Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

[glykys]

Ioan Cezar, iti aduci aminte ce scriai pe forum acum cateva luni, imediat dupa intalnirea noastra, a catorva forumisti, in casa ta?

În prealabil postat de glykys

Ioan Cezar, iti aduci aminte ce scriai pe forum acum cateva luni, imediat dupa intalnirea noastra, a catorva forumisti, in casa ta?

La ce sa ma gandesc mai intai?

In rest, agreez foarte mult cuvantul tau aici. Exact asa vad si eu lucrurile, ca unul care am trait acest tip de insingurare (cand eram un pic prea pretentios, riguros si cu multe asteptari - a fost o etapa distincta, una de dubut, de familiarizare, ca sa spun asa) iar cu vremea am ajuns cam la aceleasi concluzii cu tine. Multumesc, Ana-Maria! (pentru ca experienta impartasita de tine o completeaza pe a mea)

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

La ce sa ma gandesc mai intai?

Nu mai stiu cum te-ai exprimat, dar erai nemultumit ca nu simtisesi comuniune, pentru ca nu ne-am rugat impreuna... Nu ne-ai spus nimic atunci, dar ai scris pe forum, iar noi cred ca am fost tare nedumeriti sa citim asa ceva.
Uite aici postarile tale:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8351&page=15
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8351&page=16

Noi atunci am venit cu inima buna ca la un frate al nostru in necaz, ne-am bucurat, ne-am implicat, am vorbit, adica am facut, la scara microscopica, cateva dintre lucrurile pe care probabil ca se asteapta unii, si pe buna dreptate, sa fie in comunitatea ortodoxa. Dar cu toate acestea, si tu ai observat asta, comunitatea nu e comuniune, deoarece comuniunea se gaseste in rugaciune. Iar tu credeai probabil ca vei simti comuniune daca ne-am fi ridicat toti in picioare, la un semn, sa spunem Tatal nostru impreuna, in cor. Rugaciunea colectiva, comuniunea prin rugaciune se face in biserica, in privat se face rugaciunea particulara. Eu, cel putin, nu am simtit nevoia personala de a spune impreuna Tatal nostru, ci doar de a-l indemna pe Tudor sa isi faca semnul crucii la masa, in scop didactic, fireste. Voi nu stiu ce ati facut, imi inchipui ca fiecare in sinea voastra ati spus cate o rugaciune. Bunica-mea ne mai punea, cand eram mica, sa spunem impreuna Tatal nostru la masa, caci stia ca altfel ne asezam la masa ca animalele, deci o facea tot in scop didactic.

Incerc sa iti spun ca dorinta aceasta de a se afla intr-o comunitate, de a avea o apartenenta, afiliere, de a te afla printre oameni de o anumita factura, daca nu este unita cu comuniunea liturgica, nu aduce prea multa implinire spirituala. Sunt de acord insa ca este foarte benefica social si psihologic.

Dar daca omul sta si inghite in sec, nespunand ce il doare, ca sa poata fi ajutat, ceilalti de unde sa stie ce trebuie sa faca? Plus ca unii oameni se si feresc, de teama sau chiar din delicatete, sa socializeze prea mult. Uite, eu eram in biserica si langa mine vad o fata care se asezase in genunchi la predica, se vedea ca ii e rau. Ma gandeam ca as putea scula pe cineva si m-am aplecat sa o intreb daca ar vrea sa stea pe un scaun. S-a scuturat brusc si a raspuns ca nu are nevoie de nimic. Deci eu, incercand sa o ajut, nu am facut decat sa o tulbur si mai tare. Fireste, am si contraexemple la povestea aceasta.

Prietenul tau are duhovnic?
I-as sugera sa intre pe forum sa mai cunoasca lume, dar s-ar putea sa nu mai doreasca sa se converteasca dupa aceea...

În prealabil postat de glykys

Incerc sa iti spun ca dorinta aceasta de a se afla intr-o comunitate, de a avea o apartenenta, afiliere, de a te afla printre oameni de o anumita factura, daca nu este unita cu comuniunea liturgica, nu aduce prea multa implinire spirituala. Sunt de acord insa ca este foarte benefica social si psihologic.

