GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Cu multumiri celui care m-a ajutat,cat a putut in timpul sau liber,pe acest topic,eu ma retrag de pe el deoarece,privind subiectele de interes de pe forum am realizat ca nu este aproape nimeni interesat de acest topic.Nu este un repros la adresa nimanui,inteleg esenta si motivatia vietii virtuale de pe internet dar recunosc ca ma incearca o unda de regret privind cum se consuma inutil energii pretioase si intelecte mai rar intalnite in polemici fara rost,in timp ce subiecte(cum a fost cel despre iconografie)cad in uitare cu repeziciune,aratand ca,din pacate,verbal stam bine la capitolul intentie laudabila dar practic mai avem mult de tras(sper sa mai avem si timp in acest sens).

As dori sa mentionez ca regretul meu nu vizeaza persoana mea sau timpul in care am cautat materialele/coloana sonora care sa le ilustreze sugestiv(cat am reusit)ci doar aparenta(asa sper,poate in viitor oamenii vor fi mai interesati)lipsa de interes in a contribui fiecare cu ceva la o tema pe care multi o invoca dar din pacate putin o cunosc.Daca postarile au fost mediocru asamblate este vina mea si va rog sa imi acordati circumstante atenunate iar daca ati gasit ceva folositor poate pe viitor veti dori sa aduceti ceva ce considerati ca i-ar ajuta pe altii.Cam atat despre acest subiect,mai aveam destule de postat pe el,dar nu vreau sa arunc intr-un fel de trista indiferenta lucruri precum gandirea patristica.In varianta cea mai fericita oamenii nu au dorit sa comenteze pt ca stiau foarte bine cele scrise in aceste articole si doar au citit,poate cu interes,poate cu intelegere pt puerilul meu demers,lucruri care se stiau atat de bine incat nimeni nu a mai considerat ca ar avea sau ar merita sa spuna ceva.

PS.Din pacate,sau din fericire,am esuat in a gasi ceva care sa aduca o nota polemica acestui topic si cu siguranta,ca o consecinta,as fi adus si o masura de interes din partea celor care citesc in a si spune ceva si a determina,in acest mod,un dialog din care cu siguranta toti am fi avut de invatat(asa cred eu).Spiritul filocalic al gandirii patristice mi-a taiat orice elan nesabuit spre a cauta ceva ce sa o transforme in altceva decat este.Poate cu privire la acest aspect regretul meu este usor vindecat de speranta ca poate cei ce au citit vor fi pe viitor mai putin inclinati spre polemica si mai mult spre studiu si traire.

Cu multumiri tuturor. Doamne ajuta+

Pelerinule, eu nu am voit sa comentez si nici sa laud cele postate de tine.
Nu am voit sa comentez deoarece nu ma simteam in stare, fara sprijin bibliografic (nu detin cunostinte suficiente, nu am nici nivelul duhovnicesc pentru a face comentarii pertinente, pe masura celor postate de tine). Cu tratatul lui Larchet langa mine sau cu una din cartile de patrologie alaturi, as fi avut pe ce sa ma sprijin, as fi putut studia, reflecta, gandi cate ceva, simti mai bogat... Dar asa, avind Noul Testament cu psalmii, cateva acatistiere si (o vreme) cartea despre viata si opera sfantului Grigorie Palama, m-am limitat la a face o completare in cateva scurte postari. Desigur, as fi avut netul la dispozitie, insa am acces limitat la internet si marturisesc ca sunt un cititor foarte slab al materialelor de pe net: nu ma pot concentra, am probleme cu ochii, ma simt incomodat de lipsa unei carti pe care s-o pot tine pe masa, sa am un contact fizic cu informatia, sa subliniez etc. Nu sunt un om al culturii electronice, din pacate (sau din fericire). Ar fi fost poate, mai bun lucru sa trec peste inconvenientele enumerate si sa caut materiale pe net. M-am lenevit, him... Intrucat topicul merita din plin niscaiva efort.
Nu am voit sa laud continutul postat de tine, desi mi s-a parut extraordinar de folositor si de bine (inspirat) selectat. Cred ca ai ales materiale de maxima valoare pentru orice om care voieste sa lucreze cu sine insusi pentru despatimire si urcus duhovnicesc. Dar ce puteam sa pun alaturi? ...
M-am temut sa fac unele comentarii intrucat, pe de o parte, m-am ferit sa deschid vreo portita spre duhul polemic care bantuie pe forum, iar pe de alta parte am sperat ca oamenii mai bine asezati in barca Ortodoxiei, care nu sunt putini pe forum, mi-o vor lua inainte si vor aduce contributii semnificative.
Nu stiu de ce nu a intervenit nimeni.... Sunt foarte mirat de aceasta discretie pe care o gasesc exagerata... Ma intreb si eu: chiar nu a miscat pe nimeni topicul acesta? Si de ce, oare?...

