Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

[glykys]

Hm... acesta este un topic care ma pune pe ganduri. Citeam ceva frumos, dar trist, la par. Paraian, ca greseala cea mare in asezarea noastra sufleteasca este ca traim social in biserica si nu traim religios in societate.


Dupa parerea mea, schimbarea religiei / confesiunii nu ar trebui sa tina seama de elementul social. Adica, daca respectivul care doreste sa se converteasca, renunta din cauza ca nu gaseste o comunitate mai primitoare, hiba e la el. Nici nu ar fi de preferat sa se converteasca, daca l-ar atrage numai asta. Asa cum se spune si mai sus, la ortodoxie nu vii pentru oameni, ci pentru Hristos. E adevarat ca si noi trebuie sa facem eforturi, din partea noastra.


Iata un post de-al meu mai vechi despre aceasta problema:

"prealabil postat de glykys Vezi mesajul

Ce frumos spus!
Asa este, comuniunea in Biserica se face in rugaciune, in felul in care fiecare din cei prezenti se impartaseste de harul Sfantului Duh! Nu asa, ca merg cu omul din biserica la o cafea sau la o actiune caritabila - adica sunt bune si aceste actiuni, dar nu in asta sta comuniunea.

Eu merg intr-o biserica unde peste 80 la suta, daca nu si mai mult, din credinciosi sunt persoanele trecute de varsta de 60 de ani. La inceput, mi se pareau asa certarete si nelalocul lor, le vedeam ca se imbulzeau peste tot, cantau peste dascal, faceau observatii tuturor, se trezeau vorbind in timpul slujbei, o baba din fundul bisericii chiar mai atipeste pe scaun si cand se trezeste, tipa, indiferent de momentul slujbei: "Amiiiin!", alta racneste cand o apuca, fiind bolnava... Nu intelegeam deloc de ce bunicii mele ii placea asa de mult aici, ca doar intraseram in biserici cu oameni mai civilizati.

Ei, si de la o vreme, nu mi se mai pareau aceste babute necivilizate. Nu-i vorba, ca ele nu s-au schimbat deloc, se imbulzesc in continuare si se iau la harta, dar s-a schimbat perceptia mea asupra lor. In timp, am invatat sa le accept, sa le privesc partile bune (spre exemplu, cele mai multe sunt foarte evlavioase, le trece repede supararea, cea bolnava care racneste este foarte rusinata dupa ce ii trece criza, cea care atipeste pe scaun, dupa ce da pomelnicul, ii imbratiseaza si isi cere iertare de la toti din biserica pe langa care trece, spunand ca este batrana si nu mai stie cat o mai duce - adica lucruri pe care eu nu le vedeam inainte, ce, eu auzeam numai "Amiiiin" in cele mai nepotrivite momente).

M-am invatat cu ele si le accept asa cum sunt, chiar le simt lipsa, cand sunt in alta biserica. M-am dus la un hram la o biserica din centru si inainte de predica, la momentul in care se impartaseau preotii, s-au cantat colinde. Ma intreaba o doamna din spate (foarte civilizata, nu se foise deloc, nu se miscase, nu ma imbrancise, nimic): "S-a terminat slujba? Ca acum sunt colinde..." Pai babutele mele nu ar fi putut sa intrebe niciodata asa ceva, ca sunt foarte vigilente la tot ce misca, se vede si se aude.

Imi zice de 1 ianuarie o babuta: "Eu te iubesc pe tine". Poftim, nu stie cum ma cheama, nu stie unde stau, nu stie nimic depsre mine, doar ca vin la biserica si ca m-am nimerit de cateva ori langa ea - tin minte ca intr-una din aceste dati m-a rugat sa ii scriu o rugaciune, cu litere mari, sa o invete si ea, ca nu stie carte. Atata tot.

Si nu e de mirare ca adesea ii simt pe acesti oameni - pe care nu ii vad decat vreo doua ore duminica in biserica, cei mai multi dintre ei cu care poate ca nu am schimbat niciodata nici un cuvant si despre care nu stiu nimic altceva decat ca vin la biserica la care ma duc eu - mult mai apropiati sufleteste decat prieteni, colegi, oameni cu care petrec destule ore si despre care stiu cate in luna si in stele. Dar, fireste, la inceput nu era asa.