Consider ca aceasta este o afirmatie foarte valoroasa. Lamureste bine o serie de confuzii de care si eu aveam parte candva. Mult ma amaram in sinea mea... Multumesc lui Dumnezeu ca m-am lamurit si inseninat, intre timp, cat de cat... Multumesc pentru aceasta clarificare, Glykys!

(Cat despre restul afirmatiior, ma abtin sa comentez. Pur si simplu se dovedeste mereu ca textul scris poate avea nesfarsite interpretari si riscam sa reluam iar si iar vechile controverse, simtindu-ne reciproc neintelesi. Sa renuntam, mai bine...:)....)

[Ekaterina]

O Biserica in care m-am simtit nespus de bine si in care am gasit o atmosfera dupa parerea mea, specifica ortodoxiei, este biserica Sfantul Grigorie Palama, din Politehnica. Cat timp am fost studenta am mers la Liturghie aici si inca imi mai doresc sa ajung (din pacate reusesc foarte rar).

Ma bucur de altfel si cand ajung la Manastirea Christiana. Cunosc si un Parinte pe care il apreciez in mod deosebit si il recomand tuturor celor ce isi cauta duhovnic. Nu stiu daca este potrivit sa ii scriu numele aici, dar pentru cei interesati putem vorbi pe privat.

[Yasmina]

Despre ce fel de socializare este vorba?
Despre relatii de amicitie la biserica sau despre mobilizare cu caracter caritabil,voluntariat etc...???

Totusi,am observat ca in urma unor actiuni comune care se desfasoara in cadrul bisericii,se infiripa prietenii,amicitii si afinitati mult mai repede si mai facil decat prin clasica prezentare de rigoare si mica conversatie.

Concluzia:oamenii socializeaza mai mult si mai deschis intr-o echipa,unde scopurile sunt comune!

Biserica mea de suflet,ramane Biserica Silvestru.

[cristina27]

Nu sunt in situatia de a ma converti la ortodoxie. Asa am fost botezata si asa voi ramane .Insa ceea ce va pot spune ,din propria mea experienta : este greu sa socialiezezi sau sa te integrezi in unele situatii,chiar daca esti ortodox dintotdeauna.
Eu traiesc in America de Nord .Merg la Biserica romaneasca ,una la care parintii mei din Romania m-au sfatuit sa o frecventez , pentru ca au cautat si vazut ca respecta si apartine de biserica ortodoxa romana din tara.
E greu sa va explic si sunt sigura ca nu e asa usor sa intelegeti cum este aici din punct de vedere religios.
Inainte de a pleca,cu cateva zile chiar, am fost la parintele Teofil Paraian. Si asa de tare m-au impresionat cuvintele lui . mi -a spus. Acolo unde vei pleca este bine pentru trup(dpv material , s-a referit), in Romania este bine pentru suflet.
Nu voi intra in detalii de ce am hotarat sa plec si va spun ca nu stiu inca ce voi face .In sensul ca am plecat cu gandul sa raman aici , dar de multe ori ma gandesc ca intr-o zi tot in tara voi reveni.
Aici cei care sunt ortodocsi sunt o minoritate. Ceilalti confunda ortodocsii cu toate sectele "crestine", si aproape toti zic ca ortodox si catolic e cam acelasi lucru . nu stiu diferenta si li se pare nesemnificativa.
Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .
Depinde f mult si de ce duhovnic va avea , pt ca de multe ori duhovnicul il va pune in legatura cu diversi crestini si ii va facilita integrarea.
Un preot de la o manastire i -a rugat pe ai mei sa o ia cu ei cu masina din Bucuresti pana in nordul moldovei pe o fata si mama ei care vroiau sa se boteze ortodoxe .
Sa stie f bine pt ce o face si sa nu o faca pt oameni,integrare,prietenii,socializare.Astea cu siguranta vor veni cu timpul .Cand credinta si principiile sunt comune e mai usor .se fac pelerinaje. Ai mei si au facut un grup asa frumos din primul lor pelerinaj la Ierusalim, pe care eu l-am ratat pt ca aveam interviu pt viza . dar am reusit sa ajung acum 2 ani totusi ,multumesc lui Dumnezeu cu ai mei si cu parintele duhovnic . am cunoscut si eu lume si am legat prietenii.pastrez legatura prin mesaje si mereu cand vin in tara vizitez maicutele pe care le-am cunoscut .
Cei de alte religii aparent sunt mai uniti , dar eu vad aici toate aceste secte . Daca chiar intervine un moment crucial in viata cuiva , se dau cotiti . Tot noi ortodocsii ne ajutam mereu , si ne vom ajuta intotdeauna sunt convinsa. sper ca nu v-am plictisit , am scris cam mult .
Doamne ajuta!

