filioque

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Haideţi să lămurim mai exact unde vedeţi contradicţia, pentru că ea nu există de fapt. La ce pasaj din catehism faceţi trimitere ?
Catehismul se poate găsi aici: www.catehism.ro

Desigur ca nu exista, sf. Maxim spune ca Duhul purcede doar din Tatal, iar catehismul catolic spune ca purcede si din Tatal si din Fiul. Nu exista nicio contradictie, noroc ca am lamurit-o. Inca ma intreb daca dvs. chiar nu puteti intelege sau jucati un fel de teatru al absurdului. Din pacate nu e prima data.

[ioanna]

In catehismul catolic lse spune:
"Tatăl, ca "început fără de început", este originea primară a Duhului Sfânt dar, totodată, ca Tată al Fiului unul-născut, El este împreună cu Acesta "Principiul unic de la care purcede Duhul Sfânt”.

Unitatea ipostatica Tatal-Fiul este principiul Duhului, insa Fiul, ce-si are originea primara in Tatal, are ca principiu unic pe Tatal. Nu rezulta ca avem doua principii in dumnezeire? Ortodocsii marturisesc ca principiul cauzal se identifica cu autodeterminare ipostatica a Tatalui. Adriana avea dreptate cand a spus ca mergand pe logica Filoque, poti spune ca si Fiul e nascut din unitatea ipostatica Tatal-Duhul, doar nasterea si purcederea sunt simultane.

[Adrianna]

In ceea ce priveste nasterea Domnului din Sfanta Fecioara, din punct de vedere ortodox, ce semnificatie are faptul ca Sfanta Fecioara a fost umbrita de Duhul Sfant? Ar putea lasa loc ideii ca Fiul s-ar naste si din Duhul Sfant? Va rog sa nu va tulburati de intrebare ci sa-mi raspundeti calm cu explicatii ortodoxe.

Iar faptul ca Domnul a primit si El botezul cu Duh Sfant inainte sa isi inceapa viata misionara, ce semnificatie are in acest context al Trinitatii?

Multumesc de raspunsuri!

[DragosP]

Păi fă şi tu diferenţa dintre Fiul omului şi Fiul Tatălui.
Întruparea Lui ca om e una, Existenţa Lui ca Fiu ceresc e alta.

[ioanna]

În prealabil postat de Adrianna

In ceea ce priveste nasterea Domnului din Sfanta Fecioara, din punct de vedere ortodox, ce semnificatie are faptul ca Sfanta Fecioara a fost umbrita de Duhul Sfant?

Umbra apare in mai multe locuri in Sfanta Scriptura, in momente semnificative:cand lui Moise i se deschide chivotul, doi ingeri il umbresc cu aripile, cu toate ca chivotul sacru se afla in cort, deci nu in lumina soarelui si totusi Moise era umbrit. Catapeteasma e deascrisa deasemenea ca ceva care umbreste, in spatele ei savarsindu-se sacramentele sau umbra apostolilor are actiuni miraculoase, ca o prelungire a Duhului,un nor luminos umbrindu-i pe acestia la schimbarea la fata.


http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=294
Duhul Sfant a fost singur in Fecioara, cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?

N-a fost singur. in acest caz ea ar fi zamislit un om despartit de Dumnezeu. Ci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, Duhul Sfant fiind nedespartit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca din prima clipa a existentei ei, din clipa zamislirii. De aceea spune Simbolul despre El insusi ca “S-a intrupat”, adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant.

Sf. Ioan Damaschin spune: "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea… dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit " (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147).

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

In ceea ce priveste nasterea Domnului din Sfanta Fecioara, din punct de vedere ortodox, ce semnificatie are faptul ca Sfanta Fecioara a fost umbrita de Duhul Sfant?

Mitropolitul Bartolomeu a explicat de multe ori in predicile la Bunavestire, conotatia verbului „a umbri” .