Anul acesta, la predica de Sf. Dumitru, Patriarhul a spus, printre multe altele, un cuvant care mie mi s-a parut extraordinar si pe care l-am tinut minte: fiind impresionat de multimea pelerinilor, in ciuda conditiilor nefavorabile, dar si de daruirea acestora, de faptul ca, in mijlocul acelor cozi uriase, se infiripau prietenii, ca oamenii se incurajau si se alinau unii pe altii, PF a spus ca aceasta este lucrarea sfintilor, ca ei sunt cei care fac din oameni necunoscuti prieteni.


Dar iata cum mi-au luat degetele pe tastatura pe dinafara, cand, de fapt, tot ceea ce doream era sa va impartasesc un articol despre comuniunea in biserica:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nii-69020.html "

În prealabil postat de glykys

Hm... acesta este un topic care ma pune pe ganduri. Citeam ceva frumos, dar trist, la par. Paraian, ca greseala cea mare in asezarea noastra sufleteasca este ca traim social in biserica si nu traim religios in societate.


Dupa parerea mea, schimbarea religiei / confesiunii nu ar trebui sa tina seama de elementul social. Adica, daca respectivul care doreste sa se converteasca, renunta din cauza ca nu gaseste o comunitate mai primitoare, hiba e la el. Nici nu ar fi de preferat sa se converteasca, daca l-ar atrage numai asta. Asa cum se spune si mai sus, la ortodoxie nu vii pentru oameni, ci pentru Hristos. E adevarat ca si noi trebuie sa facem eforturi, din partea noastra.

Asa este, comuniunea in Biserica se face in rugaciune, in felul in care fiecare din cei prezenti se impartaseste de harul Sfantului Duh! Nu asa, ca merg cu omul din biserica la o cafea sau la o actiune caritabila - adica sunt bune si aceste actiuni, dar nu in asta sta comuniunea.

Si nu e de mirare ca adesea ii simt pe acesti oameni - pe care nu ii vad decat vreo doua ore duminica in biserica, cei mai multi dintre ei cu care poate ca nu am schimbat niciodata nici un cuvant si despre care nu stiu nimic altceva decat ca vin la biserica la care ma duc eu - mult mai apropiati sufleteste decat prieteni, colegi, oameni cu care petrec destule ore si despre care stiu cate in luna si in stele.

Să luăm aminte!
(am selectat din mesajul lui glykys ceea ce am simţit şi eu că este adevărat)

Este adevărat că prin comuniune se înţelege mai mult decât socializare, comunicare şi ea se face prin intermediul Viţei ale cărei mlădiţe suntem.

Eu nu sunt o persoană extraordinar de sociabilă, aşa că uneori mă simt vinovată când alţii doresc să petreacă timp cu mine, iar eu nu vreau. Totuşi nu cred că strică să avem legături sociale cu oamenii din biserică, atât timp cât nu uităm pentru ce mergem la Sfânta Liturghie.

[glykys]

Ioan Cezar, iti aduci aminte ce scriai pe forum acum cateva luni, imediat dupa intalnirea noastra, a catorva forumisti, in casa ta?

În prealabil postat de glykys

Ioan Cezar, iti aduci aminte ce scriai pe forum acum cateva luni, imediat dupa intalnirea noastra, a catorva forumisti, in casa ta?

La ce sa ma gandesc mai intai?

In rest, agreez foarte mult cuvantul tau aici. Exact asa vad si eu lucrurile, ca unul care am trait acest tip de insingurare (cand eram un pic prea pretentios, riguros si cu multe asteptari - a fost o etapa distincta, una de dubut, de familiarizare, ca sa spun asa) iar cu vremea am ajuns cam la aceleasi concluzii cu tine. Multumesc, Ana-Maria! (pentru ca experienta impartasita de tine o completeaza pe a mea)

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

La ce sa ma gandesc mai intai?