[tabitha]

În prealabil postat de cristina27

Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .

Cristina, mi se par foarte contradictorii și discutabile cele scrise de tine aici.
Btw, tu de ce nu ești la ora 9 am la biserică ??
Sau ești și ții condica să vezi când apar și ceilalți?!

Cezar, am o dedicație pentru prietenul viitor ortodox :

Why I Became an Orthodox Christian
http://www.youtube.com/watch?v=7ID1-...eature=related

și un bonus :) : http://www.youtube.com/watch?v=NR0KZT5rjZc

În prealabil postat de Yasmina

Despre ce fel de socializare este vorba?
Despre relatii de amicitie la biserica sau despre mobilizare cu caracter caritabil,voluntariat etc...???

Totusi,am observat ca in urma unor actiuni comune care se desfasoara in cadrul bisericii,se infiripa prietenii,amicitii si afinitati mult mai repede si mai facil decat prin clasica prezentare de rigoare si mica conversatie.

Concluzia:oamenii socializeaza mai mult si mai deschis intr-o echipa,unde scopurile sunt comune!

Biserica mea de suflet,ramane Biserica Silvestru.

Persoana respectivă se aşteaptă la mai mult decât socializare:

<< Dar el se astepta sa gaseasca in Biserica mai multa apropiere sufleteasca, spera sa simta ca oamenii isi poarta unii altora poverile, ca se iubesc dechis, ca se sustin etc.
Se simte oarecum stingher in comunitatea euharistica. >>

Răspunsul cred că i-a fost deja dat. În biserică venim în primul rând pentru relaţia noastră cu Dumnezeu. Relaţiile cu ceilalţi oameni se vor dezvolta pe parcurs.

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Răspunsul cred că i-a fost deja dat. În biserică venim în primul rând pentru relaţia noastră cu Dumnezeu. Relaţiile cu ceilalţi oameni se vor dezvolta pe parcurs.

Asta fac și penticostalii, catolicii, luteranii și cam tot mozaicul confesional ce utilizează epitetul creștin, cultivă relații individuale cu Dumnezeu. Și-atunci la ce bun să te mai faci ortodox?
Aici militanții antiecumenism de forum ar avea în sfârșit un motiv foarte bun să latre cu sens la propria imagine din oglindă.

Dacă merg la biserică ”în primul rând” să-mi asigur ego-ul că va supraviețui veșnic, atunci intru inevitabil în cercul vicios al dorințelor ce vizează asigurarea confortului propriu: cel mai bun job pentru mine, cea mai bună căsătorie pentru mine etc. etc. La orizont pândește desigur dragostea interesată de Dumnezeu: te iubesc Doamne, nu pentru că Te-am găsit vrednic de iubit, ci pentru ca să mă scapi de belea la Judecată. La scară redusă, aceeași ipocrizie o întâlnim când ne declarăm iubirea pentru cineva, care are altă justificare decât în ea însăși: te iubesc dragă X sau Y ca să mă protejez de sigurătate, sărăcie, că-mi oferi un anumit statut social, că ai ochii mișto și-ți stă bine în bleu etc etc.

Probabil că ceea ce a fost exprimat pe acest topic cu sintagma ”comuniune liturgică” este tot un fel de asociere de individualități în vederea intonării ritualului optim de stabilit conexiunea cu divinul, asta pentru că n-am văzut să fi amintit cineva de Euharistie și comuniunea de dincolo de fire pe care o face posibilă. Păi nu, fiindcă mă împărtășesc tot așa, cu Hristosul meu, pentru iertarea păcatelor mele și pentru viața mea de veci. Celorlalți le doresc tot binele, dar după ce mă procopsesc eu.
Dar nu uităm să ne lăudăm peste tot că suntem ortodocși și că ăsta este partidul câștigător, dar pe lumea cealaltă, că pe asta nu ne deosebim cu nimic de ”concurență”, în afară de suportul teoretic.