Ioan Cezar.

Patristica afirma inechivoc ca "omul este animal indumnezeit".
Referinte:
NELLAS Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
IOAN DAMASCHIN, Sfântul, Dogmatica, trad. Pr.Prof. Dumitru Fecioru, București: IBMBOR, 2005.

Din cate am inteles pana in prezent, omul este trup si suflet spiritual aflate intr-o legatura indisolubila ontogenetica, psihosomatica (astfel antropologia patristica ortodoxa este departe de cele doua mari extreme: maniheismul si materialismul; ce le ragasim chiar si in literatura ortodoxa crestina si nu doar in literatura altor culte crestine)

Astfel, gandirea care este ontolgic specific umana implica mintea (constiinta, liberul arbitru...) si deci intelectul, care este un complex rational-afectiv. Astfel doar in cazul omului putem vorbi de minte induhovnicita, care implica atat intelectul induhovnicit (cu cele doua ramuri mari: ratiune si contemplatie) cat si afectivitate induhovnicita. Intrucat in om legatura suflet spiritual si trup este psihosomatica, evident ca si trupul este indumnezeit (prin har) si asfel se distruce orice extremism fie maniheist fie materialist.

Deisgur ca si animalele rationeaza, desigur ca si ele au afectivitate, insa in cazul lor din punct de vedere ontologic, nu putem vorbi de constiinta duhovniceasca, nu putem vorbi de intelect contemplativ... ci doar de o cognitie bazata exclusiv pe ratiune, inteligenta "condusa" de o vointa libera afectiv-inteligenta ce nu are posibilitatea ontologica de cognitie duhovnicesca.
De aceea "educarea" animalelor este exclusiv in ceea ce priveste cognitia lor specifica vointei inteligent-afective.
Consider o mare taina "saltul" ontologic duhovnicesc. Omul ori inviaza (intai suflet spiritual inca din aceasta viata, in Sfant Biserica, prin Sfintele Taine... si apoi trupul) intru Hristos... ori alege o vietuire animalica care se va sfarsi in nefiresc si moarte duhovniceasca definitiva.

Sper sa fi inteles corect. Te rog frate Ioan Cezar sa ma corectezi (dupa cum am precizat in alte randuri "ma pricep" la teologie si stiinta cosmologica, insa la stiinta psihologica intelegerea mea este la nivel de baza).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Frumos imi pare cum ai dezvoltat, frate Eugen! Multumesc...:)
Ciudat insa, si spun asta cu mirare fata de mine intrucat ma surprinde reactia mea emotionala, ciudat asadar imi pare sa gasim in patristica expresia "animal..." pentru om. Pur si simplu ma surprinde, nu ma asteptam. Iar asta e foarte bine, imi da putin de furca. E provocator...:), ma ciupeste de bratul amortit al unor rutine poate prea des folosite si amenintate cu rugina.
Chiar asa zice? "animal indumnezeit"? .... daca ai sti cate bate am incasat pentru aceasta idee, si cata vinovatie am resimtit mai apoi... Acum insa, iata, aflu ca Parintii folosesc ei insisi aceasta expresie. Sunt iarasi bulversat... Nu mai pricep nimic...:)