Nu mai stiu cum te-ai exprimat, dar erai nemultumit ca nu simtisesi comuniune, pentru ca nu ne-am rugat impreuna... Nu ne-ai spus nimic atunci, dar ai scris pe forum, iar noi cred ca am fost tare nedumeriti sa citim asa ceva.
Uite aici postarile tale:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8351&page=15
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8351&page=16

Noi atunci am venit cu inima buna ca la un frate al nostru in necaz, ne-am bucurat, ne-am implicat, am vorbit, adica am facut, la scara microscopica, cateva dintre lucrurile pe care probabil ca se asteapta unii, si pe buna dreptate, sa fie in comunitatea ortodoxa. Dar cu toate acestea, si tu ai observat asta, comunitatea nu e comuniune, deoarece comuniunea se gaseste in rugaciune. Iar tu credeai probabil ca vei simti comuniune daca ne-am fi ridicat toti in picioare, la un semn, sa spunem Tatal nostru impreuna, in cor. Rugaciunea colectiva, comuniunea prin rugaciune se face in biserica, in privat se face rugaciunea particulara. Eu, cel putin, nu am simtit nevoia personala de a spune impreuna Tatal nostru, ci doar de a-l indemna pe Tudor sa isi faca semnul crucii la masa, in scop didactic, fireste. Voi nu stiu ce ati facut, imi inchipui ca fiecare in sinea voastra ati spus cate o rugaciune. Bunica-mea ne mai punea, cand eram mica, sa spunem impreuna Tatal nostru la masa, caci stia ca altfel ne asezam la masa ca animalele, deci o facea tot in scop didactic.

Incerc sa iti spun ca dorinta aceasta de a se afla intr-o comunitate, de a avea o apartenenta, afiliere, de a te afla printre oameni de o anumita factura, daca nu este unita cu comuniunea liturgica, nu aduce prea multa implinire spirituala. Sunt de acord insa ca este foarte benefica social si psihologic.

Dar daca omul sta si inghite in sec, nespunand ce il doare, ca sa poata fi ajutat, ceilalti de unde sa stie ce trebuie sa faca? Plus ca unii oameni se si feresc, de teama sau chiar din delicatete, sa socializeze prea mult. Uite, eu eram in biserica si langa mine vad o fata care se asezase in genunchi la predica, se vedea ca ii e rau. Ma gandeam ca as putea scula pe cineva si m-am aplecat sa o intreb daca ar vrea sa stea pe un scaun. S-a scuturat brusc si a raspuns ca nu are nevoie de nimic. Deci eu, incercand sa o ajut, nu am facut decat sa o tulbur si mai tare. Fireste, am si contraexemple la povestea aceasta.

Prietenul tau are duhovnic?
I-as sugera sa intre pe forum sa mai cunoasca lume, dar s-ar putea sa nu mai doreasca sa se converteasca dupa aceea...

În prealabil postat de glykys

Incerc sa iti spun ca dorinta aceasta de a se afla intr-o comunitate, de a avea o apartenenta, afiliere, de a te afla printre oameni de o anumita factura, daca nu este unita cu comuniunea liturgica, nu aduce prea multa implinire spirituala. Sunt de acord insa ca este foarte benefica social si psihologic.

Consider ca aceasta este o afirmatie foarte valoroasa. Lamureste bine o serie de confuzii de care si eu aveam parte candva. Mult ma amaram in sinea mea... Multumesc lui Dumnezeu ca m-am lamurit si inseninat, intre timp, cat de cat... Multumesc pentru aceasta clarificare, Glykys!

(Cat despre restul afirmatiior, ma abtin sa comentez. Pur si simplu se dovedeste mereu ca textul scris poate avea nesfarsite interpretari si riscam sa reluam iar si iar vechile controverse, simtindu-ne reciproc neintelesi. Sa renuntam, mai bine...:)....)

[Ekaterina]

O Biserica in care m-am simtit nespus de bine si in care am gasit o atmosfera dupa parerea mea, specifica ortodoxiei, este biserica Sfantul Grigorie Palama, din Politehnica. Cat timp am fost studenta am mers la Liturghie aici si inca imi mai doresc sa ajung (din pacate reusesc foarte rar).