Ce sa zic... E un topic serios, poate de aici o anumita retinere a majoritatii, inclusiv a mea. Dar cata vreme nu cautam sa fim si noi seriosi, sa ne ambalam un pic in astfel de directii: oare ce speram sa rodeasca? Ce vom cultiva daca ne ocupam doar cu lucruri usurele si periferice? Din cancanuri si reactii imediate la stirile zilei, ce cultura patristica sa infloreasca in noi? ...

Iti inteleg asadar mahnirea si regret ca nu am contribuit mai mult.

Pentru mangaierea ta (si a noastra, a tuturor) propun iata un moment de mare frumusete:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...conferinta.php

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cu multumiri celui care m-a ajutat,cat a putut in timpul sau liber,pe acest topic,eu ma retrag de pe el deoarece,privind subiectele de interes de pe forum am realizat ca nu este aproape nimeni interesat de acest topic.Nu este un repros la adresa nimanui,inteleg esenta si motivatia vietii virtuale de pe internet dar recunosc ca ma incearca o unda de regret privind cum se consuma inutil energii pretioase si intelecte mai rar intalnite in polemici fara rost,in timp ce subiecte(cum a fost cel despre iconografie)cad in uitare cu repeziciune,aratand ca,din pacate,verbal stam bine la capitolul intentie laudabila dar practic mai avem mult de tras(sper sa mai avem si timp in acest sens).

As dori sa mentionez ca regretul meu nu vizeaza persoana mea sau timpul in care am cautat materialele/coloana sonora care sa le ilustreze sugestiv(cat am reusit)ci doar aparenta(asa sper,poate in viitor oamenii vor fi mai interesati)lipsa de interes in a contribui fiecare cu ceva la o tema pe care multi o invoca dar din pacate putin o cunosc.Daca postarile au fost mediocru asamblate este vina mea si va rog sa imi acordati circumstante atenunate iar daca ati gasit ceva folositor poate pe viitor veti dori sa aduceti ceva ce considerati ca i-ar ajuta pe altii.Cam atat despre acest subiect,mai aveam destule de postat pe el,dar nu vreau sa arunc intr-un fel de trista indiferenta lucruri precum gandirea patristica.In varianta cea mai fericita oamenii nu au dorit sa comenteze pt ca stiau foarte bine cele scrise in aceste articole si doar au citit,poate cu interes,poate cu intelegere pt puerilul meu demers,lucruri care se stiau atat de bine incat nimeni nu a mai considerat ca ar avea sau ar merita sa spuna ceva.

PS.Din pacate,sau din fericire,am esuat in a gasi ceva care sa aduca o nota polemica acestui topic si cu siguranta,ca o consecinta,as fi adus si o masura de interes din partea celor care citesc in a si spune ceva si a determina,in acest mod,un dialog din care cu siguranta toti am fi avut de invatat(asa cred eu).Spiritul filocalic al gandirii patristice mi-a taiat orice elan nesabuit spre a cauta ceva ce sa o transforme in altceva decat este.Poate cu privire la acest aspect regretul meu este usor vindecat de speranta ca poate cei ce au citit vor fi pe viitor mai putin inclinati spre polemica si mai mult spre studiu si traire.

Cu multumiri tuturor. Doamne ajuta+

Nu trebuie sa fii deloc mahnit
Oamenii sunt interesati de astfel de probleme, pentru ca acesta e crestinismul de fapt,dorinta de a invata de la inaintasi . Daca se gaseste cineva sa explice,cu atat mai bine.
Poate au fost multi care au citit dar nu au avut ce sa comenteze.Asta nu inseamna ca valoarea celor scrise e mica.
Daca vrei sa ai comentatori ,fa ca mine ,mai scrie si cate o prostioara ,o parere personala de a ta,si o sa vezi ce multi comentatori vor apare.
Caci asta va da siguranta celorlalti,ca esti ca si ei. Pentru ca putini au citit si inteles literatura patristica, dar multi sunt dispusi sa afle tainele credintei si sa le aplice in viata lor.
Coboara putin la nivelul celor cu care vorbesti, ca si ei sa poata sa urce la nivelul tau.

[cristiboss56]

Sfantul Ioan din Kronstadt - Traia in Hristos si cu Hristos prin slujirea dumnezeiestii Liturghii. Din ea isi tragea puterea de a continua marea sa lucrare pastorala. Jumatate de veac din 1885 si pana in 1908, a slujit aproape zilnic si n-a incetat pana in ultima clipa sa sfatuiasca, sa mangaie si sa calauzeasca.

