Antropologia (teologica) ortodoxa

În prealabil postat de ioan cezar

Deoadata, in timp ce savura ultimele farame de inghetata, Tudor imi spune:
"Tata, nu-i asa ca Evanghelia este un ocean nesfarsit si cu neputinta de prins in cuvintele si gandurile noastre?
Nu-i asa ca Ea este in primul si in ultimul rand mare taina?"

Ba da, i-am spus eu, surprins brusc de preocuparile lui ascunse, precum si de justetea (imi parea) intrebarilor lui, intrabari care erau totodata si un punct de vedere, o pozitie de credinta indiscutabila.

"Atunci, tata, de ce oamenii se incapataneaza sa creada ca un mod al lor de a intelege ceva din Cuvantul Domnului este totodata si singurul corect? Oare nu e nebunie ca un om, cat ar fi el de intelept, sa isi inchipuie ca a priceput si ca a terminat tot ce Domnul a rostit? Si daca s-ar aduna mii de calugari si preoti, cei mai buni si mai cucernici, ei tot nu ar putea sa inteleaga pana la capat Cuvantul, pentru ca Dumnezeu este nelimitat.
Daca Dumnezeu e nesfarsit, daca e vesnic, daca e absolut, atunci cum poate cineva sa isi inchipuie ca vorba Lui are capat, ca vreun om poate sa cunoasca tot ce a rostit Domnul intr-un loc sau altul? Nu tata, nu e bine ce inteleg eu ca fac oamenii... Cuvantul Domnului ramane mereu tainic si are mii si mii si miliarde de nuante. Este exact ca la cursul de pictura de la gradi, ca ne-a spus Doamna de pictura, ca lumina nu e simpla cum ni se pare noua ci, de fapt, lumina contine mii si miliarde de nuante, dar noi nu le putem vedea pe toate, ci doar o parte, ca asa e ochiul nostru facut, cam grosolan, cam nepriceput..."

Apoi mi-a vorbit, emotionat, despre sfinti. Mi-a spus ca el stie, cu o certitudine absoluta, ca dintre oameni doar sfintii au un mod mai cuprinzator de intelegere deoarece nu ei cunosc, ci Duhul cunoaste in ei si prin ei. Si ca daca nu ar fi rugaciunea si postul, Duhul nu i-ar vizita iar sfintii nu ar fi buni de nimic ...

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

Sunt in asentimentul tau Annyta.

[Eugen7]

Spre deosebire de viziunea filozofica greceasca in care sufletul uman era considerat persoana umana (ce avea posibilitatea progresului in intelepciune si lucrare chiar si dupa moartea fizica) iar trupul era considerat doar o inchisoare a sufletului; antropologia iudaica considera ca persona umana este trup si suflet spiritual.
Nu se poate numi om nici trupul singur fara sufletul spiritual (duhovnicesc) si nici sufletul spiritual (duhovnicesc) fara trup. Aceasta antropologie iudaica este preluata in mod firesc si de Sfintii Parinti fiind descrisa in filocalie.

Astfel rabinii foloseseau urmatoarea parabola pentru a explica oamenilor simpli acest lucru (pentru mai multe detalii recommand: IPS Lazar Puhalo - Caile ortodoxiei Contemporane, Editura Eikon, pag 75):
"Un om bogat avea o gradina de bunatati si a pus pazinici doi oameni: unul olog si unul orb, iar apoi a plecat. Ologul vazand bunatatile din gradina ar fi dorit sa se infrupte din ele dar nu putea ajunge la ele. Orbul nu le vedea dar putea merge. Atunci ologul a zis orbului: ia-ma pe umerii tai si eu te voi conduce si amandoi ne vom infrupta din bunatati. Zis si facut. Dupa ce s-au saturat au iesit din gradina.
Cand a revenit stapanul si a vazut gradina devastata a zis celor doi: ce ati facut? de ce nu ati ascultat? de ce nu ati pazit gradina si eu v-as fi dat bunatati adevarate potrivite pentru voi?
Ologul insa a raspuns:stapane pai cum as fi putut eu sa ajung la roadele gradinii daca nu pot merge?
Orbul a raspuns: stapane pai cum as fi putu eu sa vad bunatatile gradinii daca sunt orb?
Atunci stapanul s-a maniat pe viclenia, mandria si rautatea lor... a luat pe olog si l-a pus pe umerii orbului si i-a judecat pe amandoi ca pe unul singur."

Asa va fi la judecata omului:
orbul simbolizeaza trupul, caci el nu stie si trebuie condus dar se infrupta si el senzorial.
sufletul simbolizeaza ologul, car stie dar nu se poate infrupta din cele senzoriale fara trup.

Deci omul nu poate primi viata vesnica in rai sau osanda vesnica si in iad, decat la a doua venire a Domnului. Totusi dupa adormire suflete sfintilor traiesc intru Hristos Iisus si conlucrarea cu harul Duhului Sfant nu se intrerupe insa nu putem vorbi de deplinatatea conlucrarii omulu cu harul Duhului Sfant decat atunci cand omul viu trup si suflet spiritual.