Ca scriitor si rafinat cunoscator de nuante semantice, Inaltul Bartolomeu avea o inclinatie aparte in a intoarce cuvintele pe toate fetele, explicandu-le originea si evolutia semantica, punerea in context si facand speculatii surprinzatoare si sclipitoare.

Despre versetul acesta „si Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri”, inainte de orice talcuire a lui, odata a exclamat ceva de genul: „pur si simplu nu stiu sa va talmacesc acest lucru pentru ca nu pot!”.

Cu alte cuvinte e esential sa pornim de la ideea ca realitatea pe care o aproximeaza limbajul uman in care a fost scrisa Scriptura tine de un alt taram, al „de negraitului”, la care nu putem accede decat ca Moise pe Sinai, dupa ce ne descaltam de bocancii grosieri ai mintii cu care am putea strivi taina. In preajma tainei Intruparii lui Dumnezeu, nu putem pasi decat in soapta, pt. ca taina se dezvaluie doar daca ne lasam invaluiti in ea.

Totusi, atat cat poate fi explicat, mitropolitul Bartolomeu facea mereu observatii inedite, fara sa trivializeze textul prin devoalari inadecvate, asa cum fac multi sectari cu o indrazneala aproape luciferica cand e vorba de pururea fecioria Maicii Domnului.

Verbul „a umbri”, „ a adumbri” ( in greaca episkiazo) are si sensul de „a ocroti” si are aceeasi radacina cu verbul „a acoperi cu umbră“, „a cufunda în umbră (in greaca syskiázo).

In Scriptura, verbul acesta are o conotaţie specială: acţiunea prin care Dumnezeu Îşi exercită puterea sau Îşi revarsă harul asupra uneia sau mai multor persoane. Puterea prin care Dumnezeu Se descoperă şi creează.

El apare in Scriptura in mai multe momente cheie:
1. Pe muntele Sinai, Moise fusese umbrit de un nor.
2. Atunci cand lui Moise i se descrie proiectul Chivotului Legamantului, cu doi heruvimi care il „umbresc” cu aripile lor. De notat ca chivotul nu urma sa fie in bataia soarelui sa aiba nevoie de umbra deoarece urma sa fie adapostit de un cort.
3. Catapeteasma dincolo de care preotii savarseau cele sfinte, are tot rolul de „ocroti” si „adaposti ca si cu o umbra” cele de taina.
4. In psalmul 90, avem expresia „cu spatele te va umbri”.
5. Apoi in NT, insasi umbra apostolilor are puteri miraculoase, ca o prelungire a Duhului, incat bolnavii de pe ulite se vindecau chiar si daca doar umbra lor ajungea sa-i umbreasca.
6. La Schimbarea la Fata, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei pe apostoli.

In cazul Sfintei Fecioare, la Bunavestire, in momentul cand, concomitent cu pogorarea Duhului Sfant, puterea lui Dumnezeu i-a umbrit trupul, în clipa aceea, Fiul lui Dumnezeu Cel preexistent din vesnicie, Cel Nascut din Tatal mai înainte de toti vecii, S-a întrupat in pantecele ei, unde se va alcatui pe parcursul celor noua luni, asa cum se alcatuiesc toti cei care au fire umana.

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Ar putea lasa loc ideii ca Fiul s-ar naste si din Duhul Sfant?

Hristos fiind singura Persoana din Univers care are doua firi, in El se poate vorbi de doua nasteri: una din vesnicie mai inainte de toti vecii, din Tata dumnezeiesc, fara de mama iar alta, ca om, cand S-a nascut din mama fara tata (uman).

De la Tatal isi are firea dumnezeiasca iar de la Fecioara Maria isi are firea umana.
Firea dumnezeiasca o are din vesnicie, fara de inceput, de la Tatal care L-a nascut, mai inainte de toti vecii. Iar firea umana o are din momentul in care si-a luat-o de la cea pe care si-a ales-o sa-i fie mama umana.