Multe au fost inimile care langa el au inviat trupeste si sufleteste. Cu un remarcabil simt al concretului, el a reusit sa reimpuna in constiinta contemporanilor insasi realitatea "pragmatica", liturgica si sacramentala, personala si comunitara, mistica si sociala a Bisericii. in fata reductiei simplificatoare a crestinismului la morala, la etica si pietatea individuala, Biserica reapare din nou ca realitate divino-umana intrupata in cult si caritate, ca o comuniune vie ("familie") a oamenilor in Hristos si Duhul Sfant, cu Dumnezeu, cu sfintii si cu ingerii, ca loc al Adevarului si Libertatii autentice.

Poporul a gasit in el un parinte plin de dragoste, au recunoscut in el pe adevaratul indrumator, pe pastorul cel bun si pe urmatorul lui Hristos. Dumnezeiasca Liturghie era pentru parintele Ioan tot ceea ce omul poate avea pe pamant mai inalt si mai sfant. Liturghiile savarsite de el erau cutremuratoare, era un om de taina al inimii daruit rugaciunii cu o mare caldura, ocrotitor al tuturor neputinciosilor si al oamenilor marginalizati - multi dintre acestia au fost insufletiti de el si calauziti catre Biserica lui Hristos. Toate acestea alaturi de darul facerii de minuni cu care atat de bogat l-a impodobit Dumnezeu. Iata insa ce spunea despre Sfanta Liturghie: "Domnul isi arata indelunga rabdare fata de lume, se arata milostiv tocmai pentru ca inca se mai savarseste Sfanta Liturghie. Daca lumea nu ar fi avut preacuratul Trup si preacuratul sange al Domnului, s-ar fi lipsit de supremul bine, de adevarata viata si de darul sfintirii. Liturghia este adevaratul ferment al vietii duhovnicesti, ceresti si sfinte care lucreza in omenire. Liturghia este lumina sufletului nostru, nadejdea si taria noastra".

http://www.crestinortodox.ro/religie...adt-87660.html

,,Sfinţii Părinţi ne pun la îndemână o tâlcuire de o importanţă cardinală, am zice noi, şi anume: făgăduinţa Domnului Hristos pentru bunătăţile cereşti este totodată însoţită şi de făgăduinţa Sa pentru cele pământeşti. Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copil, sau ţarină pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică" (Marcu 10, 29-30).

Reiese că făgăduinţa dată de Domnul Hristos vizează simultan ambele planuri ale existenţei umane: cel pământesc şi cel ceresc. Astfel: în plan ceresc, făgăduinţa Mântuitorului se referă la faptul că sărăcirea milostivă, lepădarea de bogăţia ca patimă, aduce transfigurarea bunurilor materiale, jertfite de la consumul din viaţa trecătoare pământească, în bunuri duhovniceşti, ca merinde agonisite în viaţa pământească trecătoare pentru a fi consumate în viaţa cerească veşnică; în plan pământesc, făgăduinţa se referă la faptul că sărăcirea milostivă în bunuri materiale, lepădarea de bogăţia ca patimă, aduce răsplată însutită în bunuri materiale. Ceea ce echivalează cu formularea paradoxală: lepădarea bogăţiei în bunuri materiale îmbogăţeşte în bunuri materiale. În final, ca o încununare a tâlcuirii adevărurilor revelate, Sfinţii Părinţi duc până la limita consecinţelor lor îndemnurile paradoxale de învăţătură pe care le dau: Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi! îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur."

Interviul complet cu domnul profesor Costea Munteanu, doctor in economie, poate fi citit aici

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Interviul complet cu domnul profesor Costea Munteanu, doctor in economie, poate fi citit aici

Un interviu interesant si aproape un act de curaj in contextul lumii academice de azi. Mereu m-am intrebat: daca s-ar lua oamenilor dorinta de inavutire, ce anume ar impinge economia inainte ? "Dumnezeu" este raspunsul profesorului Munteanu.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un interviu interesant si aproape un act de curaj in contextul lumii academice de azi. Mereu m-am intrebat: daca s-ar lua oamenilor dorinta de inavutire, ce anume ar impinge economia inainte ? "Dumnezeu" este raspunsul profesorului Munteanu.

Doua exceptionale predici,le-as pune drept concluzie la acel interviu,le puteti gasi in doua scrieri ale Sfantului Ambrozie al Milanului.Prima dintre ele se refera la Nabot israelitul, cred ca se regaseste intr-un volum intitulat ,,Scrieri".A doua predica, cu tema ,,saracii sunt mai valorosi decat aurul", o gasiti in ,,Despre indatoriri". Eu le am pe ambele dar trebuie traduse si momentan nu am timpul necesar din pacate.Daca nu le puteti gasi imi spuneti si cu prima ocazie le traduc.Numai bine.