Ma bucur de altfel si cand ajung la Manastirea Christiana. Cunosc si un Parinte pe care il apreciez in mod deosebit si il recomand tuturor celor ce isi cauta duhovnic. Nu stiu daca este potrivit sa ii scriu numele aici, dar pentru cei interesati putem vorbi pe privat.

[Yasmina]

Despre ce fel de socializare este vorba?
Despre relatii de amicitie la biserica sau despre mobilizare cu caracter caritabil,voluntariat etc...???

Totusi,am observat ca in urma unor actiuni comune care se desfasoara in cadrul bisericii,se infiripa prietenii,amicitii si afinitati mult mai repede si mai facil decat prin clasica prezentare de rigoare si mica conversatie.

Concluzia:oamenii socializeaza mai mult si mai deschis intr-o echipa,unde scopurile sunt comune!

Biserica mea de suflet,ramane Biserica Silvestru.

[cristina27]

Nu sunt in situatia de a ma converti la ortodoxie. Asa am fost botezata si asa voi ramane .Insa ceea ce va pot spune ,din propria mea experienta : este greu sa socialiezezi sau sa te integrezi in unele situatii,chiar daca esti ortodox dintotdeauna.
Eu traiesc in America de Nord .Merg la Biserica romaneasca ,una la care parintii mei din Romania m-au sfatuit sa o frecventez , pentru ca au cautat si vazut ca respecta si apartine de biserica ortodoxa romana din tara.
E greu sa va explic si sunt sigura ca nu e asa usor sa intelegeti cum este aici din punct de vedere religios.
Inainte de a pleca,cu cateva zile chiar, am fost la parintele Teofil Paraian. Si asa de tare m-au impresionat cuvintele lui . mi -a spus. Acolo unde vei pleca este bine pentru trup(dpv material , s-a referit), in Romania este bine pentru suflet.
Nu voi intra in detalii de ce am hotarat sa plec si va spun ca nu stiu inca ce voi face .In sensul ca am plecat cu gandul sa raman aici , dar de multe ori ma gandesc ca intr-o zi tot in tara voi reveni.
Aici cei care sunt ortodocsi sunt o minoritate. Ceilalti confunda ortodocsii cu toate sectele "crestine", si aproape toti zic ca ortodox si catolic e cam acelasi lucru . nu stiu diferenta si li se pare nesemnificativa.
Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .
Depinde f mult si de ce duhovnic va avea , pt ca de multe ori duhovnicul il va pune in legatura cu diversi crestini si ii va facilita integrarea.
Un preot de la o manastire i -a rugat pe ai mei sa o ia cu ei cu masina din Bucuresti pana in nordul moldovei pe o fata si mama ei care vroiau sa se boteze ortodoxe .
Sa stie f bine pt ce o face si sa nu o faca pt oameni,integrare,prietenii,socializare.Astea cu siguranta vor veni cu timpul .Cand credinta si principiile sunt comune e mai usor .se fac pelerinaje. Ai mei si au facut un grup asa frumos din primul lor pelerinaj la Ierusalim, pe care eu l-am ratat pt ca aveam interviu pt viza . dar am reusit sa ajung acum 2 ani totusi ,multumesc lui Dumnezeu cu ai mei si cu parintele duhovnic . am cunoscut si eu lume si am legat prietenii.pastrez legatura prin mesaje si mereu cand vin in tara vizitez maicutele pe care le-am cunoscut .
Cei de alte religii aparent sunt mai uniti , dar eu vad aici toate aceste secte . Daca chiar intervine un moment crucial in viata cuiva , se dau cotiti . Tot noi ortodocsii ne ajutam mereu , si ne vom ajuta intotdeauna sunt convinsa. sper ca nu v-am plictisit , am scris cam mult .
Doamne ajuta!

[tabitha]

În prealabil postat de cristina27

Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .

Cristina, mi se par foarte contradictorii și discutabile cele scrise de tine aici.
Btw, tu de ce nu ești la ora 9 am la biserică ??
Sau ești și ții condica să vezi când apar și ceilalți?!

Cezar, am o dedicație pentru prietenul viitor ortodox :

Why I Became an Orthodox Christian
http://www.youtube.com/watch?v=7ID1-...eature=related

și un bonus :) : http://www.youtube.com/watch?v=NR0KZT5rjZc